Skip to content Skip to footer

Impresii la cald despre Academia de Dans și Performance @CNBD

Cu intenția de a forma viitori interpreți pe cât mai multe nișe ale dansului de astăzi, dar și producători de spectacole de dans și mișcare, Academia de Dans și Performance aduce traineri specializați în toate ariile dansului contemporan, dar și din cât mai multe culturi care pun la dispoziție bani publici pentru scena culturală. 

Pentru a lua pulsul proiectului, am stat de vorbă atât cu Noa Zuk, coregrafă și interpretă specializată în limbajul de mișcare Gaga, cât și cu doi dintre cursanți. După ce a lucrat câțiva ani ca actor pentru compania independentă de teatru Varoterem Projekt, Hunor-Jozsef Varga s-a perfecționat în ceea ce înseamnă voce, circ, acrobatică și improvizație de mișcare, urmând să aplice la programul pentru interpreți din cadrul Academiei de Dans și Performance. Iar Alexandra Manole, curator și galerist la Galeria Posibilă din 2015, cu formare pe istoria artei, studii media și studii în artele vizuale, este, în prezent, înscrisă în programul pentru producători.

 

Cum ai rezuma programul de formare?

Alexandra Manole, producție: Programul ne oferă o serie de tool-uri care ne ajută să ne dăm seama cum se produc spectacolele de dans contemporan și cum putem veni în ajutorul dansatorilor pe partea de bugetare și, mai ales, pentru a pune conceptul artistic inițial într-un proiect structurat. 

Am discutat foarte mult despre politici culturale, legislație, dar și despre moduri în care producătorii invitați își practică meseria internațional. 

 

Ați fost inclusiv instruiți să aplicați pentru fonduri internaționale?

 

Alexandra Manole, producție: Da. Astăzi, de exemplu, am vorbit cu Elena Calistru despre practici de aplicare la fonduri internaționale, dintre care unele nici măcar nu mai trec prin aprobarea sau co-finanțarea din România. Dar înainte, am discutat, în egală măsură, și despre finanțări publice din România.

Eu lucrez la o galerie de artă, unde o parte din proiecte sunt finanțate prin AFCN, Primăria Generală, ARCUB. Dar abia ieri am aflat despre finanțările din partea primăriei, pe sectoare. A început cursul cu „Știți câți bani există disponibili, la nivel de cultură, în România? Foarte mulți.” Problema e că trebuie să știe fiecare unde să se ducă, care sunt call-urile, ce criterii trebuie să îndeplinească.

 

Hunor-Jozsef Varga, dans și performance: Am schimbat foarte mulți traineri, toți pedagogi, coregrafi și interpreți. Pentru mine, este cea mai tare mișcare artistică din România și încă nu îmi vine să cred că se întâmplă în țara noastră. Acumulăm niște cunoștințe care nu se oferă în nicio altă instituție. Mai ales că nu există o facultate care să te pregătească propriu-zis pentru dans, decât pentru coregrafie, actorie, unde faci într-adevăr și dans. Aici, faci dans la toate atelierele. 

 

Cum a funcționat pentru tine faptul că schimbați atât de des trainerii și fiecare vine cu un alt background?

 

Hunor-Jozsef Varga, dans și performance: La început era foarte greu, mai ales eu fiind actor de formare. Nu neapărat să lucrez cu fiecare trainer în parte, ci să fac tranziția de la unul la altul.

După o săptămână, urmează complet alte tehnici de mișcare și un alt fel în care ești solicitat de trainer-ul care vine din spate. Dar faptul că ne putem întâlni cu atâtea contexte culturale e esențial pentru un artist, să vezi cum se raportează colegii tăi contemporani, din întreaga lume, la acest domeniu.

Săptămâna asta, am lucrat cu Noa Zuk, care m-a solicitat complet diferit față de orice trainer de până acum. De la a fi constant conștient de mine și de propriile mișcări, am trecut la a-mi descoperi corpul în mișcare fără să încerc să îl observ.

 

A existat vreo discrepanță între așteptările cu care ai venit și desfășurarea reală a atelierelor?

Alexandra Manole, producție: Toate cursurile astea ne dau niște semințe pe care urmează să le plantăm, în funcție de realitatea în care ne aflăm, iar perspectivele sunt foarte diverse din punct de vedere cultural. Mă așteptam să mi se transmită metodologii și practici pe care să le pot pune în valoare, în funcție de proiectul pe care vreau să îl preiau.

Dar fiindcă nu am avut o conexiune cu dansul decât din perspectiva spectatorului, aveam nevoie și am și primit de la Academie tot ceea ce înseamnă termenii din scenă. Am aflat ce este un tech rider, despre festivaluri de dans și performance, despre design de lumini sau pantalonii din scenă.

Eu transpun toate aceste elemente în familiar, în organizarea unei expoziții. Sunt multe care se pot suprapune ca practică, management, finanțare, dar ca să activez ca producător de spectacole de dans aveam nevoie de aceste noțiuni de spațialitate, de specific.

 

Hunor-Jozsef Varga, dans și performance: După aproape 4 ani lucrând într-un teatru maghiar independent din Cluj, am ajuns să nu mai am așteptări deloc. Mă duceam unde erau proiecte, lucram tot timpul. Știind deja că plafonam și nu mă mai bucuram de ce fac, m-a găsit programul ăsta.

Inițial eram sceptic, fiind ceva atât de nou pentru România. Așa că am încercat să vin ca un burete care doar asimilează, dar este peste orice așteptări aș fi putut avea. Singurul lucru de care îmi pare rău este doar că au fost niște traineri pe care de abia acum, după ce au plecat, îi înțeleg.

Pe scenă, dacă nu ești o echipă, nu se întâmplă nimic. În primele luni, când toți veneam dintr-un alt background, nu ne cunoșteam, nici nu aveam aceeași energie de grup ca acum. Dar am dezvoltat o dinamică care transmite „împreună” și mi-aș dori să revedem unii dintre traineri în această formulă.

 

Programul pare foarte aplicat pe piața muncii. Simți că te-a pregătit să te lansezi ca interpret/producător?

Hunor-Jozsef Varga, dans și performance: În dans contemporan, în afară de M-Studio din Sfântu-Gheorghe, nu prea ai unde să te duci și nici nu ai spațiu pentru antrenament.

Din punctul ăsta de vedere, sunt foarte bine gândite ambele programe. Ei sunt pregătiți să dezvolte o platformă unde noi putem lucra. În general, nu prea ți se spune de unde să ceri bani sau la cine să te duci. Dar la finalul programului, vom pleca în țară și în afară cu spectacolele pe care le dezvoltăm aici, în care vor fi implicați și cei de la producție.

 

Alexandra Manole, producție: Nici nu este responsabilitatea interpreților să caute finanțări, ci mai degrabă, să se asocieze cu organizații sau producători care să facă spectacolele posibile pentru ei. Dansatorii pot înainta un concept către producători și să gândească nevoile proiectului împreună. De la nevoia de cercetare, de mentorat, până la spațiu. 

Mi-ar plăcea să existe mai multe astfel de interacțiuni între interpreți și producători, tocmai pentru a ne înțelege fiecare nevoile celuilalt. 

Cât despre muncă, noi vom face și practică într-o instituție sau organizație din București până la încheierea programului. Suntem observați și de producători CNDB care, la final, o să ne ajute să ne evaluăm interesele și să ne autoevaluăm abilitățile.

Niciodată nu e un one-man job să faci un astfel de proiect. 

 

Pentru ce ai recomanda înscrierea la ediții viitoare ale Academiei de Dans și Performance?

Alexandra Manole, producție: Îți dă niște informații și niște metodologii pe care nu le-am găsit nicăieri în altă parte, ai și acest networking pe care îl poți fructifica mai departe, atât cu cei din programul pentru dansatori, cât și cu oamenii pe care îi invită.

Mie mi-a clarificat multe lucruri pe care le practicam intuitiv, care fac parte dintr-o plajă de elemente teoretice pe care abia acum știu să o navighez. Dacă vrei să lucrezi în spațiul cultural, e foarte mare nevoie de oameni care să fie pregătiți cât mai specific și complet. Mulți interpreți se plâng de lipsa spațiului, a unei educații de actualitate. 

Fără să îi ridic pe un piedestal, CNBD e unul dintre puținele centre de dans contemporan din Europa de Est. Mai mult, demarează noi programe, primește producții, oferă spațiul.

 

Hunor-Jozsef Varga, dans și performance: Dacă vrei să înveți, ești devotat pentru această meserie, cred că e cel mai bun loc unde să vii să te formezi. E un program important pentru interpret și cu siguranță un pas nou în domeniu.

Cât despre networking, nu există link-uri între orașe. Pentru mine, a fost important să cunosc oamenii, fiind maghiar venit la București, să am unde să dau de colegii care practică aceeași chestie pe care o fac și eu, dar altundeva.

 

Din discuția cu Noa Zuk, am aflat că nu există formări de Gaga în România. Mai sunt și alte tehnici, altfel inaccesibile, pe care programul le pune la dispoziție?

 

Hunor-Jozsef Varga, dans și performance: Clar. De exemplu, cu Lucas Viallefond am făcut tehnica Laban. Unii coregrafi, o învață la facultate. Este despre puncte în spațiu, ceva foarte matematic. Dar deși în Cluj se face foarte multă mișcare la actorie, profesorii vorbeau foarte sărac despre asta, nicidecum atât de amplu pe cât a făcut-o Lucas.

Cu Marta Coronado am făcut release technique. Poate o faci intuitiv, dar nu ai termenii teoretici. Și e nevoie să îi ai, îți face o curățenie în cap.

Un an te pregătești doar pe partea de pedagogie, indiferent cât de bun coregraf sau dansator ești. Nu toată lumea știe cum să dea mai departe aceste tehnici de mișcare. Și pentru asta aș recomanda programul.

 

Mai multe despre Academia de Dans și Performance aici.

Lasă un comentariu