Ți-ai imaginat vreodată cum e să trăiești cu un artist? Acel om boem, plin de creativitate, dar care are și un strop de nebunie? Dacă ai asimilat această descriere cu imaginea artistului de geniu, felicitări! Stereotipul e la el acasă.
„Passages” (2023, r. Ira Sachs). Un titlu interesant. Dar parcă nu te atrage din prima. Ai nevoie să citești puțin mai mult ca să zici: Băi da, vreau să-l văd. Descrierea filmului zice așa:
„Numit și „cel mai sexy film al anului” de publicația The Independent, Passages este povestea a unui ménage à trois din Parisul zilelor noastre, în interpretarea electrizantă a lui Franz Rogowski, Ben Whishaw și a Adèlei Exarchopoulos.”
Ce m-a convins totuși? În primul rând a fost acel ménage à trois, mai ales că sunt implicați doi bărbați, deci filmul surprinde o parte din viața unui cuplu LGBTIQA+. În al doilea rând, acțiunea se petrece în Paris. Cine nu iubește acest oraș? Și nu în ultimul rând, faptul că unul dintre actorii care joacă este minunatul Ben Whishwa pe care l-am iubit în „Perfume: The story of a murdurere” (2006, r. Tom Tykwer), inspirat după romanul meu preferat, și în „The Lobster” (2015, r. Yorgos Lanthimos). Combinația ar trebui să fie bună.
Acțiunea debutează cu o povestire în ramă. Tomas (Franz Rogowski), unul dintre soți, este regizor și filmează noul lui film. După terminarea filmărilor organizează o petrecere cu staff-ul, iar aici o cunoaște pe Agathe (Adèle Exarchopoulos), de care se amorezează. Acțiunea e destul de comună, diferența o face cuplul gay. Zic că o face pentru că lumea nu e obișnuită să vadă asta într-un film artistic. Pe Netflix e altă treabă.
Cuplul gay și normalizarea crizelor matrimoniale
Cuplul Tomas – Martin (Ben Whishaw) arată ca orice alt cuplu pe care îl vezi pe stradă. Relația dintre ei e atât de fluidă , încât preconcepțiile nu-și au locul. Îi vezi gătind, făcând sex, certându-se, împărțind un spațiu comun, având discuții. Pur și simplu ți se derulează prin fața ochilor o relație cât se poate de normală. Ira Sachs reușește să naturalizeze mariajul homosexual în cinematografie. Bineînțeles că nu toate merg foarte bine.
Cuplul trece printr-o criză. O criză pe care o vezi și la cuplurile heterosexuale. Probabil ai văzut-o și la tine acasă. Criza? Adulter. Diferența? Aici se ia o decizie. Nu se bagă sub preș lipsa de respect, empatie și înțelegere. Adulterul nu mai este iertat pentru că așa se face. Nu, este condamnat și tratat în consecință.
Pe lângă lângă acest mariaj, Sachs aduce în fața noastră problemele de natură psihologică. Tomas nu este „puțin nebun” pentru că e artist. Tomas suferă de o tulburare emoțională. E foarte interesant cum e deconstruit acest stereotip al artistului nebun care e iubit și adulat de toată lumea.
Criza maternității
În această criză adulterină este implicat și un viitor copil. Agathe află că este însărcinată. Își dorește copilul. Una dintre cele mai mari dorințe ale vieții ei este să aibă o familie. Coincidență sau nu, dar asta își dorește și Martin. Da, cu același bărbat. Cam greu mai ales când acesta suferă din punct de vedere emoțional și încearcă să manipuleze ambele părți cu privire la copil.
Ce alege Agathe în cele din urmă? Răspunsul îl găsești în sala de cinema.
Reacții
Fiind un film cu o temă destul de grea, sala a reacționat. Scenele de sex au fost acompaniate de un râset pe care îl auzi la copii, iar momentul în care Martin este anunțat că Agathe este însărcinată a fost urmat de un pufnet al sălii. Nu mă așteptam ca publicul să vibreze atât de tare cu filmul.
Aceste reacții ne arată cum simțim lucrurile. Scot rușinea aia internalizată. Unele subiecte sunt universale și ating orice spectator. Corpul reacționează fără să gândești. Și cred că Ira Sachs știe asta.
Trailer:
