Skip to content Skip to footer

Călătoria finală a argonauților, în ultima reprezentație „Medea’s Boys”

The Hangover de București sau fii de zei și semizei din Olimp? Cu ultima sa reprezentație după aproape șase ani de succes pe scena teatrului Apollo111, spectacolul „Medea’s Boys” al lui Andrei Măjeri demontează legenda argonauților și a lânii de aur, aducând călătoria lor pe Marea Mediterană în contemporan.

Un contemporan marcat prin dialogul argotic și lupta cu societatea patriarhală care încurajează tipare comportamentale masculine. Temele centrale sunt rolurile de gen, misoginismul și machismul, tratate cu ironie și umor pe scenă, prin discuții la bar, „ca băieții”, rememorând cu nostalgie vremurile de aur printre sticle de alcool și droguri.

Scenografia minimalistă a Irinei Chirilă oferă privitorului iluzia unei taverne grecești. Piesa centrală este chiar barul, sub formă de corabie, dintr-un material greu, de beton, folosind drept artificii vizuale hublourile în partea inferioară. În spațiul scenic se mai află o tablă pe care sunt desenate cu cretă insulele grecești (un alt indicator al poziționării geografice) și un separeu cu o masă pe roți.

Pe scenă apare romanticul incurabil, Orfeu (interpretat de Alex Chindriș) care deplânge obsesiv fosta iubită pe care nu o poate înlocui nimeni altcineva. Toate personajele sunt fii de zei sau semizei din mitologia greacă, aduși din Olimp cu picioarele pe pământ, în zilele noastre. Euphemus, cârciumarul din viziunea lui Măjeri, fiul lui Poseidon, zeul apelor, recunoaște paradoxal frica sa față de mări și oceane, în ciuda reputației tatălui său. Dealtfel, tensiunea relațiilor familiale este și ea prezentă, direct sau indirect, la toate personajele, de unde derivă daddy issues sau mommy issues, după caz. 

În contextul în aparență de macho „sexualitatea poate fi un coșmar dacă e asociată cu sentimentul de vinovăție”, recunoaște homosexualul sensibil și analitic. Fiecare își va defini identitatea raportându-se la imaginile masculine de dinaintea lor, purtând povara renumelui, suferind eșecuri personale în raport cu bărbații Alpha, zeii sau semizeii înșiși. Distanța pe care o ia față de celebrul său tată ce „a salvat omenirea, dar a uitat de propria familie”, atrăgând atenția femeilor dornice de orgii mistice, va determina orientarea homosexuală a fiului lui Dionysos. Totuși, în loc să o accepte, acesta alege abstinența, izolându-se pe o insulă timp de trei ani. În ciuda atitudinii sale odată cu întoarcerea din pustnicie, în Triphos, în urmașul zeului dezmățului încă se regăsesc farmecul și „energia aia nebună” a tatălui.

Lejeritatea cu care dramaturgul Ionuț Sociu a conturat personajele și situațiile mitologice care le corespund facilitează jocul actoricesc. Spectacolul păstrează temele solide ale teatrului antic, dar le învăluie într-un ritm dinamic, marcat de un dialog cu replici scurte și spumoase, cu o atmosferă jucăușă, deloc tragică. Limbajul colocvial oferă o notă umoristică celor care vor schimba statutul de fii de zei și semizei cu cel de muritori, sortiți unei vieți mundane. Ceea ce face din Medea’s Boys o „tragi-comedie” este dedublarea în planurile narative. Elementele din reinterpretarea contemporană se întrepătrund cu planul original al textului lui Euripide. Acest aspect este nuanțat de tobele grave (Adrian Piciorea) care funcționează ca o tranziție între zilele noastre și Olimp.

Frumusețea mișcării atinge cote maxime în câteva momente cheie ale spectacolului, precum dansul la bară al lui Myros care își îmbrățișează și latura grațioasă, feminină sau dansul nud al băieților ca formă a eliberării de sub presiunile familiei și societății, renunțarea la machism și îmbrățișarea sensibilității. Toate scenele corului pot reprezenta un spectacol de sine stătător, fie că personajele intervin pe rând, pentru ca fiecare să o repete pe cea despre Medeea, inclusiv în greacă, fie că recită același text, precum în scena în care ei, coreutele adică, în rochii de dantelă neagră, stând picior peste picior, pentru un plus de credibilitate a feminității, anunțând emanciparea femeilor. „Femei corintiene…”, ironia situației fiind vizibilă de la sine.

Finalul îi surprinde pe  Euphemus și Orpheu împărtășind gânduri la „after-party”: a fost oare expediția pentru lâna de aur apogeul vieții lor? Va fi călătoria pe Argo o amintire a vremurilor demult apuse pe care și-o vor povesti unii altora la bătrânețe? Pentru că dincolo de spiritul de aventurieri și imaginea unor eroi, se ascund feminități, fragilități și povești care fără Măjeri și Sociu ar fi rămas și astăzi nespuse. 

MEDEA’S BOYS
Dramaturgia: Ionuț Sociu, după fragmente din „Medeea” de Euripide
Regia: Andrei Măjeri
Scenografia: Irina Chirilă
Coregrafia: Attila Bordás
Sound Design: Adrian Piciorea
Cu: Cezar Grumăzescu, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindriș și Florin Aioane
Asistenți regie: Teodora Petre, Victor Tunsu

Foto: Larisa Baltă
Pregătire muzicală: Oana Cristina Puşcatu

*

Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok.

Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh recomandări culturale ale săptămânii? Abonează-te lanewsletterul Happening Now, aici.

Lasă un comentariu