Îngereala este o treabă grea. Nu oricine reușește să-i facă față și, până la urmă, și făpturile îngerești pot intra în burnout. Aceasta ar fi una din concluziile spectacolului „cerul (hartă către casă)”, o producție Teatrelli purtând semnătura curajosului autor Doru Vatavului și a regizoarei Irisz Kovacs.
de Mădălina Firănescu
Continuare a deja solidei colaborări dintre cei doi, spectacolul care a avut premiera la acest sfârșit de noiembrie chestionează necruțător rolul și rostul muncii în existența umană și nonumană, privită sub multiple aspecte: activitate productivă, efort de supraviețuire, sarcină nobilă, travaliu rutinier, dar și spațiu învecinat cu timpul liber, odihna, statul pur și simplu.
Construit din microscene de viață, animări ale unor picturi semnate de Șerban Savu din albumul „Drifting”, textul urmărește intervenția mesagerilor divini în clipe de cumpănă ale unor creaturi/creații, fie că e vorba despre muncitori cățărați pe schele, femei căzute pradă disperării, câini speriați, biciclete în pragul abandonului sau peisaje nocturne tulburate. Căci nu numai ființele au parte de încercări! Iar această continuă misiune salvatoare, fără pauză sau vacanță, pentru că „în Rai nu există timp”, se dovedește epuizantă, cu toate precauțiile și procedurile prevăzute în Regulamentul ceresc.
Nici măcar rotirea continuă a salvatorilor nu izbutește să ofere răgazul necesar recuperării forțelor și regăsirii sensului misiunii, astfel că, în cele din urmă, vedem un înger căzut la propriu și la figurat, care își strigă revolta. Discursul său este o critică aspră atât a însărcinărilor cerești, cât și a realităților mundane, cu trimiteri directe la peisajul (cultural) românesc, afectat de tăieri bugetare și obstacole birocratice. Valul contestatar mătură tot, inclusiv spectacolul în sine și aplauzele, deși în altă secvență, teatrului i se recunoscuse rolul cathartic: „Ar trebui să merg mai des la teatru, să am grijă de sufletul meu”, rostește un personaj.
În rolurile înaripaților truditori, Armand Crișan, Mălina Moraru, Cezara Petredeanu și Adelin Tudorache fac o impresie memorabilă. Energia lor juvenilă este debordantă și felul în care „însuflețesc” picturile trădează o promițătoare ușurință a exprimării artistice. Nu-i deloc lesne să întrupezi un… tunel, un câine, o schelă sau o bicicletă, dar cei patru tineri actori se descurcă admirabil.
Ingeniozitatea textului semnat de Doru Vatavului e pusă în valoare inspirat de viziunea regizoarei Irisz Kovacs și de echipa de creație din care fac parte Clara Ștefana – scenografie, Adrian Piciorea – sound design, Miruna Croitoru – video design. Rezultatul este un spectacol aproape candid, în ciuda gravității temei și izbucnirii finale, și plin de prospețime.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
