În seara de duminică, 4 august, tinerii și publicul de la Ideo Ideis, festivalul de teatru ajuns la ediția cu numărul 19, în Alexandria, au avut parte de un masterclass intens, profund și plin de sfaturi profesionale cu Emanuel Pârvu, actorul și regizorul care a înregistrat anul acesta un mare succes la Festivalul de Film de la Cannes.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu evenimentul care se desfășoară zilele acestea la Alexandria, Ideo Ideis este cel mai mare festival de teatru dedicat liceenilor din România. În fiecare an, cele mai bune trupe de teatru din țară sunt selectate pentru a juca în cadrul celei de-a doua jumătăți a săptămânii Ideo, după ce liceenii trec, timp de jumătate de săptămână, prin ateliere și masterclass-uri cu diferite personalități, din generații diferite, din industria teatrului și filmului.
Una dintre cele mai așteptate întâlniri ale acestei ediții a fost cea cu Emanuel Pârvu, actorul și regizorul de film care a atins recent una dintre cele mai mari realizări din cinematografia românească la Cannes 2024, cu filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”. Este al treilea lungmetraj semnat de Emanuel Pârvu, după debutul „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, care a primit două premii la Festivalul de Film de la Sarajevo în 2018, pentru cel mai bun regizor și cel mai bun actor principal (Șerban Pavlu), și lungmetrajul „Marocco”, selectat la Festivalul de la San Sebastian în 2021.
În cadrul discuției, Emanuel le-a vorbit tinerilor despre țeluri, profesionalism, respectul pentru meserie și breaslă, despre experiența sa în teatru și film, diferențele dintre cele două, ce așteptări are el azi din postura de profesor de actorie de film, dar și despre cele mai marcante întâlniri din cariera sa cu Liviu Ciulei și Victor Rebengiuc.
Emanuel Pârvu: „Țelul meu a fost să ajung la Cannes. Am știut mereu că asta îmi doresc. Pentru mine nu a existat cuvântul Oscar. Eu mi-am dorit Cannes!”
Întrebat despre cea mai recentă realizare a sa, participarea și premiul obținut la Festivalul de Film de la Cannes, Emanuel a ținut o adevărată lecție despre cum talentul nu este suficient în viață, mai ales pentru un actor sau regizor de teatru, și cum totul necesită o muncă asiduă, dedicare și sacrificiu inimaginabil, precum și o permanentă deschidere și curiozitate pentru tot ceea ce te înconjoară. Acesta a explicat cum, din perspectiva lui, cheia stă în a-ți seta țeluri mereu realizabile, însă dintre cele mai înalte.
Astfel, a explicat că, pentru el, țelul principal a fost să fie selectat la Festivalul de Film de la Cannes. După ce a subliniat diferența dintre un festival de film — cele care includ în selecție filme nevăzute de nimeni, care încă nu au fost lansate nicăieri — și galele dedicate filmului — care premiază performanțele filmelor lansate în anul precedent —, acesta a vorbit despre cum nu s-a gândit niciodată la Oscar în detrimentul visului de a ajunge la unul dintre cele mai mari și importante festivaluri de film din lume.
Emanuel Pârvu: „Cu domnul Liviu Ciulei a fost cea mai mare întâlnire a vieții mele.”
Vorbind despre cariera sa, discuția a ajuns inevitabil și la perioada de doi ani și jumătate pe care actorul și regizorul de film i-a petrecut în teatru, alături de maestrul Liviu Ciulei. Acesta consideră întâlnirea cu el ca fiind cea mai mare șansă a carierei sale și cel mai mare moment educațional și formator pentru el ca artist. Din acea interacțiune, a punctat trei lucruri dobândite:
Rigoarea: Emanuel povestește și azi cu foarte multă admirație și respect despre cum a văzut, la lucru, că oameni precum Liviu Ciulei sau Victor Rebengiuc erau tipul de profesioniști cărora nu li se făcea niciodată sete, foame, somn și care nu aveau nicio altă preocupare la repetiții. Mai mult, povestește despre cum Victor Rebengiuc a fost mereu, în orice spectacol, primul dintre actori care învăța textul, actorul cu cele mai multe întrebări și curiozități și primul care își construia mișcarea și avea rolul gata.
La vremea respectivă, Emanuel venea cu o altă viziune inoculată de școală despre ce însemna „arta” și a fost nevoit să schimbe, cu timpul, acea perspectivă. Astăzi mărturisește: „Mi-e jenă de cuvântul creator. Omul nu cred că poate crea nimic. Poate doar imita ceva creat de Dumnezeu. Cel mult poate fi creativ.”
Respectul față de text: Actorul devenit acum și regizor de film vorbește despre cât de ușor și neprofesionist este să fii actor cu propriile tale cuvinte, în loc să respecți cuvintele omului care a scris textul. Acesta a făcut paralela cu un muzician dintr-o orchestră simfonică, care nu poate veni pur și simplu să schimbe notele unei partituri numai pentru că „așa simte” și că poate interveni doar în nuanțele de interpretare.
Respectul față de colegi: Emanuel a povestit cum respectul față de colegi este unul dintre lucrurile pe care le apreciază cel mai mult și că a învățat asta de la aceiași oameni din generațiile de aur. Niciodată nu a văzut la oameni precum Victor Rebengiuc sau Ion Caramitru o diferență între atitudinea pe care o aveau cu portarul, cabiniera, costumiera, mașinistul sau partenerul de scenă, iar respectul era egal pentru fiecare om din teatru.
Despre bun simț a vorbit și din calitatea actuală de profesor la masteratul de actorie de film, spunând că este elementul cel mai important pe care îl caută la un student.
Filmul regizat de Emanuel Pârvu, „Trei kilometri până la capătul lumii”, se lansează în cinematografe pe 11 octombrie 2024.
