Anul acesta, in perioada 3-6 aprilie, a avut loc cea de-a cincea ediție a Film O’Clock International Festival, care a însemnat pentru cinefili o experiență unică.
De-a lungul timpului, festivalul a celebrat arta cinematografică și diversitatea culturală, printr-o selecție impresionantă de filme contemporane, clasice, evenimente educaționale și discuții cu invitați speciali. Festivalul a avut loc simultan în unsprezece teritorii și a reprezentat o adevărată sărbătoare a diversității culturale, oferind o platformă unică de conectare și reflecție asupra cinematografiei.
După terminarea festivalului, am intervievat-o pe Mirona Radu, fondatoarea și curatoarea acestuia, pentru a afla ce se întâmplă dincolo de ce vede publicul.
de Georgiana Ene
Ești fondator și curator al festivalului Film O’Clock International. Pentru că tocmai s-a încheiat cea de a 5-a ediție, în ce constă, concret, munca de curator al unui festival de filme/ sau pentru acest festival?
Mirona Radu: A selecta filme pentru un festival este, înainte de toate, o onoare. Îți oferă șansa de a crea un conținut festivalier articulat, care să miște spectatorii – un conținut diferit de cel obișnuit al sălilor de cinema. Este însă și o responsabilitate majoră, din mai multe perspective.
Deși practic această activitate de mulți ani, de fiecare dată descopăr lucruri care mă surprind și mă entuziasmează, validând totodată sentimentul profund de responsabilitate. De obicei, selecția filmelor nu este un proces solitar, ci rezultatul unui efort colectiv al unui comitet de curatori. Discuțiile din cadrul echipei, necesare pentru a armoniza selecția finală, pot fi obositoare, mai ales atunci când colegii provin din medii culturale sau cinematografice foarte diferite ori când au criterii distincte în funcție de publicul festivalului.
Cu toate acestea, munca de curatoriat înseamnă mai mult decât selecție și este un proces care te îmbogățește personal considerabil. Este despre a crea un dialog între culturi și generații, oferind o experiență cinematografică care transcende granițele geografice.
Pentru Film O’Clock International Festival, acest aspect devine și mai special. Publicul nostru, cinefil, nișat pe filme clasice și de autor, este unul global, din țări cu estetici și tradiții cinematografice foarte diferite – de la Europa la Africa și lumea arabă. De aceea, încă de la prima ediție, am colaborat cu Andrew Mohsen, critic de film din Egipt, care aduce o perspectivă valoroasă asupra cinemaului din lumea arabă și africană.
În edițiile anterioare, am avut plăcerea să lucrez și cu Dian Weys, regizor din Africa de Sud, care însă nu a putut participa nici anul acesta, fiind implicat în finalizarea unui doctorat și având un scurtmetraj selectat în competiția oficială de la Cannes.
Aceste colaborări întăresc dimensiunea globală a festivalului și îmi reamintesc cât de valoros este să aduci împreună perspective diverse, creând o experiență autentică atât pentru public, cât și pentru mine, ca profesionist.
Este inclusă și selecția partenerilor? Este dificil pentru un organizator să își găsească partenerii potriviți?
Mirona Radu: Selecția partenerilor este cu siguranță o parte esențială a organizării unui festival, dar nu este exclusiv responsabilitatea curatorului. Curatorul poate juca un rol semnificativ în alegerea partenerilor care se aliniază viziunii și obiectivelor artistice ale festivalului, mai ales când vine vorba de instituții culturale, sponsori sau organizații care susțin programul artistic. Totuși, rolul meu în festival este mult mai larg, având și responsabilitatea de producător creativ, iar această parte a procesului este de multe ori copleșitoare. De-a lungul timpului, am căutat parteneri care să înțeleagă specificul acestui proiect, cu accent pe dialogul cultural și pe construirea unei comunități cinefile globale. Găsirea unor astfel de parteneri nu este ușoară, mai ales într-o lume de multe ori condusă de consum, dar atunci când reușești, sentimentul de satisfacție este imens – vezi cum aceștia contribuie la ceea ce construiești și simți că sunt oameni care, la fel ca și tine, cred că viața înseamnă mai mult decât profitul material.
Care au fost highlight-urile acestei ediții? Prin ce diferă de edițiile anterioare?
Mirona Radu: Ediția din 2025 a fost cu mult mai consistentă decât edițiile anterioare, pentru că am considerat-o o ediție aniversară. Nu mă refer doar la expansiunea geografică cu un fus orar adițional și trei țări suplimentare, deși a fost un adevărat tur de forță din punct de vedere organizatoric și logistic. Am organizat în primul rând un eveniment special de warm-up online cu o săptămână înainte de deschiderea oficială a festivalului – lansarea în limba română a podcastului polonez Celluloid Solidarity, într-o discuție cu trei cineaste poloneze contemporane aclamate la nivel internațional – Hanna Polak, Hanna Nobis, Zuzanna Solakiewicz, criticul de film de origine sârbo-română Nikola Radic și criticul de film roman și regizorul Ion Indolean – despre ce înseamnă solidaritatea în cinema.
Film O’Clock International înseamnă, poate mai mult decât orice, solidaritate, pentru că reunește viziuni și perspective din întreaga lume, construind o punte între culturi diverse și susținând filmul ca un instrument al înțelegerii la nivel global. De-a lungul edițiilor, am demonstrat că solidaritatea nu este doar un cuvânt, ci o valoare pe care o trăim prin fiecare colaborare și fiecare film și autor pe care îl susținem și îl includem în festival. Să nu uităm că un tânăr profesionist care are filmul selectat în competiția de scurtmetraje, a avut filmul prezentat în 11 țări simultan.
Să ne întoarcem puțin în timp: cum te-ai apropiat de film, cum ai făcut din film o pasiune, și ce te-a atras, în mod particular, la spațiul dintre cele două emisfere pe care le conectezi prin festival?
Mirona Radu: M-am apropiat de film de la câțiva ani, când bunica ne punea mie și surorii mele diafilme. Mi se păreau magice acele momente, dar îmi amintesc și cât de mult îmi plăcea să ascult povești la pick-up, zilnic. Mai târziu, cititul a devenit o sursă importantă de inspirație; îmi imaginam mereu ce văd când citesc. Am avut de mică o imaginație bogată, pe care am cultivat-o cu ajutorul educatorilor întâi, apoi al profesorilor și, mai târziu, al mentorilor.
Nu aș spune că filmul este o pasiune pentru mine, deși admir profund oamenii cu adevărat pasionați. Pentru mine, Filmul (cu F mare) este mai mult decât atât: este o operă de artă, un mijloc de comunicare și un instrument de autoexplorare. Prin film reușim să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și lumea în care trăim. Totuși, astfel de opere de calitate nu sunt ușor de descoperit sau de realizat. Cred că este nevoie de timp, răbdare și deschidere pentru a procesa o astfel de creație profundă.
Ceea ce mă atrage cel mai mult la spațiul dintre cele două emisfere, pe care le conectăm prin festival, este dialogul pe care filmul îl creează. Filmele bune nu doar spun povești, ci oferă un timp necesar pentru reflecție și conexiune. Festivalul nostru reprezintă acel spațiu în care oamenii pot descoperi aceste povești, pot reflecta asupra lor și pot înțelege mai profund lumea din jur.
Revenind la ediția din acest an, cât a durat organizarea festivalului și care au fost obstacolele?
Ediția din acest an a fost, fără îndoială, una dintre cele mai dificile, dar și cele mai frumoase pe care le-am organizat. Am întâmpinat provocări majore, în special din cauza amânării semnării contractului cu AFCN, principalul nostru finanțator, căruia îi suntem profund recunoscători. Fără sprijinul lor, nu am fi reușit să extindem festivalul atât de frumos. Totuși, această întârziere a generat multă incertitudine și ne-a obligat să comprimăm un volum mare de muncă într-un interval de timp extrem de scurt, lucrând zi și noapte la un moment dat.
Echipa noastră, deși restrânsă, a fost susținută de colaboratori dedicați și înțelegători, ceea ce a făcut posibil să finalizăm festivalul cu succes. Cu toate acestea, intensitatea efortului a venit cu un cost personal: o oboseală cronică, pe care încă încerc să o gestionez.
Această experiență mi-a oferit o lecție importantă: necesitatea diversificării surselor de finanțare și găsirea unor soluții mai sustenabile pentru viitor. Munca excesivă nu poate fi o strategie pe termen lung, iar sănătatea, atât fizică, cât și mentală, trebuie să rămână o prioritate. Indiferent de cât de mare este responsabilitatea față de un proiect, suntem, înainte de toate, responsabili pentru noi înșine.
Privind înapoi la selecția de anul acesta, care sunt trei titluri pe care le-ai recomanda ca fiind de suflet? De asemenea, ce momente sau evenimente speciale din această ediție ți-au rămas în memorie?
M-am bucurat enorm că cea de-a cincea ediție, prin sprijinul Institutului Adam Mickiewicz, a beneficiat de un focus pe autori polonezi, eu apreciind foarte mult Școala Poloneză de Film. Un moment special a fost conferința online Poets or Engineers in Filmmaking, unde l-am invitat pe regizorul Rafael Kapelinski să introducă această idee, și unde au participat reprezentanți ale diverselor școli de film din Polonia. A fost o dezbatere constructivă și profund inspirantă, iar prezența multor profesioniști a adus valoare și profunzime evenimentului.
Un alt moment de suflet pentru mine a fost organizarea conferinței academice hibride Archives, Cinema and Collective Healing, în parteneriat cu UNATC. Acest eveniment a reunit profesioniști, academicieni și pasionați de cinema din multe țări, într-un dialog articulat despre rolul arhivelor cinematografice în procesul de vindecare colectivă. Keynote speakerii Kuba Mikurda (Polonia) și Maria Komninos (Grecia) au ridicat ștacheta prin perspectivele lor inovatoare, iar intervențiile invitaților locali și internaționali au completat discuțiile cu studii de caz relevante. Atmosfera de colaborare și reflecție a fost remarcabilă, iar feedback-ul participanților mi-a confirmat că astfel de inițiative sunt esențiale pentru înțelegerea rolurilor arhivelor și importanța patrimoniului.
Legat de selecția din acest an, am două titluri preferate, dar nu le-am menționat până la decizia juriului și a publicului, din respect pentru competiție. Este vorba despre filmul egiptean A Promise to the Sea, care a primit Premiul Publicului, și filmul polonez From You, distins cu o mențiune onorifică. În ceea ce privește secțiunea clasică, mi-ar fi foarte greu să aleg un singur titlu, deoarece aceste filme reper sunt adevărate comori cinematografice, și îi îndemn pe toți să le descopere dacă au ocazia. Cred că un titlu important a fost The Undesirable, filmul realizat în 1914 de Michael Curtiz, în studiouri din Transilvania. Este și un film mai rar de văzut, copia pe care am adus-o fiind recent restaurată de Institutul de Film Maghiar.
Fiecare film selectat, începând cu cele contemporane și până la cele clasice, adaugă un strat semnificativ în construcția unei experiențe cinematografice care nu doar că ne provoacă să gândim, dar ne și încurajează să ne conectăm la nivel global. Abia aștept să vedem ce va aduce următoarea ediție.
*
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
