Skip to content Skip to footer

Cartea bate filmul cu „Sezonul Uraganelor”

„Sezonul uraganelor” e cartea pe care fie o adori din primele cinci rânduri, fie o urăști pentru că Fernanda Melchor scrie despre ce nu vrem să fie văzut, despre tot ce ascundem în unghere și refuzăm să înfruntăm.

Am început 2024 citind „Her body and other parties” de Carmen Maria Machado. Așa m-am îndrăgostit de autoarele latine. Și bine am făcut!

În general prefer să citesc cartea înainte să văd filmul. Asta dacă știu că acel film are la bază o carte. Uneori sunt surprinsă la finalul proiecției de informația: „După (insert title)” sau „O adaptare după (insert title) de…”. Cu „Sezonul uraganelor”, Fernanda Melchor lucrurile au stat altfel. Știam de titlu din 2022, anul în care a fost tradusă la noi. Lucram deja în piața de carte și nu îmi era străină direcția editorială a colecției Anansi, editura Pandora M.  

Ce-i drept, am frunzărit-o atunci și mi-a plăcut mult începutul. M-a impresionat că era scrisă similar cu felul în care îmi structurez monologul interior. Am numărat câte rânduri au frazele. Nu m-aș fi gândit niciodată că o să găsesc o carte scrisă așa. Atunci citeam destul de multă literatură japoneză unde frazarea e structurată și comunicarea narativă se face în mod clar și direct. 

Am citit-o atunci? Nu. Am trăit cu multe prejudecăți despre literatura latină. Ba că e prea romantică pentru gustul meu, ba că e prea comercială. Cred că asemănam scrierea latină cu telenovelele. Și vedeam peste tot lăudate romanele Isabelei Allende. Ce e comercial nu-i bun. Așa gândeam atunci.

Cu toate astea, Sezonul uraganelor nu s-a bucurat de o popularitate așa de mare la noi. Nu prea am văzut titlul discutat în zona literară de pe internet. Cu toate astea, Netflix a considerat că textul este bun așa că au făcut în 2023 un film după el, „Temporada de huracanes”. 

 

View this post on Instagram

 

A post shared by happ.ro (@happening.ro)

 

„Sezonul urganaelor/Temporada de huracanes” – cartea

Liderul a făcut semn spre marginea canalului și toți cinci, de-a bușilea prin iarba uscată, toți cinci făcând corp comun, toți cinci înconjurați de muște verzi, și-au dat seama ce era lucrul care se ițea din spuma galbenă a apei: fata putrezită a unui mort.

Ți-a lăsat impresia că e vorba despre o crimă, nu? Un nou roman polițist care își propune să revoluționeze ceea ce au făcut deja Agatha Christie și Sir Arthur Conan Doyle. Surpriză! E de fapt un nou roman care își arată în ce lume bolnavă trăim.

Fernanda Melchor construiește o narativă familiară. Scrie de parcă e vocea pe care mulți dintre noi o au în cap. Fluxul de conștiință nu rămâne doar al unui personaj, se mută de la unul la celălalt. Fiecare are varianta lui de poveste, fiecare a interacționat diferit cu Bruja. 

Începutul romanului te introduce în istoria acestei Bruja. În comunitatea din La Matosa a existat un om foarte bogat care a fost îmbrobodit de Bruja. L-a omorât prin otrăvire și a rămas cu averea lui. La puțin timp apare și Bruja Mică, o creatură care pare a fi zămislită cu însuși Scaraoschi.  În urma unor alunecări de teren bătrâna moarte, iar fiica îi ia locul. 

De aici, povestea corpului care plutește în canalul de irigații este spus din perspectiva: nepoatei părăsită de mamă care își asumă creșterea verișorilor și cerșește un strop de iubire de la bunică, femeie care îl preferă pe nepot; Luismi, nepotul care trăiește o viață dublă, fiind homosexual; Normei, iubita nepotului, însărcinată cu tatăl vitreg; Brendo, prietenul nepotului, un bisexual care nu își înțelege sexualitate; Mundra, tatăl vitreg al lui Luismi. 

Fernanda Melchor vorbește despre niște probleme care sunt la tot pasul, dar ascunse de ochii oamenilor. Emoția pe care o simte fiecare personaj din această carte este rușinea. Există foarte multe similitudini între cultura noastră și cea mexicană, descrisă în carte. Lăsând rușinea, narațiunea are la bază superstiția. Este la îndemână să citim despre credințele acestor personaje. Pot fi lejer și ale noastre.

Un alt artificiu narativ foarte interesant este personajul principal, Bruja. Nu are nume, are doar un rol, o etichetă. Vrăjitoarea este mereu această femeie malefică, femeie care vrea să strice case, face întreruperi de sarcină și pocește bieții bărbați. În basme apare mereu ca fiind femeie. Fernanda Melchor vorbește despre ea Bruja ei din altă perspectivă. Nu îți zic mai mult. Citește cartea și vei descoperi această perspectivă cât se poate de validă.

Filmul nu m-a impresionat. Probabil că mi-ar fi plăcut foarte mult dacă nu citeam cartea. Așa, recomand a fi citit romanul înainte de film. În carte vezi ce a vrut de fapt să sublinieze autoarea. Filmul îți dă punch line-ul în primele două minute și jumătate. Tristuț! 

Lasă un comentariu