Skip to content Skip to footer

EFORIE COLORAT: Muzeul Litoralului Românesc – pregătit de o echipă de artiști, antropologi și biologi

eforie-colorat

Asociația Forumul Artelor Vizuale, alături de un grup transdisciplinar de artiști și teoreticieni, în colaborare cu specialiști internaționali din domeniul digitizării, prezervării și promovării artistice a arhivelor, a demarat un amplu proiect de cercetare la Marea Neagră, având ca obiectiv crearea unui Muzeu virtual al Litoralului Românesc.

Antropologi, biologi, filosofi, alături de reprezentanți ai școlilor superioare de artă sau științe umaniste din București, Cluj, Iași, își unesc eforturile într-o cercetare care are ca scop cunoașterea și promovarea litoralului românesc. Proiectul este realizat cu sprijinul comunității locale de colecționari de artefacte și al organizațiilor culturale regionale. Pe termen lung, echipa urmărește ca acest muzeu virtual să capete și un corp fizic, recontextualizând inițiative precum muzeul de istorie interbelic înființat de dr. Horia Slobozeanu la Eforie Sud, în propria casă.

Proiectul Arhivele Litoralului construiește strat cu strat, în imagini și narațiuni, așa numitul oraș „Litoral” (Constantin Cioroiu, Ghid sentimental), regiunea care se întinde de-a lungul țărmului mării și cuprinde viețile locuitorilor de sezon, dar și ale celor permanenți. În cărțile poștale, orașul „Litoral” se vede de regulă de la malul mării, o întindere de nisip cu construcții și oameni echipați după moda timpului lor pentru băile de aer ori de soare: cu bonete, umbrele de dantelă, costume de mariner, chimonouri Chio Chio San sau slipuri comuniste de supraelastic. În măruntaiele vieții cotidiene, intime, de dincolo de cărți poștale și de loisir-ul „water front”, intrăm cu ajutorul fotografiilor de familie și al istoriei personale a locuitorilor care povestesc cu plăcere despre strălucirea cazinoului pe apă de la Eforie Sud, unic în România, și decăderea sa după iarna geroasă care, în 1928, a transformat marea într-o sculptură de gheață, despre penuria de apă care era adusă cu cisternele pe calea ferată și abundența vinului rece consumat pe vremuri cu plasa sau cu butoiul, despre diminețile petrecute de copiii anilor 60-70 cărând bagajele turiștilor germani, polonezi sau danezi și amiezile petrecute pe plajă investigând buncărele rusești din beton sau jucându-se Poarca și Țările.

La Eforie Sud, cea mai veche stațiune, se suprapun straturi care adună peste 100 de ani de viață, începând cu primul capitol de vilegiatură, scris de Ioan Movilă, avocat și om de afaceri plecat din Moldova cu familie și acareturi, la finalul sec. al XIX-lea, pentru a investi în ceea ce, pe 20 septembrie 1899, devenea stațiunea balneară și climaterică Movilă – Techirghiol (bai calde de nămol, băi reci de lac și de mare). Sub noul nume Carmen Sylva, în perioada interbelică stațiunea, cu ale sale hoteluri-han și grădini unde se asculta jazz și se dansa până târziu (Camil Petrescu, Patul lui Procust), cu pavilion de muzică pe faleză, teatru, muzeu de istorie și chiar un mic aeroport, devine “un vis frumos de artă și îndrăzneală” (Ion Adam), o destinație “preferată marilor stațiuni din țări cu tradiție precum Franța, Italia, Cehoslovacia, Elveția” (Victor Nicolai). Salutările de vară spre rude și prieteni vor pleca apoi purtând ștampila Vasile Roaită, Eforie Sud, numele sub care a respirat localitatea în comunism și postcomunism, cu o nouă înfățișare și schimbări urbanistice care au transformat-o într-o stațiune populară pentru oamenii muncii. Astăzi ea păstrează câte ceva din toate straturile anterioare de locuire, clădiri de patrimoniu, mărturii și semne din diferite perioade istorice.

Lansată la mijlocul lunii iulie în Eforie Sud, cercetarea colaborativă și transdisciplinară Arhivele Litoralului se va extinde în următorii doi ani către Constanța și 2 Mai urmărind identificarea și digitizarea unui număr semnificativ de colecții de fotografii și cărți poștale, obiecte și materiale documentare legate de băile de soare, aer și nămol. Acestora li se vor adăuga esențiale informații cu privire la moravurile și poveștile vechilor stațiuni, rezultând o arhivă vie de imagini, înregistrări audio-video și obiecte, care va cartografia, dezvoltarea litoralului românesc de la finele secolului al XIX-lea, până în perioada comunistă și postcomunistă. Pornind de la aceste documente, artiști invitați vor produce lucrări cu rol de alternativă a istoriei oficiale. Arhivele Litoralului va funcționa ca instrument cultural și educațional dedicat specialiștilor și publicului larg dar și ca hub de comunicare al comunității locale cu specialiști naționali și internaționali.

Raluca Oancea, curatorul proiectului, declară în acest sens că “arhiva va constitui o istorie subiectivă, o alternativă la narațiunile oficiale, în acord cu interpretările oferite de Michel Foucault sau Hal Foster, filosofi și teoreticieni ai arhivelor, dar și un mod de relaționare al comunităților multiculturale de pe litoral și un prilej de a lansa o filosofie a nămolului, element de legătură la nivel corporal, social și articulație între Eros și Tanatos.”

Rezultatele acestor cercetări vor fi puse în discuție în cadrul unor ateliere și simpozioane organizate în orașe ca Eforie Sud, Constanța, dar și în centre culturale din București, Cluj sau Iași, la care vor fi invitați importanți artiști care lucrează cu arhive de imagini și sunet, specialiști din domeniul arhivării cu prestigiu internațional, antropologi, biologi specializați în flora endemică. Institutele culturale și reprezentanțele diplomatice partenere, precum Centrul Ceh, Ambasada Suediei la București, vor iniția explorări în arhivele proprii și în țările de origine, în încercarea de a găsi fotografii ale vacanțelor petrecute de cetățenii străini pe litoralul românesc în perioada comunistă sau postcomunistă. Inițiativa vizează pe termen lung realizarea unor legături strategice între comunități din diferite state ale Europei, într-o perioadă în care unitatea este esențială.

Lasă un comentariu