Deși departe de mine gândul să nu bifez măcar Nightmares On Wax, Guts și Theo Croker, am întrebat oameni la cel puțin a doua ediție de Jazz in the Park dacă merită să-ți cumperi bilet, nu doar pentru artiști, ci și pentru experiența de festival.
Exceptând locația, care cu siguranță te scoate din monotonia sălilor prăfuite de concert, Jazz in the Park pare, conform publicului vechi al festivalului, să iasă dintr-un anumit conservatorism de care se împiedică publicul tânăr la alte evenimente de jazz. Fără să însemne că nu aduc artiști de amploare, pe care nu te gândeai neapărat că o să-i asculți altundeva decât pe Spotify, echipa festivalului face loc pe scenă și jazziștilor tineri, ceva mai experimentali, care mai împrumută câte un acord și din metal, funk sau muzică electronică. Află de ce, de la mâncare sau activitățile de zi și până la headlineri, spun cei care au mai pus piciorul la Jazz in the Park că merită să-ți iei bilet și anul ăsta.
„Până acum, am prins doar line up-uri extrem de bune, cu artiști pe care nu mă gândeam niciodată că o să îi găsesc în același loc, în același timp…
Stau de mult timp cu ochii pe The Comet is Coming, dar mă gândeam că va trebui să-mi scot zilele de concediu, să-i văd în străinătate – nu m-aș fi așteptat să-i prind, totuși, la Cluj, la Jazz in the Park sau orice alt festival românesc de jazz. La fel, și Youseff Dayes sau Asaf Avidan cred că sunt foarte greu de adus, dar merită din plin. Cât despre sunet, n-am avut nimic de reproșat.” (Eva, 25 ani)
„Chiar și trupele mici sau nou formate sunt alese foarte bine. Am văzut, de exemplu, un jam session cu toboșarul din Vița de Vie și violoncelistul de la Mădălina Pavăl…
Povesteau că e a doar a treia oară când s-au întâlnit să cânte live, în formula asta, în afara sălilor de repetiții și apartamentelor-studio. Off-topic, dacă nu te deranja să dai banii, aveai inclusiv opțiunea să mănânci preparate făcute pe loc, din produse bio. Chiar e de apreciat, deși eu am stat tot festivalul pe senviș cu philly cheese steak.” (Gabi, 23 ani)
„Erau tot felul de evenimente pe zi, printre care și lecții de chitară, tobe sau vioară unde puteai să testezi cum te simți cu diverse instrumente în mână…
Puteai chiar să participi la filmulețul de închidere a festivalului. Aveau cei de la Mega niște camere pe care pur și simplu le luai și le dădeai înapoi când se termina Jazz in the Park. Astea sunt materialele pe care le-au băgat la montaj.” (Andreea, 26 ani)
„Ce mi-a plăcut cel mai mult e cât de intim se simte. Se ține într-un parc etnografic superb…
Altceva ce m-a impresionat a fost că aveau scenă specială pentru artiștii tineri și, în general, scenele erau dedicate. Era o scenă pentru world music, o altă scenă cu Mircea Tiberian și alți trompetiști cunoscuți, mai pe clasic sau chiar o scenă unde se punea techno seara, după ce se terminau concertele.” (Andra, 22 ani)
„Din câte am observat pe piața de festivale de jazz de la noi, ăsta e cu totul atipic. Newcomerii care sunt chemați sunt extrem de buni…
Se duc mult înspre avangardă și integrează inclusiv influențe de metal sau instrumente electronice. La celelalte festivaluri de profil la care am fost, erau chemați doar jazziști consacrați. Oricât ar fi de buni (și nu contest asta), personal mă interesează și noua generație de artiști.” (Matei, 25 ani)
Pentru bilete luate din impulsul momentului la Jazz in the Park 2023 (1-3 septembrie, Parcul Etnografic Cluj-Napoca), intră aici.
