Unii oameni își amintesc un oraș prin străzi dar sunt și alții care îl țin minte prin cântece, piețe, blocuri, mirosuri, manifestații, cafenele sau felul în care arăta un cartier înainte să apară următorul dezvoltator imobiliar.
Pentru Florin Dumitrescu, Bucureștiul pare să funcționeze simultan în toate aceste registre: este Piața Universității din 1990, cu memoria unei bucurii colective pe care n-a mai întâlnit-o în aceeași formă, este zona Dudești–Timpuri Noi în care a copilărit, sunt piețele bucureștene care au rămas vii și în literatură, dar și Titanul, cu istoria lui muzicală underground, de la Partizan și La Familia până la jazzul lui Iordache.
Ca textier, poet și unul dintre oamenii care au pus Bucureștiul în versuri de-a lungul mai multor decenii, Florin Dumitrescu vorbește despre oraș și din interiorul muzicii, și din interiorul literaturii. Blocul devine personaj colectiv, piețele devin decoruri literare, cartierele capătă propriile lor coloane sonore, iar locuri aparent obișnuite, o gară, un târg, o casă de cultură, un cinematograf sau un șir de blocuri, ajung să păstreze povești despre oameni și despre felul în care s-a schimbat orașul odată cu ei.
Interviul face parte din seria editorială Happ × Harta Literară: despre oraș, cărți și muzică, în care privim orașele prin locurile pe care scriitorii, artiștii și oamenii care le-au locuit le-au transformat, conștient sau nu, în materie de poveste. O hartă literară nu poate fi niciodată completă, iar Bucureștiul lui Florin Dumitrescu este, poate tocmai de aceea, cu atât mai interesant: o hartă făcută din straturi, amintiri și cântece care continuă să se audă.
Locurile
Care e primul loc care îți vine în minte când spui București?
Giratoriul din Piața Universității pietonal: este ceea ce am trăit în aprilie-mai 1990, în timpul manifestației-maraton. Piața Universității este pentru mine mai mult decât un spațiu; este amintirea bucuriei pure și directe a comuniunii. Am participat și la alte manifestații de-a lungul anilor, am parcurs hiperspațiul din Piața Victoriei ocupat de protestatari în 2016, unii filmând cu telefonul, alții mândrindu-se cu bucata de A4 pe care scrisese ceva isteț anti-sistem, eventual în engleză… dar niciodată cu aceeași emoție ca în Piața Universității ʼ90. Conta și că eram tânăr, dar totul era nou, toată societatea era tânără atunci.
Care e locul care ți se pare că reprezintă cel mai mult orașul tău pentru tine?
Zona dintre Dudești și Timpuri Noi. Acolo am copilărit. E o parte din fostul cartier evreiesc care a scăpat de la demolările pentru Noul Centru Civic. Au rămas grădini și terase, precum Hidden de pe str. Doamna Chiajna, unde regăsesc atmosfera din Vitanul anilor ʼ60-ʼ70. Din păcate, ce nu a dărâmat Ceaușescu mutilează urbanistic noii dezvoltatori care construiesc în zonă în mod bezmetic.
Despre ce loc din oraș ai vrea să se scrie mai mult?
Ca iubitor al piețelor și târgurilor, mă delectez cu pagini despre piețele bucureștene. Când citesc Moșii – Tablă de materii a lui I.L. Caragiale, îmi imaginez Oborul de acum 130 de ani ca un mare carnaval. O carte de copii ca Târgul de animale mici de Grete Tartler amintește de acea parte a Oborului de peste strada Ziduri Moși în care se vindeau cândva orătănii. Am găsit de curând într-un roman de Dănuț Ungureanu, Conspirația femeilor, pagini foarte vibrante despre Piața Gorjului, care rezonează cu impresiile mele despre acea minunată piață din Militari. O altă carte recentă, Cum să te ratezi cu demnitate de Octav Gheorghe, are un fragment care se petrece în Piața Rahova: o acțiune rocambolescă, plină de haz, care se încadrează minunat în mediul pestriț și imprevizibil al acelei piețe din sudul orașului. Dar hai să mă laud și pe mine. Într-o carte care va apărea la începutul lui 2027 îmi închipui Piața Amzei din interbelic ca un fel de tărâm al abundenței, un paradis al mâncăcioșilor. Nu spun mai mult, îi las pe cititori să descopere.
Muzica
Dacă Bucureștiul tău ar avea un soundtrack, care ar fi primele trei piese?
Aici nu-mi ajunge un top 3. Ca textier și prieten al muzicienilor, sunt implicat maxim în ideea de mapare muzicală a orașului. Există deja de câțiva ani ideea, susținută în primul rând de Silviu Munteanu, om de radio și cineast, că, dintre toate cartierele Bucureștiului, Titan-Balta Albă a crescut câteva generații de muzicieni și că multe compoziții din genuri diverse poartă amprenta acestei zone specifice. Mike Godoroja numește Titanul un Montmartre al Bucureștiului, datorită boemei artistice – și mai ales muzicale – tipice locului. Lucrul ăsta nu e evident, pentru că mare parte din aceste manifestări au avut loc underground, iar actuala tutelă culturală a Primăriei sectorului 3 reflectă prea puțin acest fenomen. Îmi pare bine că am putut totuși vedea la sala Gloria un concert al sextetului Iordache cu Suita Titan. Este o lucrare de jazz programatic (adică având o tematică dată, în cazul de față, impresiile lăsate de cartierul Titan unui muzician născut și a trăit acolo). De asemenea, la Gloria a mai apucat să cânte și Partizan, trupa regretatului Artan și a lui Răzvan Moldovan „Suedezu”, cei doi titanezi fondatori în anii ʼ80 ai legendarei trupe Timpuri Noi. Iar Partizan își ambientează aproape toate cântecele în Titan, cu accent pe zona Sălăjan (actualmente Nicolae Grigorescu) și parcul/lacul IOR. Există o parodie la Al Bano realizată de Sergiu V. Vasile (aka Utopia Balcanică) intitulată Cartierul Titan, care îi pomenește pe Partizani, dar și pe Sișu și Puya de la La Familia, care, în jurul anului 2000, au avut rolul lor în consacrarea Sălăjanului în contracultura rap/hip-hop. Dar hai să fac totuși un playlist Titan-Balta Albă cu compoziții de Iordache și texte de mine: Sarmalele Reci – Violeta, Obeah feat. Marius Costache – În Titan, Iordache feat. Diana Miron – Peștele de sticlă cu cheia de gât.
Există o melodie pe care nu o poți despărți de București?
Profit de ocazie ca să pomenesc altă o compoziție Iordache/Dumitrescu, dedicată de data asta Casei de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din Calea Plevnei: Sarmalele Reci – La Preoteasa. E locul în care s-au legat multe idile în serile cu discotecă, cel puțin în anii ‘80-’90, a căror atmosferă încercăm s-o reflectăm în acest cântec.
Literatura
Ce carte ar trebui citită înainte de a vizita Bucureștiul?
Aș propune o carte scurtă pe proză, care vorbește despre o parte din Centrul Vechi mai puțin cunoscută: Adriana Bittel, Cum încărunțește o blondă. Povestiri din secolul trecut. Acțiunea este ambientată în epicentrul cartierului evreiesc, zona din preajma Templului Mozaic și a fostei Biserici Sfânta Vineri, și evocă viața cu altă curgere, mai tihnită și mai umană, a unui cartier bucureștean de altădată.
Ce loc din București ai transformat fără să-ți dai seama într-un personaj?
Un personaj colectiv pe care l-am conturat, l-am închegat și l-am purtat cu mine de-a lungul deceniilor, și în textele de muzică, și în poezia de citit, este blocul, comunitatea din bloc, oamenii care își sharuiesc destinele, de voie, de nevoie, în același spațiu locativ. Gașca de la bloc (compoziția lui Emil Viciu), cântec de acum peste treizeci de ani, e foarte iubit de fanii Sarmalelor Reci, pentru că evocă nostalgic tinerețea alături de oameni care între timp au plecat din țară. Și pe vreme aceea încă nu bănuiam exodul de mai târziu, așa-zisul fenomen al diasporei. Blocul apare la tot pasul în suita de jazz Zeuții de Iordache. Există acolo o arie intitulată chiar Blocuri comuniste, care vrea să exprime ambiguitatea nostalgică a celor care și-au trăit copilăria în comunism și care deopotrivă și-au iubit și și-au detestat această determinare locativă. În fine, ca un fel de teaser, în limitele permisiunii pe care mi-o dă editorul, pot spune că următoarea mea carte de versuri, planificată să apară în septembrie 2026, este ambientată într-un bloc bucureștean. Nu unul anume, dar unul tipic, care încearcă să adune câte ceva din toate.
Geografia afectivă
Există un loc în care revii mereu, fără să ai neapărat un motiv?
Cum nu mai locuiesc în București de ceva vreme, de câte ori revin acum, revin cu motive bine stabilite, legate de familie. Dar se întâmplă să fie locuri la care țin și unde îmi place să mă întorc: zona Vatra Luminoasă și Cimitirul Izvorul Nou.
Ce loc din oraș te reprezintă astăzi, dar nu te reprezenta acum zece ani?
Gara de Nord.
Harta rapidă
Numește:
- O librărie – Cărturești Quinet, din veche prietenie pentru Vlad Niculescu, eroicul librar care duce mai departe proiectul Anthony Frost.
- O cafenea – Bragageria Bogdania, pe strada Olari. Și, în general, toate cafenelele care duc mai departe tradiția bucureșteană a cafelei la ibric.
- O stradă – General Eremia Grigorescu.
- Un parc – Cișmigiu.
- O melodie – Du-mă acasă, măi tramvai.
- Un vers – Orașul își întinde brațele de fier (Ion Vinea, Cosmopolis).
- O carte – Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată.
- O priveliște – Cotroceniul văzut dinspre Academia Militară.
- Un loc unde ai duce un prieten venit prima dată în București – la Vlaicu sau la Metoc.
- Un loc pe care speri să nu-l schimbe nimeni – Oborul: sper să nu fie gentrificat de apropierea viitorului cartier dezvoltat pe locul fostei platforme industriale Aversa.
Materiale extra:
Playlistul orașului
Nu ascult muzică atunci când scriu… decât atunci când scriu anume texte pentru muzică.
Hai să mai dau exemple de lyrics pentru Sarmalele Reci pe care le-am scris cu gândul la blocuri sau diverse locuri din București:
- Campion de biliard (unde pomenesc zona Moghioroș și moda cluburilor de biliard care împânziseră orașul în anii ʼ90-2000),
- Blonda din blocul meu (poate fi orice bloc),
- Hei Tase (unde pomenesc un ipotetic – dar posibil – bloc Y6).
În interviul lui Florin Dumitrescu, Bucureștiul nu stă niciodată pe loc – e un București care se poate citi și asculta în același timp, în care memoria personală se amestecă firesc cu istoria orașului și în care literatura poate păstra ceva ce urbanismul schimbă uneori foarte repede.
Asta încearcă să facă și Harta Literară: să adune astfel de locuri, povești și perspective și să construiască, din ele, o geografie afectivă a orașelor. După seria de interviuri, proiectul va continua cu o serie de evenimente în București, dedicate felului în care literatura, muzica și locurile se întâlnesc și se povestesc unele pe altele. Detaliile despre următoarele întâlniri vor fi publicate pe site-ul Harta Literară.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
