Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la prima ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest, evenimentul care cucerește Bucureștiul la început de octombrie.
Din 2006 și până acum festivalul a crescut enorm, dedicându-se complet misiunii sale de a resuscita și promova animația autohtonă, devenind între timp nu doar un reper, ci și un fenomen.
Am povestit cu mai mulți oameni din echipa Animest despre amintirea lor preferată legată de festival și i-am rugat să descrie ediția cu numărul 20 într-un singur cuvânt (pentru că altfel au descris-o în 13 comunicate de presă stufoase și multe alte materiale. Pentru că da, atât de multe lucruri se întâmplă la Animest.20!). Ce a ieșit? Citiți mai departe.
Ligia Soare (International Relations, Educational Programming): Euforia din prima zi de festival, când toate piesele puzzle-ului la care ai lucrat un an trebuie să se potrivească și când oboseala e maximă, dar cumva reușești să ții minte fiecare moment peste ani. Împreună.
Mihai Mitrică aka Mitrix (Festival Director): Cinema Patria 2009, deschidere Animest ediția a 4-a. Proiecție Mary and Max, audiența 1200 de oameni cu bilete cumpărate. :). După proiecție, oameni în lacrimi. A doua zi, re-run Mary and Max. Audiența? 1000 de oameni, tot cu bilete cumpărate. Dublă amintire: sală plină și film antologic. Emoție.
Helga Fodorean (Financial Director): Cred că cele mai frumoase amintiri din culisele Animest le am de la petreceri (no surprise here!), care au devenit, în timp, adevăratul „suflet” al festivalului, locul unde energia și esența evenimentului se simt cel mai puternic. În 2022 am introdus conceptul de „seară de karaoke”, ca un experiment timid, programat într-o seară de marți, fără să sperăm prea multe de la acel eveniment. Când am ajuns la ArtHub (locație care ne-a fost gazdă timp de 2 ani și care, din păcate, nu mai există), în jurul orei 20:00, am descoperit cu surprindere că petrecerea era în toi, toată lumea dansa, iar la microfon cântau, cu toată pasiunea, colega noastră de la grafică, o regizoare invitată și un voluntar. Pentru mine, acel moment a surprins perfect spiritul Animest și felul în care comunitatea filmului de animație se adună, se bucură și se recunoaște într-o atmosferă liberă și prietenoasă. Comunitate.
Filip Mănișor (Executive Director): Una dintre amintirile mele preferate de la Animest e de pe vremea când eram voluntar și festivalul se desfășura la Cinema Patria. A fost printat un banner foarte mare pe care erau desenate cerul și nori, care trebuia lipit pe tavanul din hol, iar eu eram parte din echipa pasionată de voluntari care trebuia să rezolve asta. Doar că nimeni nu luase în calcul cât de greu va fi acest banner. Nu a fost chip nici să-l lipim, nici să-l legăm, contrar multor sfaturi binevoitoare pe care le primeam de la cei care ne priveau. După câteva ore am renunțat și am decis să îl lipim pe jos, ca un fel de covor. Apoi a sosit publicul la deschiderea festivalului și toți se bucurau că merg pe nori și a părut cea mai bună idee, la ce s-au gândit ăștia de la Animest! Entuziasm.
Laura Ducu (PR Manager): Momentul care mi-a rămas foarte aproape este unul pe care l-am trăit fix la ediția de dinainte să fac parte din echipă, în 2023. Până atunci ajunsesem doar la câteva proiecții în timpul festivalului, dar în acel an s-a întâmplat, complet random, să ajung la un eveniment special, dedicat realizatorilor de animație și jurnaliștilor. Era un fel de brunch, unde am crezut că merg, ciocnesc un pahar de prosecco, salut echipa și plec. Cam ce te-ai aștepta să se întâmple la un eveniment de networking, nu? Ei bine, nu! Nu și la Animest! Ne-au pus pe toți în echipe (făcute și ele foarte random), ne-au dat tot felul de materiale pe care le vezi în tutoriale de DYI când procrastinezi pe net și ne-au pus să lucrăm împreună și să facem o nouă mascotă Animest, cu tot cu poveste. Pe care apoi trebuia și să o prezentăm în fața celorlalte echipe. Când am început, nu ne cunoșteam între noi. Când am terminat, eram prieteni. De joacă, cel puțin. Pentru mine a funcționat ca un reminder a tuturor motivelor pentru care iubesc evenimentele culturale și pe oamenii care fac parte din lumea asta. Și a funcționat și ca un teaser al motivelor pentru care voi iubi Animest. Aventură.
Andrei Voineag (Animest PLUS Coordinator): Cea mai frumoasă amintire de la Animest s-a întâmplat când nu eram la Animest. Era primul an în care lucram pentru festival și aveam grijă de toți studenții pe care îi coordonam. Am rămas ultimii la o petrecere împreună cu doi studenți din Slovenia. Pentru că plecau a doua zi, în toiul dimineții, și nu-și luaseră cazare, i-am invitat să vină la mine acasă. Uitasem că nu mai făcusem curat de două săptămâni, pregătirile pentru festival și toate cele mă ținuseră departe de grija curățeniei. Așa că spre rușinea mea i-am primit pe oameni în cel mai dezordonat apartament din București — pentru ei nu a contat, chiar s-au amuzat. Am mai băut câteva beri, am râs, am făcut schimb de muzică de petrecere și ne-am apropiat. M-am simțit expus în dezordinea mea, dar asta ne-a făcut pe toți mai sinceri. Probabil dacă era curățenie nu ne împrieteneam la fel de bine. Prietenie.
Alina Dima (Social Media Coordinator): Nu știu neapărat dacă e o amintire, poate mai degrabă un sentiment, but here we go. Aș zice că a început de vreo 2-3 ani pentru mine, când în prima zi de festival realizez, de fapt, amploarea evenimentului și maturizarea noastră ca echipă. Suntem o mână de oameni și în continuare mi se pare incredibil că reușim să ducem în spate fiecare ediție. Și cumva asta cred că e cea mai plăcută amintire – sentimentul ăla copleșitor fix din momentul în care-mi dau seama cât am crescut fiecare profesional și nu numai, dar și cât a crescut festivalul. Mă sperie în continuare cât de stufos devine programul, dar învăț să mă descurc cu el pas cu pas. Poate că e un pic cheesy ce-am scris, but… it is what it is. 🙂 Transformare.
Kar Bălan (Incubator Program Manager): În festival suntem foarte ocupați, în general. Amintirile mele preferate sunt momentele dintre evenimente, proiecții și to-do lists, când prindem cateva minute de respiro alături de colegi – acelea sunt momentele în care ne conectăm unii cu ceilalți și ne bucurăm de ce facem împreună. Anul trecut, după o zi full, am plecat cu 3 femei ale Animestului pe care le admir foarte mult, pe care reușesc să le văd foarte rar, și am mâncat un burger împreună. Și-mi amintesc asta și acum cu zâmbetul pe buze. Solidaritate.
Andreea Stan (Minimest Coordinator): Momentul meu preferat Animest se leagă de una din proiecțiile dedicate copiilor, evident. Aveam suficiente școli care și-au susținut cadrele didactice să aducă clase de copii la cinema, iar sala de la Eforie era plină vârf de copii de toate vârstele – de la câțiva ani la adolescenți. Pregătisem un atelier de jocuri teatrale și nu ne așteptam să avem atât de mulți participanți, așa că am folosit tot spațiul disponibil din sala de cinema – erau copilași peste tot și era atât de multă veselie că țin minte că în singurul moment de respiro din acel eveniment am gândit: „Exact despre asta este vorba!”. Povești.
Ștefan Vătășescu (Online Experience Coordinator): Pentru mine e dificil să mă gândesc la o amintire specifică, îmi vin în minte frânturi de imagini din multitudinea foarte diversă de lucruri pe care ajung să le fac. Și cred că acest sentiment nu e deloc străin colegilor mei – acest multi-tasking variat pe care-l facem, noi fiind această echipă destul de mică. Personal, am ajuns în aceeași săptămână să dau rapoarte de bilete, să livrez mancare pentru voluntari, customer support, am devenit paharnic ad-hoc la sediu și multe altele. Ah, da: la un moment dat, când am strâns lucrurile de la sediu, alături de voluntari, în ultima zi de festival, am făcut un avion monstruos de mare din hartie roz. Varietate.
Andreea Dragomir (Volunteer Coordinator): lucrul care e mereu viu ca și când s-ar întâmpla acum, e momentul când, după ultima proiecție din festival de la Eforie, mergem să strângem shop-ul, echipamentele, materialele… Le punem în mașini și rămânem așa… a prost în fața cinematografului, întrebându-ne unul pe altul: și acum ce facem? Responsabilitate.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.