Cu ocazia implicării ei în proiectul Change the Punchline, o rezidență de stand-up dedicată femeilor, am stat de vorbă cu Delia Riciu atât despre training-ul de improv pe care urmează să-l facă cu comediantele, o scurtă vizită înapoi în frica de penibil, cât și despre cum își tratează textele de comedie.
De profesie actriță, trainer de improvizație și, când timpul îi permite, performer pe scena de stand-up din România, Delia definește greutatea în a merge pe improvizație drept un anumit curaj de a face crowd-work și de a lucra în afara textului, vorbește despre micile intersecții ziliere în care își găsește umorul și le trece la exemple pozitive din scena noastră de stand-up pe Ioana Luiza și Ioana State, dintre care ultima este de asemenea implicată în proiect, ca speaker.
Cum ai primit propunerea Change the Punchline, atât ca proiect de sine stătător, cât și ca invitație să te implici ca mentor?
Cu bucurie și curiozitate și cu un pic de îndoială, în ceea ce privește implicarea mea, căci vin din cu totul alt domeniu al comediei și nu aș vrea să par ceea ce nu sunt.
Înțeleg că pe parcursul rezidenței, vei ține ateliere de improvizație. Ce face improvizația esențială într-un număr de stand-up? Dar dificilă de „aplicat” (exceptând emoțiile sau eventuala lipsă de experiență)?
Improvizația este un instrument extrem de util în orice domeniu, cu atât mai mult în comedie. Căci îți antrenează spontaneitatea, te pregătește pentru momentele mai puțin reușite și-ți sporește atenția. Ce o face mai dificil de aplicat în stand-up, pe lângă cele menționate, ar fi frica. Oricum în stand-up, cel mai mult poți aplica improv făcând crowd-work. Și da, ai nevoie de ceva curaj să interacționezi pe moment cu publicul, fără sa ai text.
Cum ai văzut că se diferențiază umorul feminin pe scena de stand-up românesc? Cine ți-a atras atenția pozitiv?
Sincer, nu prea am căutat diferențele. Mie-mi place umorul care tratează experiența umană, cu care pot empatiza dincolo de gen. Probabil de asta. Iar ca exemple feminine care-mi atrag atenția și admirația, acestea sunt cele doua Ioane. Ioana Luiza și Ioana State.
Care e „planul tău de bătaie” pentru a ajuta comediantele care participă la proiect în ceea ce privește improvizația? Ce te-a determinat să lucrezi ca trainer de improv?
Păi în primul rând, aș vrea să le creez un mediu plăcut, lipsit de judecată (fie a lor, fie exterioară) și extrem de distractiv. Iar în acest cadru vreau să ne jucăm un pic mai mult cu simțul penibilul și să le provoc astfel încât să capete curajul necesar scenei de stand-up. Ce m-a determinat pe mine să devin trainer e clișeic. Mie teatrul de improvizație mi-a schimbat viața. Și vreau să împărtășesc, deci, un instrument extrem de util.
Atunci când urci pe scenă ca performer, pe ce ai spune că se concentrează umorul tău? Cum ai sfătui o comediantă emergentă să-și lucreze textele?
Ca performer, îmi place să creez multe personaje. De orice gen și vârstă. Pe lângă asta, mă adaptez, cred și sper eu, cam la orice. Pentru că e improv și e mereu surprinzător. Inspirația mea e orice îmi iese în cale: cărți, filme, vacanțe, anxietăți, dubioșenii, experiența umană în întregul ei. Se așază în mine în timp și reiese în show-uri.
Sfatul meu pentru o comediantă emergentă este să nu uite să se joace atunci când lucrează un text. Când te joci, descoperi mai multe unghiuri ale bucății/ beat-ului. Și de asemenea, cred că writing is re-writing. Rulează textul ăla cât mai mult, mergi la câte open mic-uri poți! Mai ales că s-au înmulțit și ai de unde alege.
Află mai multe despre derularea proiectului Change the Punchline aici.
