Festivalul Internațional Shakespeare, în plină desfășurare de forțe la Craiova, prevestește un grand closing fantastic pe 26 mai, după consumarea celor unsprezece zile de sărbătoare teatrală în dulcele stil elisabetan reinterpretat.
Organizat în concepția lui Vlad Drăgulescu, directorul direcției creative și de cercetare artistică al Teatrului Național „Marin Sorescu”, Festivalul Internațional Shakespeare a antrenat la cea de-a XIV-a ediție a sa mai multe tipuri de artiști și creatori, recunoscuți internațional sau cu prestigiu în România, din domeniul teatrului sau domenii artistice adiacente. Pe lângă spectacolele invitate, al cărui program poate fi văzut aici, o atracție culturală majoră a fost Shakespeare Village, satul-platou creat în spirit elisabetan, despre care urmează să povestim mai multe într-un articol post-festival, precum și Shakespeare Dimensions, o instalație imersivă pe bază de A.I. și video mapping.
View this post on Instagram
Cu ocazia expunerii instalației la Promenada Mall din București, l-am invitat pe Cip(rian) Făcăeru, artistul-arhitect, creator de spații scenografice virtuale și cel care a adus proiectul Dimensions la viață, la o scurtă discuție despre conceptul și semnificația acestei experiențe, dar și despre procesul de lucru din spate.
***
Teodora Andreoiu: Cip, povestește-ne despre rolul tău în proiectul Shakespeare Dimensions – Episode I, creat pentru Festivalul Internațional Shakespeare 2024.
Cip Făcăeru: Practic, am conceput atât soluția creativă, cât și cea tehnologică, evident că alături de o echipă interdisciplinară, foarte diversă, în mare parte formată din membrii Augmented Space Agency (design, programare și conținut VR) și Kaustik, care s-au ocupat de construcția fizică a întregului sistem.
T.A.: Cu ce tipuri de artiști și tehnicieni ai lucrat?
C.F.: În primul rând, acest proiect a început în dialogul cu Vlad Drăgulescu, directorul Festivalului Shakespeare, care a propus dimensiunea conceptuală a acestui proiect. Soluția tehnico-tehnologică a evoluat mereu în paralel cu acest conceptul creativ, era important ca ele să poată funcționa eficient împreună. Au fost trei echipe principale. De la A.S.A., echipa formată din Sabin Șerban și Dan Făcăeru s-a ocupat de programarea unei aplicații care gestionează tot conținutul grafic al sistemului imersiv. Acest efort simplifică mult gestionarea sistemului de cǎtre voluntarii care întâmpină publicul si le permite acestora sǎ schimbe foarte ușor conținutul imersiv. Sunt două materiale de conținut audio-vizual imersiv, un material introductiv și experiența scenografică imersivă propriu-zisă, Furtuna.
Pe partea de producție a acestui conținut VR, am lucrat cu Dragoș Dogioiu, care este un artist specializat în realitate virtuală și cu Virgil Butnariu, care ne-a ajutat pe partea de compoziție muzicală. Eu am contribuit direct la producția conținutului virtual, dar și la conceptul arhitectural și tehnologic, mai exact detaliile acestui cub imersiv, dimensiuni și – foarte important – specificațiile tehnice ale echipamentului de videoproiecție și sunet. Astfel, 50% din activitatea mea a fost în echipa creativă și 50% a fost în partea de tehnică arhitecturală și inginerie tehnică. Colegii din echipa Kaustik, coordonați de Florin Niculaie și Sorin Chirică, au proiectat detaliile construcției acestui cub și, evident, au construit acest proiect care a necesitat și un efort logistic impresionant.
În total, cred că ne apropiem de 20 de oameni care au contribuit activ la implementarea acestui proiect, având în vedere că am avut aproximativ 2 luni de proiectare și de concepție, și doar o lună pentru construcție. Pe scurt, din toate punctele de vedere, acest proiect a fost o provocare. Aceasta este povestea din „culisele” producției Shakespeare Dimensions.
T.A.: Ce vizează această experiență? În ce ipostază vrea să pună „spectatorul”?
C.F.: Festivalul Shakespeare și Teatrul „Marin Sorescu” din Craiova, și prin alt partener important al festivalului, UNATC București, beneficiază de acest vector de explorare a tehnologiilor inovativ-creative, cu scopul de a crea experiențe artistice noi pentru un public divers. Este o formă exploratorie în căutarea unui format nou care articulează idei inovativ-creative aflate la intersecția dintre artă și tehnologie.
E primul din cele trei episoade pe care le vizează seria Shakespeare Dimensions, care se vor desfășura de-a lungul următoarelor ediții ale Festivalului Shakespeare, și care vor mai adăuga straturi de tehnologie și forme de conținut imersiv. În momentul de față, experiența e inspirată din scena I, actul I a operei Furtuna și putem spune că este o instalație scenografică imersivă, adică toată narațiunea este spusă prin scenografia virtuală, ambientul vizual și sonor. În următoarele episoade, evaluam să adăugăm și alte straturi de narațiune, de exemplu vocea unui povestitor, personaje poate, și în al treilea episod putem explora forme de interactivitate, pentru a dezvolta relația cu publicul într-un dialog și mai intens. E foarte probabil să rămânem la aceeași piesă, dar suntem deschiși explorării, nu este o formă de artă încă articulată academic, ci se află într-o zonă emergentă care necesită explorare, experiment și, de fiecare dată, o abordare deschisă și îndeajuns de flexibilă pentru a te adapta și a inova creativ. Dacă vii cu niște strategii mai rigide estetic sau formal, s-ar putea să nu funcționeze, de aceea ai nevoie de o atitudine exploratorie pentru a intra în dialog cu aceste forme de tehnologie. Totul e într-un demers tehnico-creativ care este mereu conștient de sine însuși și încearcă să nu facă rabat de la viziunea artistică în favoarea avansului tehnologic.
Am început, deci, de la ce urmărește această experiență – imersiunea, care reprezintă un nou canal de comunicare și expresie artistică. În primul rând asta explorează, ce înseamnă să fii înăuntru, în scenografie, să nu ai o relație detașată scenă-audiență, ci să devii participant al acțiunii pentru că ești în interiorul scenei. Te poți asocia ca fiind acolo, ca „jucând” chiar dacă nu ai un rol clar definit, el poate fi imaginat prin simpla citire a sinopsis-ului care e scris în repetate rânduri într-o manieră estetică pe suprafața exterioară a cubului imersiv.
Scenariul acestui proiect reinterpretează Furtuna lui Shakespeare într-o lume contemporană unde Prospero nu mai e un magician propriu-zis, ci folosește „magia” tehnologiei pentru a crea iluzii, experiențe ce manipulează percepția realității. Toată opera este reinterpretată în această cheie, într-un viitor apropiat, poate chiar peste 5-10 ani, dominat de fenomenul singularității tehnologice. Un concept teoretic destul de înfricoșător pe care nu o să îl dezvolt acum, dar care deschide dialogul și către potențialele riscuri sau pericole aduse de tehnologie. Prin urmare este important să evaluăm nu doar oportunitățile aduse de tehnologie, ci și riscurile acesteia, iar scenariul shakespearian oferă tocmai această variantă.
T.A.: Ce referințe creative, artiști sau opere, ai avut în pregătirea creativă a proiectului?
C.F.: Nu urmăresc atât de mult referințe artistice, ci procese de design, metodologii creative și perspective științifice sau tehnologice, atât practice cât și teoretice. Sunt un adept al explorării prin experiment artistic, ghidat de o metodologie de design care de cele mai multe ori conturează un scop clar și un format ce își focalizează atenția asupra straturilor de participare și interactivitate. Teritoriul definit de realitățile virtuale, mixte, augmentate și mai amplul domeniu al noilor media este deosebit de vast și divers. Totodată, acesta impune noi provocări ce necesită gestionarea unui echilibru sensibil dintre artă, tehnologie și consumul cultural.
În cazul acestui proiect, echilibrul dintre infrastructura tehnologică a sistemului imersiv, procesul de producție și conceptul creativ au reprezentat principala provocare și focus. Toate acestea au beneficiat de o etapă preliminară de design, documentare tehnică și prototipare practică virtuală, mai puțin referințe creative, artiști sau opere. Dar evident, nu am inventat acest tip de spațiu imersiv, iar spații precum MINA Museum, iSpace și sistemul imersiv din cadrul centrului CINETic-UNATC sunt exemple notabile pe plan local.
În ceea ce privește operele artistice de-a lungul timpului am întâlnit opere new media ingenioase și calitative artistic, studio-uri precum Marshmallow Laser Feast sau Refik Anadol sunt specializate în explorarea acestor teritorii virtuale și nu numai. Fiind un teren deosebit de vast și divers putem identifica și companii de teatru care explorează acest domeniu deja de câteva zeci de ani, de exemplu: Dreamthinkspeak și Darkfield din Marea Britanie sau studio-ul de coregrafie NN Corsiono din Marsilia cu care am avut și ocazia să colaborăm și care explorează dansul contemporan transpus în medii virtuale de la jumătatea anilor 90. Nu în ultimul rând, jocurile video reprezintă industria cea mai dezvoltată din acest peisaj, uneori producții impresionante care necesită ani de producție și echipe de sute sau chiar mi de designeri, artiști, programatori și nu numai.
Concluzionând, acest teritoriu emergent este deosebit de dinamic și volatil în același timp, standardele tehnologice se schimbă odată la 2 ani, apar noi și noi tehnologii, de la noi videoproiectoare ultra short throw, cum sunt cele de la Epson folosite în acest proiect, la noi ochelari VR, MR și mai nou ochelari SMART, precum și nenumărați senzori de interacțiune și unelte creative precum noua generație de unelte A.I.
În acest proiect am ajuns să dezvoltăm un sistem de videoproiecție imersivă, ce utilizează 10x videoproiectoare, cu un total de 5 suprafețe de retroproiecție, un sistem automatizat de gestiune al conținutului imersiv, încapsulate într-o construcție cu o greutate de aproape 4 tone. Un efort semnificativ a fost depus pentru gestionarea componentelor tehnologice ascunse publicului, în spatele ecranelor, atat sistemul de sunet surround, cât și videoproiectoarele. Podeaua de sticlă fiind probabil cea mai mare provocare, cu o suprafață de 3.5×3.5m și greutate de 1.6 tone. Un efort considerabil care cred că și-a atins scopul cu acest prim episod.
T.A.: De ce crezi că experiențele imersive atrag atât de puternic publicul în ultima perioadă? (vezi MINA)
C.F.: În primul rând, curiozitatea de a experimenta noul, o curiozitate materializată în satisfacție sau dezamăgire. Vorbim de un public divers care nu este încă fidelizat acestor noi experiențe. Un alt aspect este stadiul încă incipient al acestor noi formate media. Pe scurt, nu avem încă tehnologiile avansate prezentate în filmele sci-fi, hologramele din Star Wars şi holodeck-ul din Star Trek sau căștile VR din 3 Body Problem, sunt foarte departe de posibilitățile actuale. Evident, o bună parte din public și poate o mai mică parte din beneficiari, parteneri și colaboratori, vin cu aceste așteptări regăsite în viitorul îndepărtat al ştiințifico-fantasticului.
În ciuda potențialelor dezamăgiri, aceste noi forme de conținut experiențială chiar funcționează, atunci când sunt concepute și gândite să încorporeze un format accesibil și intuitiv, senzorial și uneori interactiv sau gamificat. Acum, în acești primi ani de viață ai acestui domeniu, noutatea acestor tehnologii reprezintă principalul factor de atacție. Acest aspect în curând nu va mai fi suficient. Pe măsură ce tehnologia evoluează şi calitatea acestor experiențe va trebui să avanseze într-un format mai clar definit, mai calitativ, capabil să răspundă așteptărilor publicului.
***
Shakespeare Dimensions mai poate fi vizitat în perioada festivalului la Promenada Craiova, între 10:00 și 22:00, urmând ca pe 26 iulie până pe 4 august să fie transportat la Forum Gdansk, Polonia. Accesul este gratuit, în serii de câte maximum 5 spectatori.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
