Următorul spectacol din festivalul de arte performative News from Polska #5, revenit la București între 5 și 11 mai, este intitulat To bitch or not to bitch și este o producție a colectivului artistic Hertz Haus, reprezentat în acest interviu de Magdalena Kowala.
Ea lucrează împreună cu Natalia Murawska, Joanna Woźna și Anna Zglenicka încă din 2017, realizând împreună un repertoriu impresionant de spectacole foarte apreciate din punct de vedere critic. Acest spectacol pornește de la poemul „Siluirea Lucreției” de William Shakespeare, ceea ce este în sine un element inedit remarcabil și recunoscut în cadrul competiției ShakespeareOFF din cadrul celei de-a 28-a ediții a Festivalului Shakespeare din Gdansk, competiție pe care de altfel a câștigat-o, atrăgând atenția prin abordarea inovativă, subtilă și totodată directă a temei.
Mircea Laslo: To bitch or not to bitch pare a fi probabil una dintre cele mai radicale producții teatrale care vor fi văzute în România în acest an. Cum vă raportați la această etichetă? Ce anume este radical la abordarea voastră, din punctul tău de vedere (care nu întotdeauna este același ca al publicului)?
Magdalena Kowala: „Siluirea Lucreției” este o poveste bazată pe evenimente istorice, explorând extremele naturii umane, relatând vătămarea îngrozitoare a Lucreției și dramatica ei decizie de a-și lua viața. Noi nu înfățișăm aceste scene în mod direct; în schimb, translatăm într-un spațiu mai metafizic, prezentând evenimentele post factum, îndepărtându-ne de realismul narativ înspre o reprezentare abstractă a corpului și încorporând elemente satirice. Performance-ul încearcă pur și simplu să facă dreptate textului lui Shakespeare și protagonistei tragediei.
Noi nu țintim spre radicalism ca un scop în sine – acesta reiese în mod firesc din onestitatea noastră față de subiect, față de corp și față de proces. În timpul muncii la spectacol, ne-am cufundat în psihologie, în traumă și în corporalitate – zone care sunt adeseori tabu. Prezența lor, mai degrabă decât chestiuni șocante de suprafață, ar putea fi percepută ca radicală. Pentru noi, în acest context, „radical” înseamnă „autentic”, înseamnă disponibilitatea de a confrunta ceea ce este stânjenitor.
Mircea Laslo: Shakespeare este adeseori tratat ca un fel de ornament neprețuit, fragil, din porțelan. Alegând „Siluirea Lucreției” ca punct de pornire pentru spectacolul vostru, adresați în mod asumat o provocare față de această mentalitate? Sau o vedeți ca pe o descoperire a unui nou punct de vedere, a unui nou strat de explorat în munca lui Shakespeare? Ce v-a oferit acest poem, care să fie mai dificil de găsit în restul operelor sale?
Magdalena Kowala: Pentru noi, esențial la „Siluirea Lucreției” este faptul că dezvăluie cât de profund este încastrată violența împotriva femeilor în sistemele sociale. Monologul Lucreției în urma violului este una dintre cele mai extinse voci feminine de pe întreg parcursul scrierilor lui Shakespeare. Ceea ce este în sine un paradox, ținând cont de faptul că vorbim despre ceea ce este în fond un monolog de rămas-bun. Shakespeare i-a oferit o voce, în timp ce identitatea și puterea de decizie i-au fost luate.
Limbajul folosit pentru descrierea violului este detașat de realitate. În traducerile în limba polonă, găsim cuvântul „występek” („jignire” sau „fărădelege”), care nu surprinde câtuși de puțin brutalitatea actului. În mod similar, limbajul folosit pentru a o descrie pe Lucreția este poetic, inspirat și îi transmite virtuțile aproape divine. Însuși faptul că titlul inițial al lucrării era pur și simplu „Lucreția”, trecându-se peste cuvântul „viol” sau „siluire”, ne lovește ca fiind un element foarte contemporan, într-un fel.
Nu suntem interesate de actul violului în sine, ci de urmările sale – de urmele pe care le lasă pe corpul și în psihicul unei femei – și de modul în care acestea pot fi adresate în context teatral, fără a replica violența. Ca rezultat, poemul lui Shakespeare – ca studiu al suferinței, rușinii și pierderii autonomiei – ne-a oferit un limbaj și un punct de pornire pentru a construi un laborator corporal în vederea purificării. Așa că nu este vorba despre desacralizarea lui Shakespeare, ci despre desacralizarea limbajului pe care el l-a folosit pentru a vorbi despre femei violate.
Mircea Laslo: Spectacolul vostru este descris ca o cercetare a liniei dintre puritate și necurățenie, dintre ceea ce poate fi arătat și ceea ce este un soi de tabu teatral. Simțiți că aceste granițe se schimbă între culturi? În experiența voastră, limbajul vostru artistic specific a fost primit și înțeles în mod universal?
Magdalena Kowala: Nu am avut oportunitatea de a vedea cum este primit performance-ul în mai multe culturi diferite, dar ne putem închipui că ar putea stârni emoții, fiindcă atinge un subiect sensibil. Poate sună ca un clișeu, dar experiențele și sensibilitățile publicului îi modelează percepția – astfel, în aceeași încăpere, o persoană s-ar putea simți plictisită, iar o alta s-ar putea simți profund tulburată.
Granițele se schimbă într-adevăr – dar nu doar între culturi, ci și de-a lungul timpului. Limbajul nostru scenic, bazat pe mișcare, fiziologie și ritual, este uneori perceput ca frumusețe, alteori ca transgresiune. Dar noi țintim mereu să rămânem sincere față de subiect și față de corp – iar asta rezonează.
Mircea Laslo: Ce v-ați dori ca un membru ideal al publicului să simtă și să facă după experiența To bitch or not to bitch?
Magdalena Kowala: Din fericire, publicul este liber să interpreteze așa cum dorește, iar noi, artiștii, nu avem un monopol asupra adevărului absolut – trebuie să creăm artă și pentru public, nu doar pentru noi înșine. Dar în sufletele noastre purtăm nevoia ca publicul să simtă ceva schimbându-se în interior. Să privească trupul – chiar și pe al lor – cu o nouă duioșie. Să simtă greutatea rușinii care nu ar trebui niciodată să aparțină victimei și totodată să simtă puterea grijii și comunității. Să treacă printr-un ritual de purificare alături de noi.
Mircea Laslo: Ce urmează pentru Hertz Haus? Vă plănuiți temele spectacolelor din timp, sau reacționați mai degrabă la capriciile inspirației?
Magdalena Kowala: Uneori, tema este cea care ne alege pe noi. Răspundem lumii și situațiilor care ne tulbură – dar mereu prin medierea corpului. Uneori este o scânteie literară, uneori este un impuls venit din viața reală. Deja avem câteva teme în minte care se cer explorate. Dar cu siguranță va fi ceva visceral, sincer – și colectiv.
Reprezentația spectacolului To bitch or not to bitch va avea loc în data de 7 mai, de la ora 19:30, la CNDB. Biletele sunt disponibile aici.
Evenimentul este realizat în cadrul Președinției Poloniei la Consiliul Uniunii Europene 2025 și în cadrul Sezonului Cultural Polonia-România 2024-2025, rezultatul cooperării dintre Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia, Ministerul Culturii din România și Institutul Cultural Român, cu sprijinul Institutului Polonez din București.
*
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
