Dan Dinu, regizor „Delta Sălbatică”: „Mi-am propus să fac filme pentru a atrage oamenii către natură, pentru a educa și pentru a deschide ochii spectatorilor asupra importanței conservării zonelor naturale valoroase”
Fondator FORONA, Organizația Fotografilor de Natură din România, laureat la festivaluri internaționale precum Wildscreen, Gopo și Sondrio, mentor pentru mulți fotografi de natură din țara noastră, Dan Dinu a devenit cunoscut ca regizor de documentar de natură odată cu succesul proiectului „România Sălbatică”. Au urmat Asociația cu același nume, lansarea LYNX festival, singurul festival dedicat exclusiv fotografiei și filmului documentar despre natură, și dezvoltarea, în ultimii 5 ani, a documentarului Delta Sălbatică. Din 23 octombrie, cel mai amplu documentar dedicat Deltei Dunării, ecosistemului și poveștilor sale unice, narat de Medeea Marinescu, se va vedea în toate cinematografele.
Ai peste 20 de ani de fotografie de natură, dar „Delta Sălbatică” e un demers pur cinematografic — cum traduci un „ochi” de fotograf, obișnuit cu momentul singular, în gramatica unui film de 107 de minute, cu poveste și arc narativ?
Sincer să fiu, filmul îmi pare mai simplu. Dacă în fotografie totul trebuie spus într-un singur cadru, în film ai la dispoziție o înșiruire de imagini care să-ți spună povestea. Și mai presus de asta, ai la dispoziție narațiune, muzică, sunet, multe alte elemente care pot sprijini imaginea și povestea în sine. Poate că la film lucrurile se complică pentru că trebuie să găsești acel balans fin dintre toate elementele pe care le arunci în montaj. Aș putea spune că, dincolo de pasiunea mea pentru fotografie și film documentar, ceea ce mă atrage cel mai mult sunt poveștile.
Atunci când poți fi creativ și poți să te joci cu firele narative, nu prea mai contează uneltele pe care le folosești, important este ca mesajul tău să ajungă la public și să-l emoționeze.
Ai colaborat cu BBC Natural History Unit și NatGeo Wild — ce standarde sau tehnici narative din producțiile britanice și americane ai adus în „Delta Sălbatică”?
Mi-am dorit mereu ca documentarele noastre să se ridice cât mai aproape de standardele impuse de industrie, în special de cea britanică. Nu a fost ușor pentru că bugetele noastre sunt infime în comparație cu cele ale companiilor amintite, însă am compensat prin faptul că am lucrat acasă și că am avut mai mult timp la dispoziție. Ceea ce am încercat să împrumut, mai ales de la filmele cu David Attenborough create pentru BBC, este simplitatea firului narativ. Mi se pare esențial să poți transmite un mesaj complex și uneori științific, în cuvinte simple care să nu plictisească, ci să captiveze publicul. Cred că ăsta este unul dintre secretele unui documentar de natură reușit.
Cât despre producțiile americane, au un ritm mai alert și un montaj mai dinamic și nu pot spune că sunt neapărat ceea ce îmi doresc să fac, deși se potrivesc bine la unele dintre producțiile lor.
Filmul e narat de Medeea Marinescu, care dă „voce apei” — ca regizor, cum ai construit vizual ideea de a avea un personaj narator non-uman, și ce a schimbat asta în modul de a gândi cadrele?
A fost o provocare mare pentru că nu a fost ușor să scrii un scenariu despre un loc creat de apă în care să nu spui cuvântul „apă”, ca să nu pară ciudat. M-am chinuit un pic, alături de colega mea Codruța Florea cu care am scris scenariul, dar la final cred că a meritat. Nouă ne cam plac provocările, iar Medeea și-a intrat foarte bine în rol și a făcut o treabă excelentă. Mi-a plăcut mult să lucrez alături de ea pentru că este o persoană foarte caldă și înțelegătoare și uneori a vrut ea să reia anumite replici doar pentru a fi sigură că iese totul așa cum trebuie.
Chiar dacă nu am știu chiar de la început că filmul va fi narat din perspectiva apei, povestea a prins contur pe măsură ce am început montajul, iar după ceva timp a început să curgă de la sine.
Pe afișul „România Sălbatică” ai ales un râs fotografiat în Piatra Craiului drept imagine-simbol — ce cadru sau imagine din „Delta Sălbatică” joacă acel rol de „poartă de intrare” emoțională în film și cum/ de ce a fost ales?
Eram undeva pe lacul Trei Iezere și am ridicat drona pentru a filma niște pelicani, însă pe măsură ce urcam mi-am dat seama că sunt în fața unui cadru mult mai impresionant. Complexul de lacuri, zonele mlăștinoase de pe margine și vegetația specifică se amestecau într-o complexitate spectaculoasă de tonuri de verde și albastru, iar cerul era învolburat de nori de furtună. În tot acest decor fabulos, un grup mare de pelicani a început să urce pe o termică. Imaginea asta însumează tot ce are Delta mai spectaculos și mi-a dat ocazia să am într-un singur cadru un moment care să reflecte atât peisajul grandios cât și biodiversitatea. Așadar, acesta este cadrul ales pentru afiș. A fost prima imagine încercată și după ce am văzut cum arată nici nu am mai vrut să încercăm altceva. S-a potrivit perfect. Deși ne-am gândit să avem și aici un personaj animal, ne-am dat seama că povestea apei și filmul în sine o să fie mai bine reprezentat de acest cadru.
Care este, dincolo de impactul vizual, artistic, educațional, rolul unui documentar de natură în contextul socio-politic actual, invadat de conținut artificial și campanii de denigrare a conținutului științific? Dar în contextul specific al României, unde din punct de vedere legislativ natura nu are protecția de care are nevoie pentru a ne susține?
Mai mult ca oricând, lumea actuală are nevoie de filme documentare de calitate și de cât mai mulți oameni care să sprijine știința de care ne îndepărtăm din ce în ce mai mult în această paradigmă post-adevăr în care trăim.
Consider că, dincolo de AI și puterea acestei noi tehnologii care schimbă pe zi ce trece modul cum ne raportăm la ce este adevărat și ce nu în materie de vizual, documentarele autentice își vor păstra autenticitatea. Vom asista probabil la o schimbare asemănătoare cu cea din industria alimentară. Avem pe piață o grămadă de hrană care ne face mai mult rău decât bine și avem produse eco, bio sau obținute prin metode sustenabile. La fel o să fie și în această industrie creativă, fie ea film sau fotografie. Filmele create de oameni autentici, „AI free”, vor fi cele apreciate ca o hrană bio, dar nu pentru corp ci mai degrabă pentru minte.
Care sunt cele mai importante mesaje pe care le transmit filmul „Delta Sălbatică” și echipa voastră?
Probabil că mesajul cel mai puternic este acela că nu doar noi avem nevoie de apă, ci și natura. Forța ei creatoare este uriașă și ar trebui să avem între noi și apă, prin zonele umede pe care le formează, o alianță pe termen lung. Aceste zone umede stochează cantități uriașe de carbon, iar pe termen scurt sunt mai eficiente decât pădurile în acest proces. Ar trebui să ținem cont de asta și să le renaturăm pe cele degradate, să le protejăm mai bine pe cele existente și să lăsăm apa să-și reia cât mai multe ciclurile naturale. Putem astfel tempera mai eficient efectele schimbărilor climatice care par din ce în ce mai grave. Suntem în punctul în care trebuie să luăm atitudine și să vedem care ne sunt principalii aliați.
Cele „10 cuvinte” pe care le-ai susținut adesea în prezentările tale fotografice — Subiectul, Lumina, Compoziția, Creativitatea, Momentul, Adjectivul, Senzorialul, Privitorul, Provocarea, Perseverența — care dintre ele a fost cea mai testată în cei aproape cinci ani de filmare a Deltei?
Cu siguranță perseverența. Poți oricând să te joci creativ cu toate celelalte, însă dacă nu ești suficient de perseverent pentru a lăsa natura să îți arate cele mai frumoase momente ale ei, nu o să poți crea un film valoros.
Lucrezi cu camere Nikon și cu teleobiective de până la 600mm pentru fotografie — ce echipament specific de film ai adus sau adaptat pentru condițiile dificile din Deltă (umezeală, stuf, lumină schimbătoare)?
Deși am filmat adesea și cu echipamentul foto, pentru acest documentar am folosit mai ales o cameră Blackmagic. Aceasta are un aspect mult mai cinematic și mai atractiv pentru film, deși nici Z9 nu este chiar departe. Provocările mai mari au venit de la filmarea subacvatică, unde am folosit atât o lentilă specială de macro, pe care o puteam scufunda și cu care am filmat vietățile mai mici, cât și o dronă subacvatică pentru a putea filma în toată amploarea lui peisajul Deltei. Față de alte proiecte, unde am mai avut mici probleme cu echipamentul, aici totul a rezistat foarte bine la condițiile complicate de filmare.
Ai un principiu ferm legat de etica fotografiei de natură — poți descrie un moment concret din filmările pentru „Delta Sălbatică” în care ai renunțat la un cadru pentru a nu deranja un animal sau un habitat?
Au fost chiar mai multe. Ne doream să filmăm un cuib de codalbi cu pui mici și am început încă de prin iarnă să căutăm unul potrivit. Ideea era să găsim cuibul și să montăm o cameră acolo pe care să o putem controla de la distanță, iar acest lucru trebuie început devreme ca să nu deranjezi păsările. Din păcate nu am găsit nimic care să se potrivească și apoi am încercat să urmărim câteva cuiburi și să le filmăm cu drona, însă dacă vedeam că o pereche este reticentă la prezența ei, ne îndepărtam imediat și o lăsam în pace. În cele din urmă am găsit un cuib unde am fost acceptați și unde păsările nu erau deloc deranjate. Am continuat să filmăm doar acolo și astfel impactul nostru a fost foarte mic asupra codalbilor. Întotdeauna am considerat că nicio specie nu merită stresată doar pentru un cadru, iar atunci când am văzut că nu suntem acceptați ne-am îndepărtat. Consider că acest aspect este unul foarte important pentru cei care fotografiază sau filmează în natură.
Pe lângă documentar, ai o bogată experiență fotografică. Ai fondat PhotoLife în 2007 și ai format, prin cursuri și workshop-uri, o întreagă generație de fotografi de natură din România — ți-ai propus asta de la început, să vezi crescând, în timp, o comunitate reală în jurul fotografiei de natură? Și ce rol are această comunitate în mesajele pe care vrei să le transmiți/ valorile în care crezi?
Chiar dacă poate la început nu speram să visez la asta, mi-am dorit mereu să văd că avem și noi în România o comunitate de fotografi dedicată conservării naturii și promovării unei etici mai bune. Lucrurile s-au concretizat cel mai bine după ce am fondat FORONA, Organizația Fotografilor de Natură din România, unde alături de alți fotografi de natură valoroși de la noi am adus laolaltă peste 130 de membri. O parte considerabilă sunt și dintre cei care mi-au fost cursanți. Prin vocea acestei asociații încercăm să sprijinim proiectele de conservare a naturii și să popularizăm mai mult fotografia de natură ca mijloc de exprimare. Poate unul dintre cele mai remarcabile lucruri pe care le-am făcut este crearea unui Cod Etic, după care orice fotograf sau iubitor de natură se poate ghida. Poate fi găsit aici https://forona.ro/cod-etic.
Ai susținut la cursurile pe care le-ai predat că „fotografia de natură nu este doar un gen fotografic, ci un stil de viață” — cum recunoști, la un cursant nou, dacă are cu adevărat vocația asta sau doar entuziasm de moment?
Deși în ultima vreme activitatea mea s-a dus în special către film documentar și am susținut mai puține cursuri sau workshop-uri, cred că nu mi-am pierdut flerul. La început este mai greu să vezi cine va fi cu adevărat fascinat de această activitate și cine are doar o atracție de moment, dar în general este suficient să te uiți peste imagini. Cineva cu adevărat pasionat are răbdare să descopere natura, iar dacă în imagini vezi fenomene sau animale rare, sau momente care necesită foarte multă răbdare pentru a le surprinde, atunci este destul de clar că acolo este pasiune.
Ai colaborat cu Institutul Cultural Român pentru expoziții internaționale în Spania și Polonia — ce rol joacă diplomația culturală și expozițiile foto în extinderea impactului unui proiect ca „Delta Sălbatică” dincolo de România?
Cred că este foarte important să ne mândrim în afara țării nu doar cu aspectele culturale și tradiționale pe care România le are încă destul de bine conservate, ci și cu natură. Expoziții au fost foarte bine primite, iar în acest an am vernisat încă una în Spania despre Deltă. S-a bucurat și ea de succes. Mă bucur mereu când pot reprezenta țara la nivel internațional, însă ar fi bine ca bugetele pentru partea de cultură să fie mai generoase, pentru a putea avea evenimente care să aibă cât mai mare succes. Ne dorim să fie și filmul preluat într-un astfel de circuit alături de institutele culturale, așa că o să vedem ce ne rezervă viitorul.
Care crezi că sunt cele mai importante lucruri pe care ni le oferă „Delta Sălbatică” în cinematografe, Delta Dunării în realitate și ce are nevoie Delta de la noi? Dar apa, pe care ai ales-o ca povestitor?
Pe lângă un spectacol vizual amplu și o muzică pe măsură, mi-ar plăcea să cred că filmul va veni și cu un mesaj despre importanța conservării acestui loc. Ce mai sper, este ca oamenii care se vor bucura de film în cinema să își dorească să vadă și pe viu Delta Dunării pentru că este foarte posibil ca experiența de acolo să bată filmul. Dar pentru asta trebuie să aleagă un turism de calitate, lent, într-o comunitate locală, pentru a înțelege pe deplin farmecul locului.
Delta are nevoie de mai puțină presiune din partea noastră, de mai puțină poluare și de mai puțin turism iresponsabil. Are nevoie și de proiecte de renaturare pentru că o mare parte din acest loc a fost desecat pentru agricultură și a cam rămas în paragină, iar aici ajungem și la ce are nevoie apa. Ea are nevoie să curgă din nou prin aceste zone și să le readucă la viață, pentru prosperitatea naturii și a comunităților locale.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
