Skip to content Skip to footer

„Holy Spider”: tabuuri iraniene turned bloody

„Holy Spider” (2022, r. Ali Abbasi) este apariția iraniană din cadrul celei mai recente ediții Cannes, despre un ucigaș în serie care „curăță” străzile de prostituate, dintr-un motor de extremism religios. Cât Zar Amir-Ebrahimi câștigă Best Actress în cadrul festivalului, criticii își pun mâinile în cap într-o mișcare de turmă de a demonta filmul. 

Într-un amestec de genuri între un true crime și o dramă procedurală, „Holy Spider” revizitează cazul real al constructorului Saeed Hanaei (denumit „Spider Killer”), arestat în 2001 pentru uciderea a 16 femei, toate lucrătoare sexuale și majoritar consumatoare de droguri de mare risc. Crimele au loc în Mashad, capitala religioasă a Iranului, unde Saeed devine un erou pop al extremei drepte fanatice, după ce declară morțile ca fiind parte dintr-o misiune religioasă de purificare a orașului.

Când nu ia parte la viața conservatoare de familie sau la munca pe șantier, Saeed (Mehdi Bajestani) se autocondamnă că după războiul dintre Iran și Irak s-a întors neatins, în loc de erou îngropat, dar aclamat sau martir memorat. Dintr-un misoginism patriarhal și fanatism auto-indulgent, Saeed patrulează străzile Mashadului pe motor și invită femei „stricate” în aceeași casă în care se iubește cu soția și se joacă cu copiii, pentru a le omorî. Weapon of choice: strangularea cu baticul care nu le acoperă întru totul părul. Deși aceste femei sunt fiice, chiar mame sau soții, pare că singura persoană care le vede ca fiind mai mult decât consumate este Rahimi (Zar Amir-Ebrahim), jurnalist criminalist cu un interes deosebit pentru acest caz. 

Venită în Mashad pentru a șterge praful de pe dosarele poliției locale, Rahimi este întâmpinată cu același tip de misoginism religios cu care sunt tratate și victimele. Sugestiile că poate fi o fatwa sau că „vârsta” cazului vine prin protecție din interior sunt reduse la reamintirea unor zvonuri despre o relație inadecvată între Rahimi și fostul ei redactor-șef. Iar rugămințile pentru a primi informații sau propunerea de a coopera cu lucrătorii sexuali sunt adresate prin invitații abuzive la intimitate și discreditări plasate. Ajutată de un reporter local ceva mai destupat, Rahimi adună cu pipeta informații de la oamenii „de pe teren”, urmând să se machieze provocator și să impersoneze momeala-tipar a ucigașului. 

Între titluri precum „For a Movie About Patriarchal Violence, Holy Spider Sure Murders a Lot of Women” sau „thriller nesatisfăcător”, pare că recepția critică și populară asupra filmului uită că numărul de femei omorâte nu e o libertate artistică, ci o fidelitate față de datele cazului real de la care filmul pornește. Visceralitatea (cadrele detaliu cu mâini reci ieșind dintr-un covor persan sau rujul întins la ultima suflare) e tratată cu aproape același scepticism inițial pe care-l primeau și filmele revoltate ale Noii Extremități Franceze, fără indulgență față de violență ca o libertate a unui true crime. Totuși, când scrii sub BFI despre cât e de nereușit filmul, dar confuzi date clare are narativei (precum un stimulant cu un sedativ, drogul to-go al prostituatelor iraniene din film), credibilitatea ta rămâne undeva la ușă. Poate că dacă acele femei erau pe metamfetamină (cf. BFI) și nu pe opium, aveau testosteronul necesar să-i țină piept ucigașului. 

Altfel, dacă ne punem de acord pe performanța actriței Zar Amir-Ebrahimi, e cumva inclus că oricât ai performa, dintr-un scenariu „implauzibil” sau atât de faultos nu scoți premii pentru interpretare. „Holy Spider”, deși dur, e oglinda perfectă a unui compas moral defect care e citit ca eroic în spațiul media și pe străzile unui oraș care uită că prostituția nu e muncă din pasiune. Unde femeile trebuie să fie un accesoriu cuminte și capătă dimensiune doar singure între patru pereți și un ucigaș inflamat de totalitarism religios devine semafor pentru tradiția misoginismului. Lansat în același an cu scandalul deja uitat al lui Mahsa Amini (22 ani) care e omorâtă în custodia poliției morale pentru refuzul de a purta hijab, încărcătura socială „Holy Spider” e violentă fără să fie tezistă, dar articulează vocea plină de compasiune față de aceste femei, în timp ce critica suferă de „Hainele cele noi ale împăratului”, dar invers. 

Distribuit de Independența Film în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest 2022, „Holy Spider” va avea premiera în cinematografe din 27 ianuarie 2023.

Lasă un comentariu