Un oraș nu se lasă întotdeauna înțeles din locurile pe care le găsești pe hartă și, poate tocmai de aceea, o hartă literară începe de multe ori de la o amintire, o melodie, o curbă de drum sau un magazin care nu mai există.
Pentru Vlad Alui Gheorghe, Iașul se întinde între Copou și Gară, între străzi ascunse, baruri, tramvaie de noapte, cartiere cu tei și magazine în care încă mai poți spera să găsești ceva ce nu ai văzut deja în aplicație. Este un oraș care se ascultă, se citește și se locuiește cu toate contradicțiile lui de zi cu zi, iar literatura apare uneori exact în locurile prin care trecem fără să le mai vedem.
Interviul face parte din seria editorială Happ × Harta Literară, un proiect care adună felurile în care scriitorii, cititorii și oamenii orașului își construiesc propriile geografii afective. Seria ajunge acum la Iași, odată cu lansarea Hărții Literare, pe 4 septembrie, la Acaju, într-un oraș care are deja o bibliografie întreagă de locuri, voci, povești și personaje.
Locurile
Care e primul loc care îți vine în minte când spui Iași?
Este un loc în parcul Copou, în Târgușor, unde ajungeam de fiecare dată la început de toamnă când eram student, unde tata mă lăsa cu bagaje care abia încăpeau în mașină și de acolo le căram în căminul în care eram repartizat, și locul ăla e în fața unui magazin mic peste care cădeau toate frunzele de castan & castanele care făceau cumva să nu ne nimerească pe nici unul din noi. Magazinul nu mai e acolo, prietenul meu Bogdan cu care luam o bere de acolo e acum la Sibiu, dar totuși amintirea aia nu se va pierde prea curând.
Dacă ar trebui să alegi un singur loc care să-i explice cuiva cum e Iașul tău, unde l-ai duce?
Dacă ar fi, l-aș duce în multe locuri, pornind din Copou, dar mers pe străduțele mai ascunse și cochete, după în Piața Unirii și l-aș pune să închidă ochii și să-și imagineze că acolo toamna este casa FILIT, și după i-aș povesti de ce este atât de importantă. Ar urma câteva străduțe cu outleturi și magazine care au tot timpul altă marfă, câteva baruri la Spirală, spre Palat pe Ștefan seara, și ne oprim. Și dacă îmi place cu adevărat de omul ăla, în duc în locul cel mai intim, cel mai blând. La mine în cartierul unde stau acum este un fel de cul-de-sac unde sunt mulți tei, garaje, liniște, păsări, copii, un magazin nu foarte mare la un capăt, și acolo simt de fiecare dată o bucurie și o liniște imensă când merg către acel magazin, și fiecare moment al zilei are o altă lumină acolo, un alt miros, un alt sunet, și o continuă stare de speranță că vei găsi ceva nou pe rafturi, ceva ce nu ai văzut deja în aplicație. Și dacă iei ceva din magazin, poți să te așezi la umbra unui copac, la răcoare, să consumi ce ai luat și să stai așa în liniște vreme de cinci, poate zece minute și să-nțelegi ce simte un telefon pus la încărcat pe fast-charge.
Despre ce loc din oraș ai vrea să se scrie mai mult?
Despre gară și toată zona care merge dinspre gară spre ieșirea spre Roman. E o zonă care de fiecare dată când îmi imaginez un drum pe acolo, trece foarte repede, dar în realitate zona aceea parcă de fiecare dată se lungește mai mult și mai mult, și de multe ori nu credeam că oamenii care stau pe acolo sunt așa departe. Student fiind a trebuit să mă întorc de la un party de apartament din zona spre capăt Păcurari, și tot drumul până spre cămin mi s-a părut că a trecut într-o zi și vreo două vieți.
Muzica
Dacă Iașul tău ar avea un soundtrack, care ar fi primele trei piese? Și ce spune fiecare dintre ele despre oraș?
Orașul acesta are un soundtrack al lui, dar acela nu îmi place din simplul motiv că vrea să spună numai despre centru și zonele pline de flori unde nu ai voie să calci iarba, și e la fel de fake ca discursurile autorităților la începutul de an școlar. Orașul meu pe care îl iubesc trăiește de multe ori noaptea, când nu e neapărat aglomerat, și devine deodată moale și plăcut, și pare că nu ai cum să nu-l iubești, și în acel oraș cu podul Nicolina unde s-a lăsat tot praful, și în aer vezi doar molii care se bat la becuri, dacă te strădui puțin, auzi Lucy Dacus – Night Shift, DeVotchKa – How it ends, sau chiar Pinegrove – Need 2. Și muzica asta tristă, întunecată în felurile diferite, te poartă pe liniile alea goale de tramvai până spre centru, spre Spirală, spre un cocktail la un bar acolo jos, sau spre Râpa Galbenă la un local mult prea cool pentru acest oraș.
Există o melodie pe care nu o poți despărți de Iași?
Fără îndoială, piesa trupei SPAM – Noaptea în Iași.
Literatura
Ce carte ar trebui citită înainte de a vizita Iași?
Orașul acesta a inspirat multe cărți și multe texte care sunt părți ale unor cărți remarcabile. Loc cu loc, aș lua la rând mai multe cărți – Pădurea Metalurgică de Radu Andriescu, Nicolina Blues de Ovidiu Nimigean, Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână de Dan Sociu, asta în mod evident pe lângă cele clasice care au făcut orașul acesta de-a lungul timpului atât de prezent în literatură.
Există un loc din Iași care ți-a intrat în scris fără să-ți dai seama? Cum s-a întâmplat?
În Iași există o curbă care coboară din Piața Unirii spre Gară, este un loc prin care toți am trecut, fie că am mers către gară, către autogară, sau doar să ne cumpărăm un șlap de la un fast-food care nu există pe google. Acea curbă cu toate zonele care o limitează apare prima oară într-un text în care mă declaram un tramvai care se întoarce noaptea la depou singur, și a ajuns să apară ca un fel de personaj recurent pe care nu îl vezi, dar trebuie să-l plătești doar pentru ce ți-a oferit în episoadele precedente.
Geografia afectivă
Există un loc în Iași spre care te întorci, chiar și atunci când nu ai niciun motiv concret să ajungi acolo?
Se întâmplă rar, dar când ajung pe lângă Universitate îmi place să îmi fac drum spre parcul La Balenă, să-mi iau o cafea de la o tonetă din apropiere și să-l sun pe prietenul meu ornitolog Bogdan, fost coleg de cameră în facultate, și să povestim despre orice câteva minute ca și cum abia am ieșit amândoi de la un seminar plicticos și trebuie să intrăm la unul poate chiar mai plicticos de atât.
Ce loc din oraș te reprezintă astăzi, dar nu te reprezenta acum zece ani?
Cartierul în care stau simt că mă reprezintă acum, și nu știu dacă el s-a modificat după mine sau eu după el, dar în ultimii ani are doza perfectă de zgomot, liniște, haos, curățenie, nebunie, căldură, vânt, verdeață, noxe, oameni, porumbei, flori, tei, salcâmi, castani, vecini, locuri de parcare, inspirație, poezie, frunze căzute, toamnă uneori din august, iarnă până-n martie, soare doar cât să facă mașina imposibil de pornit de pe loc din prima din cauză că nu te poți atinge de volan, o muzică a parcurilor de copii unde adulții vorbesc despre fotbal la volum suficient cât să-i aud eu de la birou, un magazin funerar de nicăieri la un bloc, bețivi din alte vremuri, bețivi noi, puștani care chiulesc de la școală și vapează trist din baterii, bere care răsună când e deschisă doza, oameni, oameni, eu, soția mea, oameni, copaci, porumbei, zgomot, oameni.
Harta rapidă
Numește:
- O librărie – Avantgarde
- O cafenea – Acaju
- O stradă – Frumoasă
- Un parc – Parcul Regina Maria a României
- O melodie – Paul Tihan & Andra Andriucă – Nu spune nimănui
- Un vers – Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici (Emil Brumaru)
- O carte – Dragoste cu acordul părinților – Bogdan Federeac
- O priveliște – Etajul 10, bloc Podu Roș, 1 ianuarie în pandemie.
- Un loc unde ai duce un prieten venit prima dată – Turnul cu ceas de la Palatul Culturii.
- Un loc pe care speri să nu-l schimbe nimeni – curtea unde se află Studioul de Bază.
Playlistul orașului
- Melodii pe care le-ai ascultat când scriai.
- Two Door Cinema Club – Undercover Martyn
- Violent Soho – Saramona said
- MOSES – Raining for days
- American Football – I’ll see you when we’re both not so emotional
- The Beaches – Blame Brett
- Anniina – DVD
- Still Woozy – Woof
- Merchant Ships – Sleep pattern
Harta personală
- Acaju – pentru că este locul unde gravitează tot ce e mai fain & alternativ în orașul acesta.
- Studioul de Bază – e posibil să ai în playlist măcar o piesă scrisă sau înregistrată aici.
- Class – pentru că se întâmplă des să te necăjească un iz de foame în cele mai proaste momente, la cele mai ciudate ore.
- Oddity – fără îndoială, cele mai bune cocktailuri din Iași & o atmosferă minunată de fiecare dată.
- NegruZi – pentru dimineți blânde și seri la fel. Dacă se mai și cântă în oricare din aceste intervale, cu atât mai bine.
Poate că asta face, de fapt, o hartă literară: nu îți spune doar unde să ajungi, ci îți arată câte feluri există de a privi un loc pe lângă care ai trecut de zeci de ori. În Iașul lui Vlad Alui Gheorghe, o curbă poate deveni personaj, un cartier poate avea propriul soundtrack, iar un drum spre un magazin de cartier poate fi suficient pentru a vorbi despre liniște, memorie și sentimentul foarte simplu că orașul încă îți poate oferi ceva nou.
Pe 4 septembrie, Harta Literară ajunge la Iași și se lansează la Acaju, de la ora 19:00. După ce am strâns, prin această serie, câteva dintre locurile în care orașele intră în cărți și în viețile celor care le locuiesc, ne întâlnim cu ele și în afara ecranului: pe o hartă care nu își propune să fie definitivă, ci să rămână deschisă către noi povești, noi locuri și noi feluri de a privi Iașul.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
