Skip to content Skip to footer

Fantomele trecutului lui Baxter Dury în „I thought I was better than you” @Control

Într-un spoken-word la limita dintre absurd și fluxul conștiinței, cu influențe post-punk și câte un 808 beat, cel mai recent album Baxter Dury, cu care și-a făcut prima apariție în România pe 13 iunie la Control Club, vorbește despre presiunea de a urca pe scenă, din umbra unui părinte-icon al anilor ’70.

Fără să renunțe la notele autoironice care-i marchează și albumele anterioare, Baxter Dury face din „I thought I was better than you” o experiență aproape Gonzo-jurnalistică, unde pentru fiecare Nissan există și o Tesla și pentru fiecare part-time punk care fură din magazine, există un tată într-un costum alb – purtat la fel de des pe cât își poartă și dezamăgirea pe față. Însă de data asta, Dury face mai puțină revoltă din muzică și mai degrabă compătimește privilegiații care-și pun banii pe post de bandaje, dar și pe acele instanțe familiale absente cu care te asemeni doar la un pahar de tărie.

Altfel, „I thought I was better than you” nu-și vinde cinismul doar pentru a se împăca cu fantomele trecutului, păstrând aceeași formulă în care vocea sopranei Madeline Hart, oricât ar fi de caldă, este cea care livrează lirica cea mai înțepătoare, în timp ce Dury, cu o prezență scenică la fel de candidă ca cea a unui om care dansează în boxeri, în singurătatea de la el din sufragerie, găsește de data asta ceva mai multă iubire, în ură. Printre piese care iterează acea ceartă de cuplu pe care o porți mult mai fluent la tine în cap („I thought you were great except for the violence” – „OI”), cu o persoană îndepărtată de timp, dar și deraiajele emoționale din timpul așteptării de a veni ori poliția, ori părinții („Leon”) sau constatarea că sunt camerele aglomerate („Crowded Rooms”) cele care știu cel mai bine să-ți arate cât ești de mic, concertul din 13 iunie a însemnat un full house de oameni care transpiră Baxter Dury.

De ce să transpire Baxter Dury? Pentru că nu caută un lirism poetic, ci să pună pe hârtie acele gânduri intruzive pe care te jenezi să le adresezi față de apropiații care le pun combustibil, pentru că uneori e frumos să fii teribil sau pentru că e atât de puțin un anumit gen muzical și atât de mult câte o gamă din fiecare, încât își pierde relevanța dacă e mai bun sau nu decât Ian Dury, mai woke sau nu decât copii din școli private sau mai nenorocos sau nu decât dacă s-ar fi născut într-un trailer park departe de Kensigton. E de ascultat după ce te-ai certat cu șefu’ la muncă, când parcă-ți lipsește să mai ai șaișpe ani și să poți bea bere la pet într-o parcare sau pentru atunci când printre toate acele „La mulți ani!” nu l-ai primit pe ăla de la cine trebuie.

Ascultă „I thought I was better than you” integral:

Fotografiile sunt preluate de pe pagina Control Club, pe care poți să-i urmărești pentru mai multe concerte nișate.

Lasă un comentariu