Andrei Huțuleac: „Thin Red Line a luat naștere dintr-o nevoie de a vedea mai multe demersuri consistente pe piața culturală autohtonă’’

Recent, actorul și regizorul Andrei Huțuleac a anunțat pe contul său de Substack că va înființa o companie de teatru independentă sub numele de Thin Red Line.

Curioși din fire și entuziasmați de vești, Happ.ro l-a invitat pe Andrei la un scurt interviu pentru a povesti ce l-a determinat să pornească pe acest drum și care sunt planurile sale pentru proiect. Între momentul interviului și publicarea lui, Thin Red Line a anunțat deja prima premieră: Un tramvai numit dorință, de Tennessee Williams, în regia lui Andrei Huțuleac. Biletele pentru spectacol s-au pus în vânzare astăzi, la ora 12:00, pe site-ul companiei.

AL: Cum a luat naștere Thin Red Line? Ce a declanșat dorința ta de a crea o nouă companie de teatru?

AH: Thin Red Line a luat naștere dintr-o nevoie de a vedea mai multe demersuri consistente pe piața culturală autohtonă. Dintr-un sentiment că sunt prea puține inițiative – atât în teatrul de stat, cât și în cel independent – care au un plan în spate. E atât de simplu. Am vrut să fac ceva care are un plan în spate. Și planul e clar, cel puțin pentru început. Să montăm, până la finalul lui 2026, patru texte clasice în cheie contemporană.

Practic, curatoriem o microstagiune găzduită de partenerul nostru instituțional, Centrul Cultural Lumina. De ce facem asta? Fiindcă vrem să arătăm că teatrul bun nu are vârstă. Nu e clasic sau contemporan, modern sau desuet. Dacă e jucat bine, coerent, consistent, dacă are un gând precis în spate și e atent la oameni și la nevoile lor, teatrul e pur și simplu bun. Nu mai are nevoie de alte definiții sau clasificări.

Imagine de la repetițiile pentru spectacolul „Un tramvai numit dorință“. Alexandru Pavel, Mihnea Moise, Codrin Boldea și Ionuț Iftimiciuc. Foto: Dora Bârzan

AL: Cum ți-ai construit echipa și ce aspecte ai avut în vedere când ai ales oamenii cu care să pornești în acest drum?

AH: Echipa s-a format aproape de la sine. După premiera cu Ferma Animalelor de la Teatrul Mic, la începutul anului, am avut o conversație cu Dora, asistenta mea de regie, și cu Maria Nicola, scenografa cu care lucrez constant. Așa a apărut ideea unui demers privat, care să nu urmărească profitul. Voiam să facem teatrul pe care ni-l dorim, dar într-o formă sustenabilă. Interesul meu cel mai mare e să construiesc spectacole bune, cu investiții de producție consistente – acoperite prin sponsorizări sau donații. Din exploatarea lor vreau să pot plăti artiștii bine și corect, pentru a le onora munca. Pentru că artiștii cu care colaborez sunt extraordinar de implicați și de muncitori.

Nu vreau să mă îmbogățesc. Nu caut să fac un teatru pur comercial. Dar nici nu mă interesează arta de dragul artei. Practic, caut linia de mijloc – în cazul nostru, roșie.
Andrei Huțuleac

AL: La ce fel de spectacole ar trebui să ne așteptăm în această primă stagiune?

AH: Prima stagiune reinterpretează contemporan patru texte clasice. Începem cu Un tramvai numit dorință, pentru că Tennessee Williams este unul dintre autorii mei favoriți. Îl iubesc, îi sorb fiecare cuvânt, și îi înțeleg universul intelectual, simbolic, emoțional. Apoi mergem mai departe cu Chirița în Provincie 2.0. Aici vreau să investighez o perioadă prea puțin exploatată din istoria recentă a României: anii 2000. O epocă blocată între obsesia pentru Vest și complexul provincialist est-european. Dacă toate merg așa cum ne dorim, vom mai monta alte două texte. Titlurile le vom anunța la momentul potrivit.

AL: Ce diferențiază Thin Red Line de alte companii independente de teatru?

AH: Pot să spun mai exact ce ne caracterizează dar nu știu dacă asta ne face neapărat diferiți. În primul rând nu vânăm profitul cu orice preț. Apoi, încercăm să mobilizăm bani privați pentru proiecte de calitate. Ne propunem să ne asociem cu oameni valoroși, competenți și implicați. Dar mai ales: avem o nevoie vitală de parteneriat instituțional.

Nu se poate face performanță artistică dacă scopul devine unul exclusiv comercial. Pentru a avea „best of both worlds” ai nevoie de sprijin instituțional. Altfel costurile devin imposibil de susținut. Modelul nostru e, deci, unul hibrid. Centrul Cultural Lumina oferă infrastructura tehnică și organizatorică iar noi acoperim, din fonduri proprii, producția spectacolelor.

Poate că sună pretențios sau complicat, dar realitatea e simplă. La momentul acestui interviu – chiar dacă avem câteva promisiuni entuziasmante de la sponsori – singurul motiv pentru care am putut intra în producție a fost donația consistentă a unui prieten. Ne bazăm, deci, pe privați, acolo unde statul și administrația au arătat că nu mai au interes.

Prin acest demers vrem să oferim un model de bună practică și altor colegi. Să le dăm curaj într-o cultură care rareori îți mai dă motive să te entuziasmezi.

AL: Pe ce tip de public mizează Thin Red Line? Vizați un public erudit cu poftă pentru forme „înalte” de teatru sau urmăriți să construiți spectacole accesibile unui public mai larg?

AH: Facem un teatru de calitate care se adresează unei palete largi de spectatori. Vrem să-l convingem să revină în sală și pe cel adus „forțat” de o prietenă dar vrem să-l satisfacem intelectual și pe cel care își curatoriază consumul teatral și are opinii, informații, poziționări. Ne adresăm tuturor. Credem sincer că teatrul bun reușește asta: vorbește, pe straturi, unui spectru cât mai larg de consumatori culturali.

AL: Cum e să schimbi scaunul de regizor și de actor cu cel de manager? Ce provocări ai întâmpinat ca lider al unei companii de teatru independente?

AH: Lucrurile evoluează repede, iar mie asta îmi priește. Nu simt că schimb un scaun cu altul. Nici nu am pretenția să-mi iasă totul perfect din prima. Știu că vom întâmpina obstacole și sunt pregătit să le depășim. Tratez însă mica noastră companie ca pe un teatru în toată regula. Avem, desigur, actori și echipă de creație dar mi s-a părut important să avem și un secretar literar, un responsabil de marketing/PR și social media, un web designer și un graphic designer. Toți contribuie la conturarea identității companiei. Facem lucrurile așa cum credem că ar trebui făcute. Și sunt convins că asta va face diferența.