Într-un dialog sincer și necesar despre masculinitate toxică în lume și în artă, conștientizare și semnificația spectacolului, am descoperit perspectiva lucidă a celor din spatele „KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci”: Teodora Velescu, Liviu Romanescu și Denisa Nicolae.
Cu un ton ludic, cald și practic, cei de la Vanner Collective își propun să abordeze curajos dinamicile, încercările și presiunile sociale de care se lovește un bărbat în prezent. Astfel, deschid o cutie a Pandorei nebăgată în seamă de societate, și abordează subiecte care trec, în mod normal, neobservate – totul într-o manieră distractivă și inteligentă emoțional.
„KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci” este drumul inițiatic al unui bărbat, în luptă cu Frica. Este o poveste învăluită de dragoste, umor și curaj despre traume deconstruite, despre iubire și acceptare. Ce mai înseamnă azi să fii un „bărbat adevărat”? O disecție actuală a parcursului către sine și a impactului pe care îl are descoperirea adevăratului chip ascuns sub măști fabricate.
Spectacolul promite noi reprezentații în București, în Sibiu, în Constanța, Brăila și Ploiești în lunile aprilie și mai, acestea urmând să fie anunțate în curând.
De asemenea, cei de la Vanner urmează să susțină o serie de ateliere gratuite cu elevi de liceu din Constanța, Sibiu, Brăila și Ploiești, începând din 11 martie. Mai multe informații despre proiectele demarate aici.
1. Care a fost cea mai mare surpriză în procesul de teatralizare a masculinității toxice?
Teodora Velescu: Surprinzătoare este câteodată (din păcate) realitatea, întrucât reușește să creioneze mult mai colorat decât ar fi permis în teatru, personaje și situații care definesc sintagma „viața bate filmul”. Deși teatralizarea poate face subiectul mai accesibil și poate ajuta la sensibilizarea publicului, este important să se abordeze aceste probleme într-un mod responsabil și să se evite trivializarea sau subminarea gravității lor.
2. Ce înseamnă, pentru voi, conceptul de „bărbat adevărat”?
Liviu Romanescu: Bărbat adevărat pentru mine înseamnă curaj în forță și sensibilitate. Înseamnă interes și curiozitate, nu nepăsare. Înseamnă autentic, nu ceată.
3. Se pot îndepărta definitiv persoanele de sex masculin de influența masculinității toxice, care e, până la urmă, un dat în societatea în care trăim?
Teodora Velescu: Eliminarea influenței negative a masculinității toxice este un proces complex și de lungă durată care necesită schimbare la nivel cultural, social și individual. Nu este posibil să eliminăm complet acest aspect din cultura noastră, dar putem încuraja și sprijini persoanele de sex masculin să adopte modele pozitive de masculinitate și să se distanțeze de comportamentele toxice asociate cu acestea.
Acest lucru poate începe prin educarea tinerilor și promovarea unor modele pozitive de masculinitate, încurajarea unui discurs deschis despre subiect și provocarea stereotipurilor de gen. De asemenea, este important să se recunoască și să se abordeze problemele legate de masculinitate, cum ar fi sănătatea mentală și emoțională a bărbaților și presiunea socială de a se conforma unor standarde de putere și control.
Trebuie totuși să ținem cont și de contextul geopolitic în care ne aflăm; de multe ori uităm că genul de curente care iau naștere în vest nu se pot adopta și translata mot-a-mot în România.
4. Care este povestea din spatele titlului spectacolului, KOMOREBI?
Liviu Romanescu: Komorebi este cuvântul din japoneză, intraductibil, care descrie lumina ce se filtrează prin bolta copacilor. Scris cu caracterele kanji, este format din elementele „copac”, „strălucire prin” și „soare” și descrie dansul/contrastul dintre lumină și întuneric. A fost o imagine care a rezonat puternic cu povestea din interiorul unui bărbat, cu voci ale părinților, cu frici ale proiecțiilor pe viitor, cu anxietăți ale prezentului, toate puse în contrast cu lumina și sensibilitatea momentelor în care același bărbat „se lasă” în emoție și autentic. Cultura japoneză joacă, de asemenea, un rol însemnat în discuția despre lumea bărbaților cu măștile ei, cu presiuni și modele toxice și ce înseamnă căutarea echilibrului și a unei conexiuni cu propria ființă.
5. Tips and tricks pentru conștientizarea, acceptarea și poate combaterea misoginismului internalizat cu care suntem educați toți? Cum a fost pentru voi?
Denisa Nicolae: Noi am ales să vorbim printr-un spectacol, să punem subiectul în lumină prin poveste, prin cântec, prin dans, prin instalații vizuale puse sub forma de măști. Best tip: să vorbim. Să nu mai ascundem. Sa nu ne mai temem. Să spunem mai des povesti altora despre ce ne face să simțim frică. Fiecare meserie ar trebui să învețe să vorbească. Să o facă tot mai des și fără teamă. Repet, noi o facem prin povești.
Cu cât am sondat mai mult pe parcursul procesului de creație, cu atât ne-am dat seama cât de des se întâmplă și cât de necesar este să vorbim despre dinamicile nocive, care curg constant în relațiile dintr-un cuplu (și nu numai) și care nu omoară din start, dar care sugrumă surd creșterea și iubirea dintr-o relație.
6. Cum invitați la KOMOREBI o persoană care nu crede că subiectul spectacolului este o discuție necesară și o problemă reală în 2023?
Denisa Nicolae: Lasă acasă grijile și teoriile, ai putea să mergi la film, dar e de fiecare dată la fel. Vino sa vezi un show color cu gadgeturi și muzică electro, într-o poveste despre adulți din România, cu părinții lor, cu temerile lor, cu dorințe și pasiuni. O poveste nouă, fresh, povestea unui cuplu povestită în 3, în 90 de minute. Apoi, ai timp să te gândești la teorii și griji. Și poate mergi să vezi și un film.
