Skip to content Skip to footer

„Apollo Party bun bun titlu final”: un spectacol despre tot ce vrem să uităm

Te-ai întrebat vreodată cât de mult te-a afectat perioada pandemiei? Nu îți da ochii peste cap, te rog. Te întreb cât se poate de serios și te invit să cobori puțin în mlaștina emoțiilor. Da, da. Alea la care nu te uiți niciodată. Alea pe care le ascunzi și peste care arunci un covoraș frumos ca de „merge și așa”. 

Nu mă înțelege greșit. Și eu am crezut cu tărie că perioada pandemiei m-a ajutat enorm. Că mi-a plăcut. Oamenii mai mor, se mai îmbolnăvesc. Da, te doare când mor ai tăi, dar pandemia nu a fost numai despre asta. Știri, statistici, recomandări, hai să ne vaccinăm, stai că am un pomelnic de alergii, aoleu a tușit lângă mine, apa oxigenată e mai bună decât dezinfectantul ăla în care nenorociții dracului pun apă și nu spirt. Le-am auzit pe toate.

Aș fi crezut în continuare că pandemia a fost o perioadă în care doar am citit dacă nu găseam agenda în care scriam în 2020. M-am surprins eu pe mine că nu îmi aduceam aminte de trăirile de atunci. Cât de mult poate manipula mintea amintirile? Cum poți scoate la suprafață reprimările?

 

Pentru mine a funcționat foarte bine spectacolul Apollo Party bun bun titlu final. Hai să-ți fac o incursiune pre pandemică pentru a înțelege mai bine de ce m-a lovit așa de rău acest spectacol.

În liceu visam să văd spectacole de teatru în spații neconvenționale. În baruri mai ales. Aveam în minte o întreagă regie. În orașul meu de origine nu exista așa ceva. Mergeam la teatru ca să văd cum din heblu (nu mai aveam cortină totuși) începe spectacolul. Mai coborau actorii de pe scenă și jucau puțin printre spectatori. Atât! 

Acum, de fiecare dată când văd un spectacol într-un loc neconvențional simt că îmi satisfac nevoia din adolescență. Uite mă că se poate să faci și lucruri mișto dacă ieși din canoane și alte prostii de genul!

Apollo Party bun bun titlu final bifează două aspecte majore, pentru mine: se joacă în spațiu neconvențional (Apollo111 barul, holul și sala de repetiții) și tratează tema post-pandemică. E ca și cum ieși să bei un ginuț și lângă tine oamenii vorbesc despre ce au simțit, ce simt și ce s-a schimbat în urma pandemiei. 

Spectacolul debutează cu o rugăminte: S-a pierdut o pisică! O cheamă Mițiz și până nu o găsim nu începem! C’mon, cine nu iubește pisicile! Grație blănoasei, ne sunt introduse personajele. La prima vedere am zice că nu au nimic în comun. Sunt niște oameni care s-au întâlnit în Apollo pur întâmplător. Unii sunt actori și staff, iar ceilalți sunt clienți. Totuși au ceva în comun. Au experimentat pandemia. Fiecare în felul lui, în ritmul lui, iar urmările ei sunt cât se poate de vizibile. Hai să-ți dau niște citate din spectacol și să vedem unde te încadrezi.

Îmi vine să țip da nu pot așa. la toată lumea! Pentru mine ăsta a fost momentul. După ce am început să ieșim din case, mai mult sau mai puțin că nu m-am aruncat din prima, am sesizat că sunt mult mai nervoasă. Mă deranjau oamenii. Mi se păreau cât se poate de scârboși. Mulțimile? No fucking way. Mai bine mă izolez trei ani singură, pe un vârf de munte decât să mă duc la Unirii la orele de vârf. Sau la un concert. Ferească!

Toată lumea e în grevă și eu îmi doresc doar să dorm! Cât de mult te-ai odihnit în pandemie? Sau poate doar ai avut impresia că ai făcut-o.

Eu muncesc pentru protejarea patriarhatului și nu mă plătește nimeni! A fost bine să nu te epilezi în pandemie? Sau să nu porți sutienele alea oribile care doar îți apasă pe diafragmă și simți că nu mai poți respira?

 

Spectacolul propune și o rezolvare a acestor trăiri foarte profunde, rezolvare pe care o găsiți în Apollo 111 pe 10 martie, ora 20:00 când se joacă iar Apollo Party bun bun titlu final.

Apollo Party bun bun titlu final:

Text: Vera Ion

Regie: Teodora Ioana Savu

Afiș: Alexandru Petrican

Costume: Patricia Suciu

Cameră: Milena Muranyi

Sunet: Rareș Constantinescu

Distribuție: Diana Amitrioaie, Adrian Ban, Ioana Bugarin, Camelia

Pintilie/Victoria Raileanu, Mădălina Stoica, Andreea Șovan

Producător: Bogdan Bogdănoiu

Cu sprijinul: Deci se poate Studio

Lasă un comentariu