Ediția cu numărul 8 a Hoinar Festival vorbește despre călătorie, dar nu la modul propriu, ci privită ca o nevoie profund umană care mișcă, transformă și (re)definește.
Toate spectacolele de anul acesta au fost dedicate explorării din cât mai multe perspective a conceptului de călătorie, iar odiseea ediției din 2025 se va încheia pe scena Ateneului Român cu recitalul cameral Hallelujah Junction care îmbină muzica lui Svante Henryson (compozitor la limita dintre clasic, jazz și rock), Vaughan-Williams, John Adams și Johannes Brahms cu teatrul non-verbal,
Hallelujah Junction este o mică intersecție pe drumurile prăfuite ale Americii, un loc misterios căruia compozitorul John Adams i-a dat viață muzicală. Iar în cadrul Hoinar.Odyssey acest loc se transformă dintr-un simplu spațiu geografic într-o metaforă a drumurilor pe care le alegem și a momentelor în care ne oprim, privim înapoi și înțelegem călătoria proprie.
Am povestit pentru cititorii Happening cu artiștii care vor urca pe 20 mai pe scena Ateneului Român despre ce înseamnă pentru ei călătoria și de ce este importantă. Iată ce ne-au răspuns!
Care este cea mai importantă călătorie în care crezi că se poate aventura un om și de ce? Dar un artist? Și care crezi că e cel mai important lucru pe care ar trebui să-l aibă în „bagaj”?
Florian Mitrea (pianist): Cea mai importantă și mai grea călătorie este, după părerea mea, cea interioară, cea cu și înspre tine însuți. Este călătoria în care nu poți să iei pe nimeni cu tine, este voiajul fără de care trăiești fad și la viteză medie, este excursia pentru care ai nevoie de enorm de multă răbdare, dar și cea de la care vei primi cele mai mari satisfacții. La fel se întâmplă, cred, și cu un artist. Doar că drumul pe care-l faci este dublu, odată în personajul (sau tema muzicală) pe care dorești să-l întrupezi, cercetându-l, explorându-l, descoperindu-l, și încă odată, înapoi în tine, să vezi cum a percutat personajul căutat cu propriile tale emoții și trăiri – care-ți sunt, de altfel, și unicul bagaj pe care are vreun sens să-l iei cu tine în voiaj 🙂
Daria Tudor (pianistă): O spun des când sunt întrebată despre călătorie. Mi-e foarte greu să vorbesc despre o singură călătorie, pentru că am sentimentul că încerc să destram cea mai frumoasă și mai importantă călătorie: viața. Iar viața de artist nu-i deloc una paralelă cu cea cotidiană, ba mai mult, scânteile artistice care au generat proiecte, idei, amintiri de neuitat pe scenă, nopți nedormite și bucuriile cele mai mari au fost cele care au și stabilit încotro o ia drumul vieții mele. Deci cred că cea mai aventuroasă călătorie este cea pe care o trăiesc acum, pentru că n-am idee să văd spun cum va merge mai departe. Iar în bagajul meu îmi doresc curaj și bucurie. Aș vrea să pot împărtăși asta oamenilor în fiecare secundă
Andrei Ioniță (violoncelist): Poate părea un clișeu, însă călătoria spre autocunoaştere (în relație, de asemenea, cu cei din jurul său, precum și cu Divinitatea) consider că este cea mai palpitantă aventură în care omul se poate îmbarca. Artele de scenă reprezintă una dintre cele mai fascinante căi spre autocunoaștere, având în vedere faptul că un artist trebuie sa învețe disciplina şi, de asemenea, să acceseze acele cotloane lăuntrice ale sufletului uman. Un artist ce se cunoaște pe sine însuși va dobândi capacitatea necesară de a tâlmăci într-o manieră sinceră și convingătoare mesajul compozitorului sau al scriitorului catre public. Momentan m-aş bucura să am tot timpul lângă mine o înregistrare a Octetului de George Enescu, una dintre cele mai fascinante capodopere ale repertoriului muzical românesc și universal.
Alexandru Spînu (violist): Cred că cea mai importantă călătorie în care se poate aventura un om este cea de a-și exersa activ și cu grijă calitățile și virtuțile, zi de zi, o întreagă viață. Bunătatea, răbdarea, atenția la lucrurile mici sau aparent neînsemnate. Toate acestea necesită exercițiu, „mentenanță”.
Pentru un artist, cea mai importantă călătorie (și cea mai necesară, responsabilizând artistul) este, consider, cea a căutării echilibrului între a-și prezenta și manifesta onest propriile idealuri, fantezii, propria perspectiva subiectiva asupra realitatii și a rămâne conectat la ceea ce de necontestat îl înconjoară, la diversele probleme și necesități ale perioadei de timp/societății contemporane cu el. Căci artistul nu poate îndemna la luciditate și la fantezie (cele două trebuie să lucreze împreună) dacă se rezumă la a se mula pe ce se întâmplă în jurul lui, în timp ce dacă se va rezumă strict la propria fantezie și propriile idealuri, creația sa, acțiunile sale, nu vor avea impact asupra oamenilor, mediului din jurul său. Oamenii au nevoie de luciditate ȘI fantezie. Astfel că, în această călătorie, artistului nu ii poate lipsi din bagaj un lucru de mare preț: atenția.
Verena Tönjes (soprană): Cred că cea mai importantă călătorie este călătoria către sine, calea spre interior. Partea bună este că este gratuită pentru toată lumea, peste tot – dar, din păcate, asta nu o face mai ușoară. Pentru mine, explorarea universului care se află în spatele frunții și în interiorul corpului este una dintre cele mai grele, dar și cele mai frumoase provocări pe care ființă umană și-o poate propune. Este, de asemenea, o călătorie care durează toată viața. Și se opune egoismului: cred cu tărie că atunci când te cunoști pe tine însuți, devii mai empatic, mai plin de compasiune și mai înțelegător cu ceilalți.
Același lucru este valabil și pentru artist: cea mai importantă călătorie este cea care te aduce la sinele autentic. Din postura mea înseamnă că sunt constant pe calea către propria mea voce autentică. Încerc constant să o înțeleg, să o eliberez, să mă mișc sincron cu modul în care se schimbă și evoluează. Am acceptat că nici această călătorie nu este sortită să se termine vreodată.
Iar ceea ce trebuie să ai mereu în bagaj când pleci în orice călătorie sunt curiozitatea, deschiderea și… timp să respiri adânc. 🙂
Paul Cimpoieru (actor și coregraf): O să încep în ordine inversă… ca să pleci într-o călătorie (de orice fel), trebuie sa te mănânce curiozitatea – acea dorință de cunoaștere și de descoperire de noi „teritorii”. Apoi, ca să pleci ai nevoie și de o doză de curaj. Iar uneori, cu cât „călătoria” e mai aventuroasă cu atât curajul are și el un substrat de nebunie.
Ca artist, mereu am căutat să merg pe acel „The Road Not Taken” (a lui Robert Frost), căci așa cred că trebuie să fie aventura în artă. Dar oricare ar fi deznodământul călătorie – căci nu știi dacă vei ajunge sigur la „destinație”, vei fi un câștigător. De ce? Pentru că orice călătorie e un drum spre (auto)cunoaștere.
***
Biletele pentru recitalul cameral Hallelujah Junction, de marți 20 mai, de la ora 19:00, sunt disponibile online.
*
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.