Desfășurată între 16-18 august, cea mai recentă ediție a festivalului de muzică indie, pop-rock și alternative Summer Well aduce tot mai multe nume mainstream pe main stage-ul din domeniul Știrbey din Buftea, păstrând aceeași atmosferă relaxată, oricât de neîncăpător începe să devină spațiul de la un an la altul.
Ediția din acest an a venit cu două tipuri de artiști.. Pe de-o parte, sunt cei ca Nothing But Thieves, care revin de ceva timp în România, mereu cu și mai multă plăcere. Pe de altă parte, cea mai consistentă categorie în această ediție, după părerea mea, este formată din cei care au ajuns la noi în țară pentru prima oară. Și pare că toți au avut aceeași reacție: „E primul nostru concert în România și ne simțim extraordinar!” O dovadă a faptului că publicul de la noi știe cum să primească artiști de ascultat pe repeat, fie din trupe mari, precum Royal Blood, fie la început de drum, precum Stone din Liverpool.
Tot din categoria primei vizite la noi în țară a fost și concertul Keane, poate cel mai așteptat moment al ediției cu numărul 13. A fost o demonstrație de 1 oră și 45 de minute despre cum performanța, profesionalismul, muzica bună și talentul adevărat compun un diamant care strălucește mult mai puternic și calitativ printr-o punere în scenă minimalistă, comparativ cu orice producție megalomană. Și care, cu siguranță, are mai multe șanse de a forma o conexiune reală cu publicul.
Cu minute bune înainte de începerea concertului, în toată porțiunea din zona Main Stage se adunase o mulțime impresionantă de fani, din toate categoriile posibile de vârstă, care așteptau cu sufletul la gură ca trupa britanică, formată în 1995, să încheie triumfal ediția din 2024, în seara de duminică.
Concertul Keane a început cu piesele „Can’t Stop Now”, „Silenced by the Night” și „Bend and Break”. Pe fundal, domina o imagine pe marele ecran cu panorama unui oraș care te ducea cu gândul fie la boema Florența, fie la solemnitatea și complexitatea arhitecturii londoneze. Pe parcursul show-ului, imaginea se modifica în funcție de cerințele fiecărei piese. Designul de lumini a fost unul minimalist, bazat mult pe lumini laterale de contur, pe spoturi contre-jour și pe lumini generale curate și minimaliste. Un stil specific trupei, care construiește producții curate, ce se simt ca un „produs premium”, axându-se în cea mai mare măsură pe calitatea interpretării, pe sunetul ireproșabil și pe stabilirea unei legături cu publicul. Keane a demonstrat că, uneori, mai puțin înseamnă mai mult.
Deși Keane este genul de trupă care a scos multă muzică în anii recenți (excepție făcând perioada lor de pauză, dintre 2014 și 2018), aceștia au venit cu un setlist care să echilibreze noul cu vechiul și care să facă o trecere în revistă a celor mai semnificative momente din întreaga lor discografie. Ce-i drept, anul acesta, activitatea lor a pus mult accent pe aniversarea de 20 de ani a celebrului lor album de debut, „Hopes and Fears”, care a dominat topurile britanice, a primit la vremea lansării premiul pentru „Cel mai bun album britanic” la Brit Awards 2005 și a intrat în istorie drept unul dintre cele mai bine vândute discuri.
O tehnică foarte bună pe care băieții au aplicat-o în organizarea setlistului a fost alternarea hiturilor cu piesele ceva mai puțin cunoscute. După doar primele trei piese, aceștia au cântat „Nothing In My Way”, firește, la unison cu întreaga mulțime adunată în perimetrul scenei. Ceea ce s-a întâmplat și la „Everybody’s Changing”, „This Is The Last Time” sau iconicul „Somewhere Only We Know”, cu care au închis setlist-ul, înainte să revină pentru un bis de două piese („Sovereign Light Cafe” și „Bedshaped”).
Ce e cu adevărat remarcabil și de punctat despre un concert Keane este prestația solistului Tom Chaplin. Vocea lui clară emană deopotrivă emoție și forță, vibrând în fiecare persoană din public. În plus, experiența sa pe scenă își pune amprenta în modul nonșalant în care interacționează cu publicul și îl implică permanent în show.
Emoția show-ului Keane se trăiește intens și se simte cu toată ființa. Intensitatea lor muzicală se îmbină perfect cu minimalismul producției, iar setlist-ul este atât de bine construit, încât o oră și un sfert de concert pare că trece la fel de repede ca doar trei-patru piese. Din reacția celor din jur, cred că majoritatea oamenilor din public au simțit la fel. Și, sincer, cred că acest concert a fost o încheiere cum nu se putea mai bună pentru o altă ediție reușită Summer Well. Ideală pentru a pleca acasă vrăjit, abia așteptând ediția din 2025!
🔸 Găsește-ne și pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok.
Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh recomandări ale săptămânii ? Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici. 
