După o absență de câțiva ani, Festivalul de Arte Performative „News from Polska” revine la București, cu o temă curajoasă, în special în lumina valului de conservatorism ideologic cu care ne-am pricopsit în ultima vreme.
Este vorba despre „Resisting Bodies”, un concept curatorial propus de Andreea Andrei (curatoare, manageră culturală și consultantă artistic în cadrul Centrului Național al Dansului București) și de Paweł Rutkowski (project manager al News from Polska, din partea Institutului Polonez București), concentrat în jurul ideii de corp ca un câmp de luptă politic, social, cultural, chiar și economic. Investigând tensiunea formidabilă dintre control pe toate palierele și libertate esențială, ambele oglindite și regăsite în simbolistica trupului, festivalul propune patru spectacole de dans contemporan din Polonia, expresii proaspete și iconoclaste ale unei îndelungate și redutabile tradiții în artele performative. Între 5 și 11 mai, publicul are ocazia să intre într-un dialog cultural extrem de relevant, actual și mai ales personal.
Am stat de vorbă cu regizorii/coregrafii fiecăruia dintre cele patru spectacole, profitând de ocazie pentru a surprinde câte ceva din procesele lor creative, oferind un context necesar pentru înțelegerea și savurarea acestor reprezentații inedite. Iată prima dintre aceste conversații:
Deschizând festivalul pe data de 5 mai, de la ora 19:30, la Centrul Național al Dansului București, este spectacolul VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA, cu conceptul, regia și coregrafia semnate de Dominika Knapik, actriță, regizoare și coregrafă cu numeroase proiecte realizate în Polonia, Germania și cu reprezentații în întreaga lume. Spectacolul este inspirat de creațiile aproape profetice ale artistei Valeska Gert, prefigurând arta performativă modernă.
Mircea Laslo: Spectacolul VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA propune o redescoperire a unei personalități excentrice, a unei pioniere artistice. Cred că înțelegerea faptului că anumite forme de expresie foarte actuale au rădăcini istorice neașteptat de adânci este un sentiment foarte reconfortant – un antidot la panici contemporane. Care e relația pe care o ai cu Valeska Gert și cum a ajuns să te inspire?
Dominika Knapik: Am sentimentul că nu-i nimic nou sub soare în artă, atât în artele vizuale cât și în cele performative. Pe mine asta mă ajută mult în procesul creativ, fiindcă mă scapă de greutatea de a fi inovativ din spinare. Din moment ce totul s-a petrecut deja în artă, mă pot pur și simplu concentra pe munca mea, nu-i așa? 🙂 În practica mea artistică, mă mișc între teatru, dans și performance. Valeska Gert a apărut în viața mea accidental; fostul meu partener scria o carte despre dansul contemporan și mi-a sugerat persona ei ca pe un subiect interesant asupra căruia să pot lucra. Am început prin a cerceta fotografii ale performance-urilor ei, iar fascinația mea totală de-acolo a început. Expresiile extraordinare de pe chipul ei, simțul umorului de care dădea dovadă și arta sa aflată între discipline m-au făcut să simt de parcă mi-aș fi descoperit un membru al familiei. Nu mi-a venit să cred că atât de puține persoane din Polonia auziseră măcar de existența ei – că este o artistă complet uitată, atât în teatru cât și în dans. Ca să nu vorbim de arta performance-ului, pe care fără îndoială că ea a inițiat-o. Așadar, știam deja de mai bine de zece ani că îmi doream să lucrez având-o pe Valeska Gert ca temă. Doar că nu știam când și cum, încă.
Mircea Laslo: Este grotescul ceva din care te inspiri în creațiile tale în general, sau este un limbaj pe care l-ai explorat mai din plin în cadrul acestui spectacol în special? Cum se leagă de ansamblul practicii tale artistice?
Dominika Knapik: Cred că a o încuia pe Valeska Gert într-un sertar cu eticheta „grotesc” nu face bine și este o viziune puțin prea obtuză a personalității sale artistice. Gert a spus că lucrările sale au fost „primele pantomime dansante de critică socială”. Ea era pur și simplu o pionieră a artei performance-ului și a apelat la limbajul grotescului pentru că era limbajul vremurilor în care trăia.
Ceea ce fac eu în performance-ul VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA este, după părerea mea, tot o creație complicată. Mă joc cu absurdul, cu clovneria, cu nonsensul și cu excentricul. Gert avea o atitudine parodică la adresa tuturor convențiilor, iar asta este probabil ceea ce mă interesează cel mai mult în munca ei – libertatea artistică totală! Sunt o actriță dramatică și o dansatoare prin educație, iar în aceste cursuri de actorie mi s-a spus mereu că făceam prea multe fețe. Mi-a luat vreme îndelungată să înțeleg că „psihologia nobilă” nu e cu nimic mai grozavă decât conceptul de „formă”, că tragedia nu e cu nimic mai bună decât comedia. Cred că Valeska Gert și limbajul ei au fost pentru mine un punct foarte interesant de pornire în testarea limitelor expresivității corporale (inclusiv a chipului) și în jocul cu diferite convenții în care nu trebuie să definim dacă privim dans, teatru sau poate chiar și cabaret.
Mircea Laslo: Lumea s-a schimbat poate mai mult decât am fi putut prevedea, de la premiera spectacolului, în noiembrie 2022. Credeți că contextul global îți potențează mesajul, sau că distorsionează anumite aspecte ale sale? Cât de mult te simți nevoită să îți adaptezi munca la contextul mai larg?
Dominika Knapik: O temă importantă a spectacolului nostru este aceea a vieții de artist independent și a realităților contemporane ale creatorilor de artă. Din asta decurg temele: precaritate, presiunile productivității și vizibilității constante, relațiile încâlcite dintre artă și capitalismul târziu. Toate aceste elemente sunt mereu în fundalul gândirii mele atunci când creez un spectacol. Să fiu sinceră, nu simt că trebuie să aliniez în niciun fel performance-ul VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA la realitate. Cred că ceea ce avem noi de spus este universal, deoarece condițiile muncii artiștilor independenți în capitalismul târziu nu sunt pe cale să se îmbunătățească în niciun fel. Și nu obosesc niciodată să vorbesc despre asta – chiar și în maniera în care am decis să o facem în acest spectacol: explorând sensibilitatea artistei independente Valeska Gert.
Mircea Laslo: Chiar și aruncând o privire superficială la caseta tehnică a spectacolului VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA, devine evident că este vorba de un efort colaborativ substanțial. Cum ai reușit să reunești întreaga echipă în jurul aceluiași concept? Ce a coagulat acest grup atât de divers într-o echipă coezivă? Cum ai comunicat și cum ți-ai implicat colaboratorii în jurul unei teme atât de inedite și de experimentale?
Dominika Knapik: Colectivul Sticky Fingers Club (Monika Witkowska, Daniela Komędera, Dominika Wiak, and Dominik Więcek) – un grup de dansatori grozavi – au inițiat legătura cu mine și mi-au propus să lucrăm împreună. Eu le-am sugerat tema Valeska Gert. Cred că este important de menționat faptul că limbajul teatral pe care l-am dezvoltat pe parcursul ultimilor ani alături de dramaturgul Patrycja Kowańska este unul consistent. Lucrând la varii elemente ale performance-ului a dus repede la apariția unor forme concrete: în VALESKA VALESKA VALESKA VALESKA există un narator în afara scenei, există improvizații, loop-uri și varii experimente formale. Lucrând alături de compozitorul Dominik Strycharski, designerul de lumini Wolfgang Macher, și designerul de costume Dominik Więcek a fost o experiență interesantă, fiindcă fiecare dintre acei artiști are un stil diferit, iar misiunea mea a fost să construiesc un limbaj coerent din aceste elemente. Am vorbit mult, am privit câteva filme, am citit o mulțime de texte și am discutat lucrurile care erau interesante pentru noi. O mare sursă de inspirație au fost imaginile și fragmentele critice la adresa lucrărilor Valeskăi. Acestea au fost foarte incitante, mai ales pentru interpreți, fiindcă procesul de a recrea un performance pe baza unor descrieri este foarte amuzant. Îmi este greu să spun cum am reușit să aduc pe toată lumea pe aceeași lungime de undă. Pur și simplu îmi place să lucrez cu oameni. Este o magie pură, nu una ușoară. 🙂 Nu prea îmi place să lucrez de una singură.
Mircea Laslo: Ce urmează pentru tine, ca regizoare?
Dominika Knapik: Din iunie încep treaba la un performance intitulat Very Ibsen, împreună cu Patrycja Kowańska, la Teatr Współczesny din Szczecin. De data aceasta, cu un grup de actori. Vom avea premiera în octombrie.
Festivalul este deschis așadar de un spectacol care subliniază în mod fundamental continuitatea unui dialog artistic, fiind o punte conceptuală între un trecut și un viitor unite de un impuls experimental, rebel, un ecou comun al refuzului constrângerilor și definițiilor rigide atunci când sunt impuse artei în general și expresivității corpului uman în special.
Evenimentul este realizat în cadrul Președinției Poloniei la Consiliul Uniunii Europene
2025 și în cadrul Sezonului Cultural Polonia-România 2024-2025, rezultatul cooperării dintre
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia, Ministerul Culturii din România și Institutul Cultural Român, cu sprijinul Institutului Polonez din București.
Foto: Natalia Kabanow
*
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
