Acum aproape 14 ani, Andrei Leonte câștiga prima ediție X Factor și, pentru câteva luni, lucrurile păreau să urmeze scenariul clasic al unui succes uriaș: televiziune, expunere, oameni care îl recunoșteau pe stradă și senzația că de aici înainte cariera avea să se construiască aproape singură.
Numai că după finală nu mai există reguli, juriu sau cineva care să-ți spună care e următorul pas. Pentru Andrei au urmat ani în care a lansat muzică, a compus, a lucrat în publicitate, a făcut video și content, a cântat live și a ajuns, mai recent, să facă parte din Overnite Band, o trupă de coveruri. Vorbește despre toate astea fără să încerce să transforme fiecare etapă într-o poveste de succes: spune deschis că nu a reușit să-și transforme muzica într-un produs suficient de vandabil încât să trăiască doar din ea, că a făcut alegeri pe care astăzi le-ar face altfel și că încă nu știe foarte bine cum ar defini succesul.
Anul acesta, Andrei participă la Mastering the Music Business, conferința dedicată industriei muzicale care are loc între 1 și 3 septembrie, la Hotel Caro din București, într-o discuție despre trupele de coveruri și locul lor într-o industrie în care foarte puțini artiști ajung să trăiască exclusiv din muzica proprie. Am vorbit cu el despre ce rămâne după acel „moment mare” pe care îl caută aproape orice artist la început, despre presiunea de a demonstra că succesul de la televizor a însemnat ceva, despre bucuria de a cânta Backstreet Boys într-o trupă de coveruri și despre lucrurile pe care ar fi vrut să le știe când a coborât de pe scena X Factor.
Au trecut aproape 14 ani de când ai câștigat X Factor. Dacă ai putea să te întorci la Andrei din seara finalei și să-i spui un singur lucru despre cum arată, de fapt, o carieră în muzică, ce i-ai spune?
„Ăsta e doar începutul”. Și a fost un început bun și deloc ușor, poate doar în afara faptului că știam regulile, era totul mult mai clar. După aia nu-ți mai spune nimeni ce ai de făcut și cum. Și i-aș zice să facă mai multă muzică, să creeze cât mai mult posibil, să-și slefuiască abilitățile astea și viziunea pe care înainte de finală nu prea o avea. Și să-și caute oameni care văd potențial în el, așa cum e, care vor să valorifice (poate) puținul pe care îl are de oferit fără să-l transforme în ceva diametral opus.
Ai cunoscut foarte devreme genul acela de succes care pare că schimbă totul peste noapte. Când ai înțeles că vizibilitatea și o carieră sustenabilă sunt, de fapt, două lucruri foarte diferite?
Nu cred că se exclud, ba dimpotrivă, aș zice că vizibilitatea are un loc cheie într-o carieră de artist. Ce-i drept, ar fi de preferat să fie și o vizibilitate corectă, să ajungi la publicul potrivit și eventual cât mai des, dacă nu chiar constant. Concursul îți dă acele 5 minutes of fame, dar, cum e și normal, apoi trebuie să-ți găsești propriile pârghii.
Dar, cum tu nu ai ajuns sub reflectorul ăla prin traseul normal, construind în timp cu o echipă lângă tine, strat cu strat, dobândind know-how, făcând greșeli, construind o minimă infrastructură în jurul tău, e foarte ușor să nu știi de unde s-o apuci după finală. Și, din păcate, te împiedici cu ochii oamenilor care te-au susținut și te-au votat îndreptați spre tine. Deci presiunea e mai mare și pare că pici mai de sus. Iar apoi, te trezești din senin că ești văzut ca fiind cineva care a încercat, dar nu prea i-a ieșit. Se poate înțelege că n-ai mare lucru de zis atunci când nu ești pe umerii unor hit-uri cum au fost cele pe care le-ai cântat în timpul concursului sau că în general nu poți supraviețui în industria muzicală.
La Mastering the Music Business participi anul acesta la o discuție despre trupele de coveruri – o zonă foarte prezentă în industria live, dar despre care se vorbește destul de puțin. De ce crezi că există încă tendința de a considera coverurile o formă „mai puțin valoroasă” de a face muzică?
Pai cred că fix finalul întrebării tale o să ne ajute să decodificăm percepția asta. Ca artist de coveruri nu prea „faci muzică”, nu o creezi. O interpretezi, sau poate o reinterpretezi și atunci îți faci loc singur să fii măcar un pic creativ. Și aici sunt mulți care au făcut niște chestii minunate din piese care au fost cântate de altcineva inițial.
Chiar dacă vorbim doar de o interpretare mai straightforward, sunt voci incredibile care pot cânta o piesa de mii de ori mai bine decât artistul original… dar la concertul cui am prefera să mergem?
În același timp, ar trebui să oferim un loc de consolare pe podium oamenilor care doar interpretează? Mai ales dacă o fac bine? Definitely not. Daaaar, cred că ne vine natural să punem preț pe o idee nouă, proprie. Mai ales când este îmbrățișată de public. Sau măcar pe un twist adus originalului, așa cum ziceam și mai sus. Cred că desconsiderarea apare atunci când se cântă piesa fix ca pe youtube și trupa ta nu are cuvântul ”Tribute” în nume.
E interesant că povestea ta cu coverurile începe cu mult înainte de X Factor: cântai piese ale altor artiști încă din copilărie. După tot traseul prin muzică originală, televiziune și online, ce ai regăsit acum într-o trupă de coveruri?
Am început să cânt imitând alți artiști, încercând să fur meserie de la ei, I guess. Mi-am distrus vocea încercând să imit timbrele/ emisiile mai raspy sau fried. Bryan Adams, m-ai distrus!
În Overnite Band, unde am și făcut playlist-ul și după gusturile noastre, sincer, am descoperit plăcerea de a mă distra pe piese pe care le ascult în mașină sau pe care aș vrea și eu să dansez.
Cu toții avem playlistul pe care îl cântăm (eventual și cu guilty pleasures) toți rărunchii la un drum lung sau pe care ne prostim prin casă în timp ce facem curățenie. Eh, jobul nostru este să cântăm fix piesele alea. Este o ultra-simplificare ce spun, dar nu e departe. Să nu găsesc bucurie când cântam Backstreet Boys – Everybody sau Freestyler sau Drop it like it’s hot? Please! :)) Și e un moment în care am introdus Imperial March din Star Wars. Nebunie curată!
Ah, că mi-ar plăcea să cânt mai des piesele mele, da! Dar nu cred că voi renunța complet vreodată să cânt și coveruri. It’s too much fun!
Astăzi ești cântăreț, compozitor, faci video și content și cânți într-o trupă de coveruri. Crezi că acesta este, de fapt, noul model de carieră pentru un artist?
Eu am făcut un detour și în publicitate. Am fost copywriter și producător & editor vreo 6 ani într-o agenție. În prezent am rămas pe producție și post-producție ca freelancer.
Pentru mine așa s-au conturat lucrurile, pentru ca nu am reusit să-mi transform muzica într-un produs vandabil și atunci a trebuit să iau alte joburi. Cum suntem mai mulți care n-am cunoscut succesul comercial decât cei care trăiesc doar din artă, aș zice că asta e normalitatea. :)) Nu?
După 14 ani în industrie, ce înseamnă succesul pentru tine acum?
I have no idea. Sincer. S-a schimbat mult. În interiorul meu încă supraviețuiesc versiunile copilărești de a defini succesul, alea care includ săli peste săli și stadioane pline. În același timp, clar aș fi bucuros să am și 200-300 de oameni care îmi știu muzica și aleg să iasă din casă într-o joi să mă asculte pe mine. Acum 20 de ani m-aș fi dat cu capul de pereți să știu că aș ajunge vreodată să scot asta pe gură. Aș fi văzut-o ca pe o resemnare, iar pe vremea aia uram acest cuvânt.
Acum, însă, nu i-aș mai zice așa pentru că de fapt aș minți dacă aș spune că m-am resemnat. Încă lansez muzică, încă fac tot ce îmi stă în putere să ajung cu fiecare piesă la cât mai mulți oameni, dar am ajuns să privesc lucrurile un pic mai realist și să nu mai tropăi din picioare.
MMB vorbește mult despre ce înseamnă, dincolo de scenă, să construiești și să susții o carieră în muzică. Care a fost pentru tine cea mai grea lecție de „music business”, pe care ai fi vrut să o știi la început?
Să investesc mai mult în actul live și să construiesc eu evenimente în loc să aștept să fiu chemat să cânt. În 2012 așa am înțeles că funcționează lucrurile, sau poate chiar așa funcționau în mare parte, habar n-am. Am crezut că scoți o piesă, piesa prinde și oamenii te sună să le cânți. Și, cum nu prea au sunat (sau cel puțin nu într-un ritm constant), nu prea am construit acea infrastructură pentru actul live, nu am știut că ar fi o idee bună să investesc în aparatură, într-o trupă, să gândesc un concept de live cu care să mă prezint în fața oamenilor interesați de muzica mea și așa mai departe.
Dacă la MMB ar veni un artist foarte tânăr convins că îi lipsește doar acel „moment mare” care să-l facă cunoscut, ce i-ai spune acum, după tot traseul tău?
Că ar fi util în primul rând să aibă o idee de bulă în care vrea să cânte, astfel încât să înțeleagă ce înseamnă acel moment mare.
Dar, indiferent dacă vrea să meargă spre un subgenre sau dacă vorbim de mainstream, orice moment trebuie să fie urmat de alt moment și de alt moment. Asta e clar! It never stops. Și e cu atât mai adevărat cu cât social media joacă rolul pe care îl joacă.
Dar așa cum ziceam și mai sus, chiar și în cazul unui eveniment care îți schimbă viața peste noapte, când cobori de pe val, you have to hit the ground running.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
