„Delta Bucureștiului”, în regia Evei Pervolovici, va putea fi văzut de vineri, 23 septembrie, în cinematografele din București (Cinema Elvire Popesco, Cinema Eforie, Cinema Muzeul Țăranului, Union), Arad (Cinema Arta), Bistrița (Cinema Dacia), Cluj (Cinema Arta, Cinema Victoria), Iași (Cinema Ateneu), Timișoara (Cinema Timiș), însă urmează să fie programat și la Brașov, Bârlad și Sibiu.
Filmul documentar, al doilea al regizoarei cunoscută deja publicului pentru Marussia (2013), spune, prin vocea actrițelor Sandrine Bonnaire și Ada Condeescu, povestea unui teren viran.
În anii ‘50-‘60, la Bucureşti, nişte deţinute politice dau naştere copiilor lor într-una dintre cele mai frumoase mânăstiri din Europa centrală şi de est, transformată ulterior în Închisoarea Văcăreşti.
Astăzi, o vegetaţie sălbatică a pus stăpânire pe aceste locuri, formând un ecosistem întins pe câteva hectare cu specii protejate de plante și animale, un parc natural protejat.
„Delta Bucureștiului înseamnă cinci ani de filmare într-un loc în care am copilărit, un loc care a devenit un adevărat microcosmos urban, dar, mai presus de toate, pentru mine, acest proiect e despre întâlnirile extraordinare cu femei care au născut acolo, în pușcărie.
M-am bucurat și m-am emoționat de diferitele reacții ale publicului internațional. Dar Delta Bucureștiului se adresează în primul rând spectatorilor din România. Este un film ancorat în istoria noastră recentă și în același timp un semn de întrebare aruncat spre viitor. Mă bucur că din luna Septembrie voi însoți prin toată țara filmul, voi avea ocazia de a răspunde la întrebări și de a purta un dialog cu un public cât mai larg.” declara Eva Pervolovici.
Filmul a avut premiera în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania și a fost expus ulterior la MARe – Muzeul de Artă Recentă, iar spectatorii îl vor putea vede în cinematografe din 23 septembrie.
După proiecția de la Cluj Ionuț Mareș nota pentru Ziarul Metropolis: „Eva Pervolovici propune o altă perspectivă, una memorialistică și personală”.
Delta Bucureștiului, scrie Victor Morozov pentru Films in Frame, „e o poveste urbană care traversează decenii, regimuri politice, regimuri de existență… E o lecție straubiană, în definitiv: dă locului timp să existe, dă spectatorului timp să înțeleagă că pe locul acela s-au petrecut transformări grave, iar apoi locul însuși va prinde să vorbească, chemând – ca într-o supraimpresiune istorică – tot trecutul, făcându-l complet străveziu pentru privirea noastră.”
