Daniel Popa a decis să se facă actor, să poată experimenta sentimente și evenimente care altfel nu ar încăpea într-o viață de om, chiar dacă a călătorit în mai toată lumea. A trăit în București, Bogota, Amsterdam, New York și Londra. A colaborat cu Teatrul Bulandra și Teatrul LUNI de la Green Hours.
Daniel iubește filmul mai mult decât teatrul, pentru că e mai greu să (te) minți. Nu știe dacă se va apropia de forme noi de exprimare artistică – cert e că se distanțează de cele vechi.
Absolvent al secției Actorie de la UNATC „I.L. Caragiale” București, Daniel Popa a jucat în numeroase spectacole de teatru, în scurtmetraje, dar și în lungmetraje precum „Closer to the Moon” (r. Nae Caranfil), „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” (r. Radu Jude) și a devenit cunoscut publicului larg pentru rolurile din serialele „Vlad” și „Clanul” (PRO TV).
Joacă rolul principal – Gabriel Vânătoru – în filmul „Clasat”, regizat de Horia Cucută & George ve Gänæaard, care va putea fi urmărit online, doar în perioada 24-27 aprilie, pe clasat.ro. Este primul său rol principal într-un lungmetraj de ficțiune.
Filmul „Clasat” a câștigat Premiul pentru cel mai bun film românesc la TIFF 2024.
Gabriel Vânătoru este un jurnalist independent cu o voce care vrea să se facă auzită într-o lume tot mai indiferentă. Când o corporație încearcă să mușamalizeze incendiul în care un angajat a murit, el începe o investigație pe cont propriu. Descoperă un AI care trebuia să revoluționeze moderarea de conținut pe internet, un mediu toxic de lucru și povestea unui angajat ce devenise o problemă pentru corporație după o conversie religioasă.
Nu e un erou clasic, ci mai degrabă un om care insistă. E iritat de tăceri, alergic la minciuni, și obsedat de întrebarea: „de ce nu vrea nimeni să vorbească despre asta?”. Investigația lui în cazul Futura AI nu e doar despre un incendiu suspect sau o corporație opacă, ci despre dreptul de a pune întrebări incomode. Își filmează cercetările cu un telefon, editează noaptea, se lovește de pereți instituționali, dar merge mai departe. Uneori agresiv, alteori vulnerabil, Vânătoru devine un avatar al oricărui cetățean care nu acceptă liniștea impusă.
Daniel Popa construiește un personaj tensionat, prezent, care caută o logică într-o lumeconstruită pe ambiguitate și PR.
Pregătirea pentru rol
M-am pregătit ca pentru orice rol. Am învățat textul. Și apoi m-am prefăcut că-l uit. Și am căutat să aflu lucruri noi în fiecare secvență. Altfel, întâmplarea face că eu mi-am dorit să fiu jurnalist cand eram în liceu. Deci, pare că e un rol pe care-l așteptam de mic.
Formatul de „fals documentar” și diferențele de abordare față de alte roluri în filme ficțiune
Spre deosebire de arcul clasic al unui personaj de film de ficțiune, jurnalistul din „Clasat” nu poate să-și arate adevăratele sentimente când intervievează pe cineva despre care știe sigur că minte sau că ascunde adevărul. Este mult mai conținut. Trebuie să fie. Altfel, nu mai vorbește nimeni cu el. Și își sabotează ancheta. Așa că da, am avut grijă să țin la minim reacțiile.
Pariul a fost să fac acest rol în așa fel încât să nu conteze cum e personajul meu când nu lucrează la o investigație, cum e la el acasă, ce face în timpul liber, are copii, n-are, e fericit, are o relație, are prieteni? Întrebări care în mod normal contează și mai ales ajuta la construirea unui personaj.
Este primul meu rol principal într-un lungmetraj. Iată altă diferența față de alte roluri.
Inteligența artificială, corporațiile tech și cum se reflectă ele în povestea filmului vs cum sunt rostogolite ele acum în media sau social media
„Clasat” spune lucrurilor pe nume. Dar pe cine interesează adevărul azi? Inteligența artificială ne este prezentată drept ceva care ne face viața mai ușoară. Ne este instalată pe telefon fără să fim întrebați dacă vrem. Se insinuează în viețile noastre până când va fi imposibil să nu fim afectați într-un mod sau altul de ea. Dar, ne va face viața mai ușoară o tehnologie antrenată de oameni cu păreri fixe? Cei mai bogați oameni, capabili să plătească pentru dezvoltarea ei, nu sunt cei mai empatici oameni de pe pământ. La cum merg lucrurile pe pământ, pare că vrea cineva cu adevărat să ne facă viața mai ușoară? Nu o puteau face până acum? În mâna corporațiilor, sau a unui regim autoritar, orice tehnologie este folosită împotriva umanității. Nu e prima oară. Dar s-ar putea să fie ultima.. De aceea, filmul „Clasat” este un fel de “I told you so..” Pentru că acum nu va face nimeni nimic. Interesele corporațiilor sunt mult prea mari. Iar puterea oamenilor din ce în ce mai mica. Și când le iei și puterea unică de a-și imagina și de a creea, se cam termina. Inteligența artificială nu este dezvoltată pentru a ne face viața mai ușoară, deseori, ci pentru a ne face mai ușor de controlat sau de înlocuit.
Cel mai provocator aspect al personalității lui Gabriel Vânătoru
Naivitatea că adevărul mai poate schimba ceva în lumea asta. Și motivația de a continua.
Colaborarea cu regizorii Horia Cucută și George ve Gänæaard pentru a construi autenticitatea personajului
A fost una dintre cele mai frumoase colaborări vreodată. Am negociat niște aspecte. Au fost și cateva momente de improvizație. Dar foarte puține, pentru ca textul este scris ca o formulă matematică. Și ca să ajungem la rezultat, a trebuit să respectăm „termenii și condițiile”.
Inspirația
Am văzut toate investigatiile Recorder. Dar toate la timpul lor, nu special pentru film. Le-am și scris un mesaj la începuturile lor și mi-am oferit serviciile. Au zis că au tot ce le trebuie.
Nu știu dacă m-am inspirat. Sau simplul fapt că am văzut o serie de investigații, m-a ajutat.
Cred ca am acest personaj undeva în mine, de vreme ce îmi doream sa fiu jurnalist.
De obicei, personajul iese la suprafață singur dacă textul este scris bine.
Provocări tehnice sau de altă natură în realizarea scenelor individuale
Provocări tehnice, nu-mi amintesc. Poate faptul că trebuia să mă uit direct în cameră, după 25 de ani în care am evitat sa fac asta. Dar nici asta nu a fost așa o problemă, pentru că eu am un canal de TikTok unde prezint niște știri pamflet-politic.
Abordarea scenelor de confruntare cu reprezentanții companiei, în special cu CEO-ul interpretat de Emilian Oprea
Aici totul se datorează actorilor pe care i-am avut parteneri de joc. Au venit atât de pregătiți, încât tot ce a trebuit să fac a fost să reacționez la ce-mi propuneau ei.
Dana Marineci a fost perfectă. Nu a trebuit să mă prefac că o cred. La fel și cu ceilalți „corporatiști”. Iar Emilian are o prezența atât de puternică – încât mă uitam la el fascinat eu, omul. Și uneori e destul. Dacă textul este scris bine. Și este. Am tot zis asta.
Mesaje de rezonanță la public din povestea și din personajul interpretat
Actualitatea mesajului, senzația de documentar dată de actoria foarte bună a tuturor, lucru care te face să crezi că te uiți la o investigație. Și poate lipsa efectelor speciale, lipsa trucurilor, economia de mijloace – dovada că o idee bună nu are nevoie de buget de milioane.
Ai menționat că iubești filmul mai mult decât teatrul „pentru că e mai greu să (te) minți”. Cum se reflectă această filozofie în abordarea ta asupra rolului din „Clasat”?
Poate în modul în care încasez tot ce mi se întâmplă. Nu ai cum să fii teatral în acest context. Nici când vorbesc cu subiecții investigației, nici când vorbesc cu publicul „meu”. Trebuie să se înțeleagă că nu e prima mea investigație. Că nu sunt implicat personal, ci profesional.
Că mă costă, dar la nivel uman, de valori morale, nu psihic. Abia la sfârșit realizez că investigația mea îmi afectează și viața personală. Dar nu mă urc pe pereți, ca în actul 3 dintr-o piesa de Cehov. Nici nu e nevoie. Că oamenii înțeleg deja ce e în sufletul meu.
Gestionarea tranzițiilor emoționale pentru interpretarea unui personaj „uneori agresiv, alteori vulnerabil”.
Dacă mergi pe 24 decembrie la Mall și strigi că Moș Crăciun nu există, sigur vei fi acuzat că ai comis o agresiune. Dar câți vor spune că ai dreptate? Te vor acuza că distrugi copilăria celor mici. În loc să-și educe copiii să fie cuminți fără să aștepte cadouri de la un bătrânel care se uită la ei tot anul.
Dacă spui sau vrei adevărul în ziua de azi, e posibil să fii numit agresiv, sau mai rău. Cred că adevărul deranjează cel mai tare societatea. Și asta de cand lumea.
Cât despre vulnerabilitate, nu știu. Poate în sensul că sunt sensibil la minciuni. Sau vulnerabil în fața unei corporații care lucrează pentru un guvern autoritar? Păi toți vom trece prin asta în curând. Deja se întâmplă. Nu?
Raportarea „Clasat” la realitățile jurnalismului de investigație din România
„Clasat” este o oglindă destul de clară. Sunt câțiva jurnaliști de investigație în România. Independenți. Că dacă lucrezi la un trust de presă, publici doar ce vrea șefu’, deseori. Și așa e peste tot în lume, din păcate. O specie pe cale de dispariție, independenții. Și filmul acesta arată încă o dată de ce este din ce în ce mai greu să fii independent în lumea controlată de un AI modelat după chipul și asemănarea celor care au plătit pentru dezvoltarea lui.
O conspirație anume care ți-a atras atenția
Din păcate, acesta este subiectul unei investigații în curs, și nu pot divulga pentru moment nimic din descoperirile mele.
Cele mai interesante, neașteptate lecții învățate în meseria de actor până acum și experiența personală
- Nu lua nimic personal.
- Învață textul foarte bine. Asta e 75% din munca la personaj.
- Respectă pe toata lumea de pe platou.
- Lasă hainele așa cum le-ai găsit.
- Nu bârfi.
- Nu întarzia.
- Nu uita că e o joacă. Deci nu uita să te bucuri.
- Mereu vei avea soluții mai bune după ce ieși de la casting.
- Nu lăsa meseria să-ți distrugă viața personală.
- Nu ține de talent.
Viața personală mi-a influențat rolurile. Acum sunt mai bun decât eram acum 10 ani, pentru că am trăit mai multe lucruri între timp.
*
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
