Skip to content Skip to footer

Conversații despre dansul contemporan, cu artiștii de la Festivalul de Arte Performative „News from Polska”, ediția a 5-a: Resisting Bodies, partea 3

Cel de-al treilea spectacol prezentat în cadrul celei de-a 5-a ediții a festivalului de arte performative News from Polska capturează un aspect plin de mister și de profunzime al temei de acest an (Resisting Bodies).

Este vorba despre WoW, spectacol produs de Marta Wołowiec și de Tomasz Pomersbach, inspirat de un fenomen remarcabil, repetat de multiple ori, în multiple țări din Europa, pe întreg parcursul Evului Mediu: choreomania sau tarantismul. Aceasta era o așa-zisă „molimă a dansului”, care putea cuprinde grupuri mari de oameni de toate vârstele, determinându-i să danseze necontrolat, pe străzi, adeseori până la leșin, sau chiar la moarte. Am stat de vorbă cu Marta Wołowiec despre mesajul din spatele acestui spectacol, despre misterele și multele înțelesuri ale tarantismului și despre ce avem în comun cu străbunii noștri cuprinși de această fantastică febră.

 

Mircea Laslo: Spectacolul WoW este inspirat de fenomenul tarantismului, care a avut mereu o conotație întunecată în mintea mea; mereu mi s-a părut înfricoșător, aproape ca o posesie demonică, ceva ce ar putea dezlănțui însuși zeul Dionysos, o pedeapsă pentru hybris. Și totuși, păreți a-l trata ca pe un fenomen pozitiv, un soi de experiență eliberatoare. Cum ați găsit acest unghi de abordare?

Marta Wołowiec: Eu cred că dansul are puterea de a transforma realitatea și în special de a transforma sentimentele ființelor umane. Poate aduce bucuria, te poate elibera de durere, de stres și de anxietate. Acest mod pozitiv de a ne gândi la choreomanie ne-a venit prin intermediul celui mai nou album Florence and The Machine, intitulat „Choreomania”; muzica ei aduce un nou unghi de abordare a acestei idei, foarte similar cu acesta pe care îl propunem cu WoW. Cu toate acestea, fiece lucru își are câte o reflexie în oglindă. Dacă ajungem la momentele extatice, trebuie să atingem și întunecimea. Iar WoW reamintește ambele direcții. Dansul, în special ca profesie, poate aduce cu sine și amărăciune, durere, stres și anxietate. Granița dintre plăcere și obsesie este foarte subțire. Uneori nici măcar nu putem vedea încotro se îndreaptă.

Mircea Laslo: Simți că există echivalente contemporane ale „molimei dansului”? Vreau să spun, în ultimii câțiva ani, lumea a trecut prin multe dintre problemele care erau la ordinea zilei în anii în care a fost documentat acest fenomen: războaie, pandemii, nesiguranță economică și prăpăstii uriașe între cei mai bogați și cei mai săraci dintre noi. Cum se face că nu dansăm incontrolabil pe străzi cu toții? Ce crezi că facem în schimb?

Marta Wołowiec: Eu nu cred că fenomenul choreomaniei este cea mai bună alegere pentru supraviețuire. Cred că s-a întâmplat în trecut sub forma unui val de neoprit fiindcă oamenii erau mult mai aproape unii de alții din punct de vedere fizic. Acum, suntem obișnuiți să ne distanțăm, iar conexiunea cu corpul nu mai este atât de puternică. Ne folosim în mod obsesiv de tehnologie pentru a uita de realitate. Noi credem că folosim tehnologia pentru a ști ce se întâmplă peste tot, dar în același timp, iar acesta este modul nostru de supraviețuire, nu putem transforma toată această informație – ne pierdem pe noi înșine în acest fel, la fel cum ne pierdeam în choreomanie. Cred că facem față cumva acestei realități dificile din zilele noastre, făcând în continuare acțiuni obsesive, similare choreomaniei, dar acesta pare a fi un dans tehnologic.

 

Mircea Laslo: Schimbul de energii și explorarea unor stări asemănătoare transei sunt elemente semnificative ale relației tale cu dansul. Aici se află universalitatea limbajului dansului, în experiența ta? Care este raportul dintre natură și educație în cadrul acestor schimburi cu publicul? Cât se învață și cât se descoperă în mod spontan?

Marta Wołowiec: Eu mă folosesc de stările de transă deoarece ele aduc cu sine o altă stare de prezență, atât pentru cei care trăiesc experiența propriului corp, cât și pentru cei care sunt martori. Într-un fel, procesul oferă șansa unei călătorii, a unei conexiuni reciproce la nivel foarte instinctiv. Mulțumită acesteia, ne transformăm percepțiile despre timp, corp și spațiu. Pentru mine, această legătură cu publicul, acest flux de energie este ceea ce putem împărtăși în acel spațiu și este crucial pentru experiență. Ca privitor, uneori nu știm ce se întâmplă pe scenă, mințile noastre și nivelurile intelectuale sunt nesigure, iar asta e în regulă. Pentru mine sunt mult mai interesante ideile cețoase, punctele necunoscute, nesigure. Mai degrabă întrebări decât răspunsuri. Dansul este neclar. Viața este și ea neclară și trebuie să-i facem față în fiecare zi. Nu cunoaștem înțelesul vieții. Dar aceste stări sunt momentele în care suntem aici și acum. 

 

Mircea Laslo: Ați avut șansa de a avea reprezentații cu WoW în Polonia, Germania, Elveția, Bulgaria și acum urmează România. Crezi că diferențele culturale determină reacții diferite în publicuri, modul diferite de a rezona cu spectacolul? Diferențele dintre felurile lor de a fi au impact asupra reprezentațiilor voastre? Cum vă pregătiți pentru astfel de variabile?

Marta Wołowiec: Acest spectacol este unul destul de antrenant, la un nivel de expresie extrem, uneori foarte gălăgios, alteori naiv, dar totodată emoționant și subversiv. Acest spectacol este despre dans în sine, separat în multe straturi de înțelegere. Noi am observat reacții diferite fie și numai în Polonia, de la un oraș la altul, de aceea nu sunt pregătită să spun că diferențele culturale dintre țări determină schimbări în reacțiile publicului. Depinde de așteptările oamenilor, de atitudinea lor față de arta dansului, de simțul umorului, de dispoziția din acea zi, sau de gusturi personale, dar fără îndoială că energia publicului ne influențează sentimentele din rama spectacolului. Uneori ne este mai ușor, alteori mai greu, dar de cele mai multe ori auzim și simțim că oamenii rezonează la umorul nostru și găsesc moduri de a se conecta cu noi. Este prima oară când am dansat în acest spectacol și am auzit atât de multe râsete din public și este superb că dansul mai poate încă aduce atâta bucurie.

Mircea Laslo: Ce impact au avut ultimii câțiva ani asupra relației pe care o aveți cu acest spectacol? Ce urmează pentru tine, ca regizoare?

Marta Wołowiec: WoW este spectacolul pentru care se amestecă în mine iubirea și ura.

Îl iubesc pentru că împart scena cu minunatul interpret polonez Tomasz Pomersbach; a fost un mare privilegiu să creez acest spectacol cu o asemenea echipă grozavă de oameni talentați: Wojciech Kiwer (compozitor), Janusz Orlik (dramaturg), Dominik Więcek (costume), Klaudia Kasperska (lumini). Nu am mai creat niciodată vreo lucrare similară cu WoW, care să fie atât de plină de pop culture, de umor și de prezență expresivă, iar eu am găsit totuși curajul de-a o face. Spectacolul atinge atât de multă lume și este foarte frumos să auzi asta.

Îl urăsc pentru că este extrem de dificil la nivel energetic, pentru interpreți. Iar dacă unii oameni adoră spectacolul în extremă, atunci probabil că vor fi și aceia care îl vor detesta pur și simplu. 

Și totodată mă simt mult mai puternică, acum că l-am creat. Am învățat foarte mult.

Următorul meu proiect este un spectacol cu cinci interpreți, numai bărbați – dansatori și performeri polonezi incredibili. Nu voi interpreta în acest spectacol, ci îl creez din postură de regizor și de coregraf. Această muncă este o declarație în sine, o încercare de aranjare a lumii de către o femeie, care invită numai bărbați într-un spațiu comun și caută delicatețe, comunitate, apropiere. Nu vreau să-mi însușesc lumea lor, ci să creez una alături de ei, cu propriile mele unelte, lucrând cu corpul pentru a crea acest nou mediu. 

 

Spectacolul WoW va avea loc la Centrul Național al Dansului București, pe data de 9 mai, de la ora 19:30. Biletele sunt disponibile aici.

Evenimentul este realizat în cadrul Președinției Poloniei la Consiliul Uniunii Europene

2025 și în cadrul Sezonului Cultural Polonia-România 2024-2025, rezultatul cooperării dintre

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia, Institutul Adam Mickiewicz din Varșovia, Ministerul Culturii din România și Institutul Cultural Român, cu sprijinul Institutului Polonez din București.

*

👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok

Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.

Lasă un comentariu