Ediția de anul acesta, a 30-a, a Festivalului Filmului Francez vine cu o selecție de filme prezentate în cele mai mari festivaluri ale lumii. Am vorbit cu Armand Paulais – coordonatorul festivalului pentru a afla mai multe despre ce ne așteaptă anul acesta în București și cele 15 orașe partenere.
1. Ediția din acest an reunește filme care au avut premiera la mari festivaluri internaționale precum Cannes, Berlin, Veneția sau Locarno. Ce spune această selecție despre starea actuală a cinematografiei franceze?
Într-adevăr, întregul program al acestei a 30-a ediții a fost selectat sau premiat la cele mai importante festivaluri internaționale. Acest lucru spune foarte multe despre starea cinematografiei franceze și despre reputația sa internațională.
Avem norocul, în Franța, de a avea o cinematografie de o mare bogăție și diversitate. Acest lucru se datorează în mare parte unui model de finanțare unic în lume, în care Centrul Național al Cinematografiei și al Imaginii în Mișcare sprijină constant cinemaul independent și de autor.
Suntem deosebit de mândri de acest sistem, care permite cinematografiei franceze să nu se bazeze exclusiv pe o logică a profitabilității, ci și să își asume riscuri artistice mai mari. Selecția unui număr foarte mare de filme franceze la cele mai mari festivaluri internaționale este dovada importanței acestui sistem, pe care este esențial să continuăm să îl apărăm, mai ales în fața apariției platformelor de streaming.
Acest lucru reflectă forța și importanța unui cinema îndrăzneț, independent, care nu încetează să se reinventeze.
2. Secțiunea Panorama este descrisă drept nucleul acestei ediții aniversare. Care au fost temele sau ideile principale care au ghidat selecția filmelor din această secțiune?
Anul acesta, în selecția noastră, ne-am propus să prezentăm cea mai largă diversitate posibilă de forme și, așa cum sugerează și numele acestei secțiuni, să oferim o panoramă a celor mai semnificative filme franceze din 2025.
Acest lucru nu a fost întotdeauna ușor, deoarece a presupus vizionarea a sute de filme și alegerea dintre un număr mare de opere foarte puternice. Pe parcursul procesului de selecție, am încercat să găsim un echilibru, prezentând atât filme mai exigente, precum Promis le ciel, cât și titluri mai accesibile publicului larg, precum Chien 51.
Am ținut să includem comedii, drame, filme polițiste, povești de maturizare, filme de familie și filme pentru copii, astfel încât această secțiune să poată ajunge la un public cât mai variat.
O altă provocare a fost să ne asigurăm că oferim publicului doar filme care nu au fost încă proiectate în România. Scopul nostru a fost să construim o secțiune cât mai bogată și diversă, reflectând vitalitatea și varietatea cinematografiei franceze din ultimii ani.
3. Programul include filme care explorează o gamă largă de subiecte — de la relații de familie și identitate până la tensiuni politice, migrație și viitoruri distopice. Observați preocupări sau tendințe recurente în cinematografia franceză contemporană?
Cinematografia franceză, la fel ca cea românească, este întotdeauna strâns legată de actualitate. Este foarte interesant de observat cum evoluează atât din punct de vedere formal, cât și tematic.
În ultimii ani, am observat o creștere a producțiilor franceze care reflectă un anumit disconfort social, fie în legătură cu problemele de mediu (Arco, Le chant des forêts), fie cu locul tinerilor în societatea de astăzi. Avem un film foarte frumos, Nino, care ilustrează foarte bine această tendință. Regizoarea Pauline Loquès urmărește, cu multă sensibilitate, un tânăr care se simte oarecum pierdut în lumea contemporană.
Aceste teme au apărut frecvent în ultimii ani, la fel ca și întrebarea apartenenței: cărei lumi, societăți sau culturi îi aparținem? Dacă aceste întrebări sunt atât de prezente în cinematografia franceză, este pentru că reflectă un sentiment real de dezorientare resimțit de generația tânără.
Aceste preocupări se exprimă și prin apariția unor comedii ușor absurde, ilustrate de marele succes al lui Quentin Dupieux în Franța.
Actualitatea (nu doar în Franța, ci la nivel global) este, așadar, inevitabil prezentă în cinematografia franceză, deoarece cinemaul, indiferent de forma sa, a avut întotdeauna rolul de a interoga și reflecta lumea din jur.
4. Printre filmele prezentate anul acesta se numără noi producții ale unor regizori consacrați, precum François Ozon și Abdellatif Kechiche, alături de filme semnate de voci emergente. Cât de important este pentru festival să echilibreze cineaștii consacrați cu noile talente?
Acesta este într-adevăr un obiectiv deosebit de important, deoarece tinerii cineaști de astăzi vor deveni generația următoare de mari regizori. Este important pentru noi să punem în valoare aceste talente emergente, pentru a arăta că cinematografia franceză continuă să se reinventeze și să exploreze forme noi, mai ales că multe dintre aceste filme au avut deja succes la festivaluri și prefigurează cariere promițătoare.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că îi uităm pe marii regizori care au modelat și continuă să modeleze cinematografia franceză. Abdellatif Kechiche, desigur, cu Mektoub My Love: Canto Due, care a fost foarte bine primit la Locarno și în Franța și pe care suntem încântați să îl prezentăm publicului român. De asemenea, Alain Guiraudie cu Miséricorde, nominalizat la Cannes.
Prezența acestor filme tinere promițătoare alături de operele regizorilor consacrați ne permite, de asemenea, să creăm un dialog între generații și viziuni diferite asupra cinematografiei. În multe privințe, acest lucru reflectă spiritul acestei ediții aniversare: arată maturitatea festivalului, dar și capacitatea sa de a se reinventa în fiecare an.
5. Secțiunea Patrimoniu: 30 de ani de cinema francez invită publicul să redescopere filme emblematice precum La Haine. De ce a fost important să includeți această perspectivă retrospectivă în ediția aniversară?
În fiecare an, încercăm să prezentăm și filme de patrimoniu în cadrul festivalului. Chiar dacă obiectivul principal este de a prezenta cele mai bune producții contemporane franceze, este important să nu uităm marii clasici care au marcat istoria cinematografiei franceze.
Anul acesta, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a festivalului, acest lucru a fost cu atât mai semnificativ. După trei decenii, festivalul însuși a dezvoltat, într-un fel, propriul său patrimoniu. În urmă cu 30 de ani, filmul La Haine era lansat în cinematografe, iar noi am ales să îl includem în program pentru a marca această dublă aniversare.
El simbolizează atât longevitatea festivalului, cât și impactul durabil al unor clasice franceze.
A fost, de asemenea, important pentru noi să arătăm cum acest cinema de patrimoniu continuă să influențeze creația contemporană. Scopul acestei secțiuni a fost, așadar, de a crea un dialog între filmele clasice și cele contemporane. De exemplu, La Haine este asociat cu Les Indésirables de Ladj Ly, iar La Jetée este proiectat alături de documentarul lui Dominique Cabrera, Le 5e plan de la Jetée, realizat în 2025.
Acest dialog între trecut și prezent este extrem de fertil, iar publicul apreciază în continuare redescoperirea acestor mari clasice. Rolul nostru a fost, așadar, să prezentăm o selecție a acestora în cadrul acestei ediții aniversare.
6. Unul dintre punctele forte ale acestei secțiuni este proiecția filmului Dolce Far Niente de Nae Caranfil, un film în limba franceză realizat de un regizor român. Cum reflectă acest film dialogul cultural și cinematografic de lungă durată dintre Franța și România?
Am selectat acest film tocmai pentru că simbolizează perfect legăturile care unesc România și Franța, nu doar în cinematografie, ci și la nivel cultural mai larg. Filmul reflectă amestecul celor două culturi și demonstrează capacitatea noastră de a crea împreună o operă comună, nu doar inspirându-ne unii de la alții, ci realizând o creație cu adevărat împărtășită.
Este regizat de un autor român, dar include actori francezi și este realizat în limba franceză, valorificând talentele ambelor țări.
Este un exemplu excelent de cooperare franco-română și de uniune artistică prin cinema. Deși acest lucru este evident în cazul acestui film, el a fost întotdeauna o caracteristică a istoriei cinematografiilor noastre: Franța a inspirat cinemaul românesc, iar acesta, la rândul său, a influențat cinematografia franceză. Astăzi, mulți regizori români, precum Cristian Mungiu și Corneliu Porumboiu, își produc filmele în Franța, aducând perspectiva lor românească și îmbogățind cinemaul francez.
Aceste schimburi sunt deosebit de valoroase, deoarece permit ambelor țări să își lărgească viziunea asupra lumii. România continuă să își dezvolte cinematografia națională și atrage tot mai multe producții străine, inclusiv franceze. Acest lucru este foarte important: dacă în trecut unele talente românești plecau în Franța, astăzi putem spera la un echilibru mai bun, cu structuri de producție consolidate în România și contribuții franceze direct în țară.
Aceste subiecte sunt foarte importante pentru noi, iar anul acesta festivalul continuă să încurajeze cooperarea franco-română, inclusiv prin invitarea producătoarei Juliette Schrameck, care produce următorul film al lui Corneliu Porumboiu.
7. Festivalul pune un accent puternic și pe tinerii cineaști prin competițiile „Tinere Talente”.Ce face acești regizori emergenți deosebit de interesanți pentru publicul de astăzi?
Franța are în prezent un nou val de talente tinere extrem de promițătoare. De exemplu, toate cele patru filme din această competiție au fost deja prezentate într-una din secțiunile Festivalului de la Cannes, ceea ce reflectă calitatea și nivelul lor ridicat. Suntem deosebit de bucuroși să prezentăm aceste talente publicului român și să evidențiem totodată prezența tot mai mare a femeilor în cinema.
Dintre cele patru filme din competiție, trei sunt regizate de femei (Nino, Partir un Jour, Animale). Susținerea acestor noi perspective feminine este foarte importantă pentru noi, deoarece aduc o reînnoire autentică într-un domeniu dominat mult timp de bărbați.
Aceste filme sunt, de asemenea, o sursă de inspirație: sunt foarte originale, precum Partir un Jour, o comedie muzicală, dar transmit și lejeritate și libertate. Sperăm ca publicul să împărtășească aceeași senzație de prospețime și plăcere.
8. Unele proiecții din acest an sunt concepute pentru a fi mai accesibile, inclusiv cu subtitrări descriptive pentru persoanele cu deficiențe de auz. Cât de importantă este accesibilitatea în evoluția festivalurilor de film de astăzi?
Facilitarea accesului la cinema pentru toate categoriile de public este o cauză pe care o susținem constant. Desigur, a fost important să oferim două proiecții accesibile în cadrul festivalului, dar acest subiect este dezvoltat pe tot parcursul anului la Cinema Elvire Popesco, în special prin programul nostru „Cinema fără bariere” și cu sprijinul multor organizații implicate în această direcție în România, inclusiv ANSR, diverse ONG-uri și mai multe școli de învățământ special din București.
Colaborăm, de asemenea, constant cu distribuitori locali de film și cu festivaluri care doresc tot mai mult să includă proiecții accesibile.
Este esențial să ne amintim că cinemaul poate fi accesibil tuturor și că barierele impuse de dizabilitate pot fi depășite. Arta ar trebui să aducă publicul împreună, nu să îl excludă. Dorim cu adevărat ca atât festivalul, cât și cinemaul în general să rămână spații de dialog și dezbatere deschisă. În acest spirit, am dezvoltat un ciclu de „cine-dezbateri”, care va continua pe parcursul anului.
Accesibilitatea nu este, așadar, doar o chestiune de poziționare sau de evoluție a festivalurilor, ci un angajament constant susținut de numeroși profesioniști din domeniul cinematografiei.
9. Pentru cineva care descoperă festivalul pentru prima dată anul acesta, ce filme sau secțiuni ați recomanda în mod special?
Pentru o primă experiență a festivalului, aș recomanda în mod special competiția Tinere Talente (Nino, Partir un Jour, Animale, Meteors), precum și filmele care sunt proiectate pentru prima dată în România și care nu vor fi distribuite ulterior.
Pentru aceste producții importante, este o ocazie unică de a le vedea în România, inclusiv Mektoub My Love: Canto Due de Abdellatif Kechiche, Miséricorde de Alain Guiraudie, Promis le ciel de Erige Sehiri și L’Attachement de Carine Tardieu.
Pentru copii, recomand cu căldură Le Chant des Forêts și Arco, filme frumoase care trezesc uimirea față de lumea din jurul nostru.
Programul complet al festivalului poate fi descoperit aici, atât pentru București cât și pentru celelalte 15 orașe partenere.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
