Într-o lume atât de interconectată și de interdependentă ca aceea în care ne trezim zilele astea, este din ce în ce mai greu să găsești stabilitate în fluxul nesfârșit de informații și dezinformări.
Dar dacă în locul concentrării pe diferențe și categorii distincte și separate, ne-am asuma o mentalitate mai holistică, dând valoare egală mai multor tipuri de cunoaștere și de discurs? Dacă în loc să ne gândim pe noi înșine separați de natură și de ciclurile ei, ne-am repoziționa identitatea în așa fel încât să ne simțim mai integrați, așa încât arta, știința, antropologia, tehnologia să se poată susține reciproc pentru o viziune mai completă a lumii, nu într-o competiție fără sfârșit? Proiectul de cercetare artistică AfterLand tocmai o astfel de viziune propune. Am stat de vorbă cu Diane Pricop, una dintre inițiatoarele proiectului, despre perspectivele de la confluențe, despre comunicare și despre speranța într-un viitor mai bun.
Mircea Laslo: Ce este AfterLand? Cum ați ajuns la acest titlu atât de sugestiv, la ce face trimitere?
Diane Pricop: AfterLand este un proiect aflat în prezent în faza exploratorie, care reunește artiști, profesioniști din domeniul culturii, oameni de știință, antreprenori și comunități locale și care abordează problemele ecologice și economice din Delta Dunării într-un mod relevant și respectuos față de natură și de ființele umane. Inițial ne-am gândit să realizăm un proiect axat pe dimensiunea acvatică a Deltei, dar asta ar fi însemnat să lăsăm deoparte o mare parte a ecosistemelor locale, începând cu populațiile, ceea ce ni s-a părut de neconceput. Este, de asemenea, o zonă umedă, un climat specific în care pământul și apa se îmbină și în care locuitorii, fie ei oameni sau mai-mult-decât-oameni, trebuie să lucreze împreună pentru a menține un anumit echilibru, care, la rândul său, este crucial pentru restul planetei. Numele AfterLand evocă mai multe idei: este o zonă tampon între continent și mare, este o zonă de dialog complex între mai multe ecosisteme, dar este, de asemenea, o zonă de imaginație pentru un „după”, sau un viitor de dorit. Pentru acest proiect pilot, am organizat o expediție în Delta Dunării și o expoziție la Rezidența9 din București, pentru care aș spune că am încercat să subliniem aceste trei idei prin lucrările prezentate.
Spune-mi te rog cum s-a născut AfterLand? Care este durerea la care a răspuns și cum?
AfterLand s-a născut din dorința comună a unui copil al Dunării, Floriama Cândea, și a unui copil al Mării Negre, eu, de a crea un proiect la confluența acestor ape, extrem de reprezentative pentru cultura românească și europeană deopotrivă. Am vrut să explorăm Delta Dunării în special pentru latura ei legendară și sălbatică, pe care nu ne-am imagina-o la marginea Uniunii Europene; este un loc atemporal. Pe lângă aspectul emoțional, am dezvoltat o curiozitate cu privire la această zonă în care se intersectează popoare, culturi și istorie, precum și la flora și fauna Deltei. Am dorit să invităm un grup de artiști-cercetători și profesioniști din domeniul culturii care au lucrat deja pe teme legate de apă, ecologie și comunități locale, iar unii dintre ei au integrat experimentarea pe teren în practica lor. Obișnuiți cu cercetarea pe termen lung, aceștia creează lucrări și proiecte la intersecția dintre artă și știință, cu niveluri complexe de interpretare. Este exact ceea ce căutăm și, împreună, am putut începe să identificăm o serie de probleme pe care le-am putea aborda în viitor, dar care sunt, prin însăși natura lor, interconectate. Deoarece nimic nu este binar, nimic nu este simplu. De exemplu, depopularea și încălzirea globală sunt teme care au apărut foarte des în sesiunile noastre de lucru în grup. Dar, pentru moment, căutăm o modalitate relevantă de a aborda toate acestea și prețuim procesul mult mai mult decât rezultatul.
Cum a decurs dialogul cu Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării? Cât de deschisă este o astfel de instituție la o colaborare cu artiști? Cât de compatibile sunt limbajele?
Aș spune că echipa Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD) a fost receptivă și călduroasă de la început. Au arătat un interes clar încă de la prima noastră conversație și au primit ideea de colaborare cu brațele deschise. Ne-am întâlnit cu ei de mai multe ori începând cu luna ianuarie, le-am vizitat sediul și laboratoarele și am cunoscut personalul diferitelor departamente; activitatea lor combină științele naturale și ecologia, dar abordează și studii socio-economice în linia cercetărilor lui Grigore Antipa, pe care le consider, și pe care le-am considerat cu toții, fascinante. De asemenea, am început prin a ne prezenta proiectele interdisciplinare, provocarea pentru noi fiind aceea de a sparge imaginea artei ca fiind doar o altă unealtă de comunicare științifică. Apoi, la începutul lunii iunie, am organizat o întâlnire la ei cu echipa AfterLand de artiști și profesioniști, iar ambele grupuri au fost foarte entuziaste. Cred că au existat la fel de multe întrebări din partea artiștilor ca și din partea oamenilor de știință, iar noi am simțit o dorință reală de a continua conversația. Din păcate, nu pot vorbi în numele tuturor instituțiilor științifice, dar începutul relației noastre cu INCDDD este promițător și ne vom strădui să îl stabilim pe termen lung.
Simți că artiștii sunt împinși înspre intersecțiile cu cercetătorii și cu domeniile științifice, sau că există o atracție naturală între aceste două moduri de cunoaștere? Vreau să spun, dacă dezvoltatorii tehnologiei AI, de pildă, ar fi mai transparenți și mai deschiși în legătură cu implicațiile și efectele ei, crezi că artiștii ar mai fi la fel de interesați de explorarea acestui subiect?
Dacă ne uităm la istoria artei, observăm că știința și arta au fost întotdeauna intim legate, în felurite moduri. De exemplu, nevoia artiștilor și a oamenilor de știință de a-și dezvolta instrumentele și tehnicile a dus la descoperiri majore și chiar la revoluții tehnologice. Mă gândesc la Gutenberg, artizanul și cercetătorul care a îmbunătățit procesele de tipărire în secolul al XV-lea, trecând de la presele din lemn la cele din metal și care a avut ca efect schimbarea profundă a societății europene (creșterea circulației informațiilor, inventarea sistemelor bancare moderne, impactul asupra cultelor religioase etc.). Antonie Van Leeuwenhoek, un meșter textilist olandez din secolul al XVII-lea, în încercarea de a îmbunătăți calitatea țesăturilor sale, a creat o lentilă puternică pentru a observa fibrele și a descoperi micile animale care trăiesc în interiorul lor. Din întâmplare, el a devenit părintele microbiologiei. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele exemple care ilustrează modul în care arta și știința merg în mod natural mână în mână și impactul pe care una îl poate avea asupra celeilalte. Mai târziu, revoluțiile industriale au contribuit la apariția unor noi discipline artistice, precum fotografia și cinematografia. La fel ca oamenii de știință, artiștii au experimentat cu instrumentele, și le-au însușit, contribuind la dezvoltarea lor, creând tehnici și explorând limitele lor. Și, desigur, inteligența artificială nu face excepție! Dar cred că la începutul creării oricărui instrument sau proces nou, există un element de obscuritate. Dacă vrem ca inteligența artificială să fie mai transparentă, trebuie să implicăm artiștii, care o vor privi întotdeauna dintr-un unghi diferit.
Ai înființat un studio dedicat confluenței dintre artă, știință și educație – Obsolete.studio. Confluența dintre aceste sfere de activitate pare o chestiune foarte personală pentru tine, ceva profund asumat. Spune-mi despre asta – care este miza, din punctul tău de vedere? Cum s-a format această uniune în mintea ta?
Da, cred că arta, știința și educația merg mână în mână. Când vă uitați la proiectele artistice care implică discipline științifice (naturale și/sau umane), vedeți că problemele pe care le abordează sunt sensibile și complexe și nu puteți încerca să le răspundeți fără să vă bazați pe mai multe domenii de cunoaștere. Artiștii au capacitatea de a crea spații de exprimare în care toate vocile sunt pe picior de egalitate. În plus, arta își poate lua libertatea de a explora fenomene pe care știința nu le abordează. De exemplu, un artist care are nevoi estetice sau etice pentru creația sa poate conduce un om de știință pe o cale nouă, care nu a fost explorată sau studiată până acum și poate contribui la progresul cercetării în general. Îmbinarea disciplinelor ne încurajează să imaginăm noi alternative și deschide o ușă către viitorul nostru. Combinația dintre toate acestea și educație este foarte puternică; mai întâi înveți să observi și să asculți, apoi pui întrebări pentru a dărâma zidurile dintre discipline și pentru a-ți ascuți spiritul critic. În zilele noastre, trăim într-o lume care se schimbă constant și foarte rapid, din cauza diverselor evoluții tehnologice, a vitezei cu care circulă informațiile și a dezastrelor climatice și sociale. A devenit dificil să ținem pasul cu tot ceea ce se întâmplă și să ne formăm propriile opinii. Deprinderea unei perspective critice și a capacității de a adresa întrebări mi se pare, așadar, un element absolut esențial pentru a naviga în lumea care ne înconjoară, pentru a ne adapta la ea și pentru a lua deciziile corecte, chiar dacă acest lucru înseamnă uneori să mergem împotriva regulilor și standardelor impuse de societatea noastră. Arta și știința pot pune în lumină situații particulare puțin cunoscute publicului, iar educația ne oferă mijloacele de a acționa în aceste situații.
Că tot veni vorba de educație, ce ți-ai dori să fi învățat cei care au vizitat expoziția AfterLand la Rezidența9?
Expoziția AfterLand a fost o introducere în modul în care artiștii pot aborda apa, pământul și ecologia în general. Toate demersurile au fost diferite, cred că se puteau adresa diferitelor tipuri de personalități, exista ceva pentru fiecare. Fiecare lucrare avea un mesaj diferit și un proces diferit și sper că publicului i-a fost ușor să le lege între ele. Pentru mine, ar fi suficient ca toată lumea să fi plecat de la expoziție cu niște informații noi; despre istoria Mar Menor din Spania, despre dezastrele defrișărilor din Chile, despre bogăția de microorganisme din interiorul unei singure picături de apă sau despre însăși existența calculatoarelor fluidice. Expoziția a oferit ocazia ca toate aceste voci să se facă auzite aici, la București, și sper că a rezonat cu publicul local și l-a inspirat să afle mai multe, iar apoi să revină și să ia parte la acest tip de inițiativă.
Ai inițiat ceva ce este mult mai mult decât un exercițiu curatorial, este o explorare comună a unor limite și a unor planuri artistice foarte personale. Cum s-au armonizat experiențele și viziunile artiștilor din acest proiect?
Am ales să expunem, pe de o parte, proiecte mai realiste, bazate pe cercetarea de teren, și, pe de altă parte, proiecte care deschid o perspectivă speculativă. A fost important să comparăm viziunile și să trecem de la un spațiu geografic și temporal la altul, asta și datorită configurației spațiului din Rezidența9. Două cercetări care sunt diametral opuse, de exemplu, au fost cele propuse de Clara Boj și Diego Diaz pe de o parte și Ioana Vreme Moser pe de alta. Primii au studiat timp de aproape 4 ani evoluția lagunei Mar Menor – a cărei situație, de altfel, este similară cu cea a litoralului nostru – au implicat activ comunitățile locale, au studiat eșantioanele și datele lor științifice și au evidențiat istoria și economia regiunii. Ei denunță efectele turismului de masă, urbanizarea zonei și jefuirea resurselor naturale în scopuri pur comerciale.
De cealaltă parte, atât conceptual cât și propriu-zis la celălalt capăt al coridorului, o găsim pe Ioana Vreme Moser, care este pasionată de electronică și care cercetează procese alternative precum fluidica, adâncindu-se în arhive. Ea încearcă să înțeleagă aceste teorii care au fost uitate în favoarea electronicii, pentru aceleași interese comerciale și, de fapt, își poziționează circuitele fluidice ca o revendicare anti-capitalistă. Dacă privim lucrurile în felul acesta, aceste două proiecte nu sunt atât de îndepărtate; prin însăși natura lor, ele sunt lucrări de memorie, iar mesajul lor nu ar putea fi mai clar.
Mark IJzerman, Sébastien Robert și Robertina Sebjanic ne-au oferit punctul lor de vedere angajat cu privire la impactul omului asupra naturii și a locuitorilor săi (umani sau mai-mult-decât-umani), în timp ce Floriama Cândea ne-a reamintit că există un întreg univers în fiecare picătură de apă, într-un mod foarte poetic. Pe scurt, este clar că alegerea lucrărilor nu a fost una banală; cred că actul artistic este un act politic. Fiecare dintre aceste proiecte poartă un mesaj angajat în favoarea durabilității, incluziunii și rezilienței.
Ce urmează pentru tine? Ce e după AfterLand?
Pentru mine, AfterLand este începutul unui proiect pe termen lung în Delta Dunării și, sper eu, dincolo de aceasta. Este și începutul unor colaborări pasionante, în special cu Quo Artis Foundation și Artshare, cât și al unor noi prietenii. Vreau să merg periodic în Deltă, să continui să descopăr locurile pe îndelete și să dezvolt relațiile cu partenerii locali, inclusiv INCDDD și Muzeul Ivan Patzaichin. Colegii mei și cu mine ne gândim la ce urmează, iar prin asta mă refer la căutarea de fonduri, care este o mare parte a muncii, dar este imperativ să acordăm timp cercetării și să lăsăm lucrurile să se întâmple organic. Mă simt foarte confortabil cu ideea de a scrie povestea pe măsură ce avansăm și de a lăsa serendipitatea să se strecoare în proces.
Cu Qolony, continuăm să adăugăm mica noastră piatră la edificiul artă-știință, în special prin rezidențe artistice în laboratoare științifice, iar cu Obsolete căutăm în continuare să experimentăm cu atelierele noastre, care sunt mai mult axate pe utilizarea tehnologiei. Personal, voi începe să documentez experiența AfterLand cu ajutorul artiștilor participanți și sper să am un prim raport de împărtășit foarte curând!
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
Foto deschidere articol: Diane Pricop văzută de Floriana Candea
