Premergător lansării serialului Subteran, un Netflix Original despre o agentă dublă determinată să pătrundă lumea interlopă bucureșteană pentru a-și salva fiul, am discutat cu actorii Irina Artenii și Cosmin Teodor Pană despre cum au arătat zilele de filmare, ce dificultăți au venit odată cu rolurile interpretate și care sunt recomandările lor pentru serile lungi de Netflix.
Dan Boicea: Care a fost prima ta reacție când ai citit scenariul pentru Subteran? Ce te-a atras la acest proiect?
Irina Artenii: În primul rând, pe mine m-a bucurat enorm să văd personaje principale feminine puternice, atât cel pozitiv, cât și cel negativ. În al doilea rând, faptul că are părți comice. Și în al treilea, faptul că urma să joc două gemene. Știam astea, dar citind, parcă făcea lucrul tot mai real și e o provocare pe care cred că orice actor și-ar dori-o. E mai mult decât un singur rol. Trebuie să muncești dublu, în direcții diferite, dar cumva în aceeași direcție și în același timp. Pentru că atunci când citești prima oară scenariul, poate fac doar eu asta, dar poate vorbesc și numele altor colegi, cumva te axezi mai mult pe ce urmează tu să faci și apoi recitești ca să vezi din nou parcursul, relația și așa mai departe.
Cosmin Teodor Pană: Prima mea reacție a fost „băi, ești nebun? Mamă, câte se întâmplă!”. Da, sunt foarte multe răsturnări. Sunt mai multe lucruri care mi-au plăcut. Sunt o sumedinie de răsturnări de situație, de răsturnări de relație. Ritmul acțiunii și ritmul în care se întâmplă lucrurile mi s-a părut foarte strong, susținut și foarte captivant. Atmosfera dark și tenebroasă. Într-adevăr, nu degeaba se numește Subteran. Și apoi, normal, partitura rolului Dracu mi s-a părut foarte ofertantă și m-a încântat treaba asta.
D.B.: Ce ne poți spune despre personajul pe care îl interpretezi? Ce provocări ai întâmpinat ca să-l construiești?
I.A.: Au fost multe. Cum spuneam și mai devreme, în primul rând, fiind un rol dublu, fiind vorba despre două gemene, m-am gândit foarte mult care e diferența principală dintre ele două, ce le face totuși să fie diferite. Sunt două persoane de sine stătătoare, separate complet, chiar dacă s-au născut la 10 minute distanță, Crisi fiind cea mai mică. Poate chiar acesta este singurul motiv pentru care ea e diferită de Tili. Asta a fost cea mai mare provocare. Apoi, să țin cu Tili, să înțeleg de ce face ce face. Fiind un personaj negativ, normal că nimeni nu vrea să fie asociat în viață cu răul. Și cumva am vrut să-i dau o notă umană, o notă emoțională, o notă curată în toată nebunia pe care o creează și în toată nebunia care este în jurul ei, dar și în interiorul ei. Am vrut să o fac un om cu care să poți empatiza, chiar dacă she’s crazy.
C.T.P.: Cred că pentru mine, unul dintre lucrurile mai complicate a fost faptul că e un personaj rupt între două loialități. Iubește și în același timp caută puterea și trebuie să aleagă între acestea două, care sunt exprimate și de două personaje distincte. Apoi mai intervine și el, dorința lui personală, obiectivul lui personal, situația ideală pe care ar dori-o el. Și atunci cred că provocarea a fost să calibrez la justă măsură astfel încât să fie plauzibil și realist acest personaj împărțit între aceste direcții.
D.B.: Cum a fost să filmezi într-un București atât de intens portretizat, cu accente pe lumea interlopă și tehnologie? Ai descoperit ceva nou despre oraș în acest proces?
C.T.P.: Foarte frumos! E un oraș frumos. E foarte ofertant, e foarte vibrant, e foarte puternic. Are nuanțe forte. Este extrem de elegant, dar și sumbru, extrem de vibrant, dar și pustiu. Pare în același timp plin de oameni, dar și, cum să zic, locul unei catastrofe post-apocaliptice. E un oraș plin de contraste și cred că asta servește foarte tare povestea noastră, care și ea este plină de contraste și este captivantă. Pe parcursul serialului, realmente, cred că sunt exploatate toate fațetele orașului.
I.A.:E ofertant. Poate fi extrem de sumbru, dar și romantic. M-am bucurat să fie scos orașul din influența asta comunistă pe care a avut-o. Deși, evident, ăsta e Bucureștiul. A fost foarte profund influențat de comunism, de brutalism și așa mai departe, dar e scos de acolo, e prezentat un pic altfel. E integrată și acea parte, dar modernizată cumva. Îl face mai prietenos, chiar dacă nu e un cuvânt cu care ai asocia serialul nostru. Chiar nu ai folosi prietenie deloc, dar cred că orașul ne e prieten tuturor.
D.B.: Cum sunt gangsterii bucureșteni spre deosebire de reprezentările cu care suntem obișnuiți în filmele americane?
I.A.: Mai autentici. Umorul e negru.
C.T.P.: Din fericire nu cunosc gangsteri bucureșteni reali. Nu știu cum ar fi. Dar cei din serial sunt mai balcanici. E o lume specială, e o lume diferită față de ce se vede în filmele americane. Cred că are o valoare foarte mare, foarte puternică. E foarte contrastantă, e paradoxală, te ține cu sufletul la gură. Răsturnările personajelor sunt interesante, sunt surprinzătoare, iar motivațiile sunt contradictorii, au alegeri de făcut care sunt dificile. Uneori aleg corect, astfel încât să capete suportul și susținerea spectatorilor și alteori aleg foarte greșit și foarte ciudat. Dar tocmai această atmosferă contrastantă și paradoxală, cred că îl face să fie un serial extrem de incitant și care cred că va fi foarte plăcut de urmărit.
D.B.: Cum crezi că se diferențiază Subteran de alte producții românești recente?
I.A.: Cred că nu ăsta a fost scopul: să fie diferit. Diferența o poate face complexitatea personajelor, poate fațeta asta a orașului despre care am vorbit. Faptul că, în definitiv și în fond, chiar dacă e o poveste despre gangsteri și mafie și tot felul de mișmașuri și ilegalități, e o ficțiune din start diferită de celelalte. Cred că pornind de la scenariu: faptul că e despre răzbunare, despre dorințele fiecărui personaj, despre putere și schimbul de putere, nevoia de putere, pierderea puterii și așa mai departe. Cred că asta poate să-l facă diferit.
C.T.P.: Acum, da, sunt de acord cu Irina. Nu cred că și-a propus cineva sau, în orice caz, nu a avut nimeni în cap să facem ceva diferit. Nu asta a fost scopul care a condus acest proiect. Este cea mai nouă producție originală Netflix în România. Este o poveste ficțională despre putere, despre trădare, despre răzbunare și uneori și despre iubire. Și da, poate dacă e să facă ceva diferența, este nivelul de complexitate pe care îl are în raport cu lumea pe care o propune.
D.B.: Ce înseamnă pentru tine să faci parte dintr-un proiect Netflix?
I.A.: E foarte mare lucru și cred că eu personal nu am realizat neapărat. Simplul fapt că serialul ăsta poate fi văzut în 193 de țări e incredibil. Mintea mea încă nu poate să cuprindă asta. Nu știu, mă uit pe Netflix constant, continuu. Sunt fană, nu o să neg asta. Să știu că fața mea e acolo, printre atâtea alte fețe pe care le admir și la care mă uit de când mă știu, e incredibil. Nu știu, Netflix a devenit o chestie care face parte din viața mea, și mi se pare wow și sunt foarte fericită și bucuroasă că fac și eu parte din asta. Totuși, am vrut să fiu actriță, am vrut să iau parte în producții mari și uite că se întâmplă și e minunat. Mulțumesc Universului sau nu știu cui pot să-i mulțumesc pentru șansa asta.
C.T.P.: Un vis. Asemenea și eu, da. Acum, nici eu nu cred că sunt foarte conștient, pentru că lucrurile au decurs oarecum firesc, lin. S-a întâmplat, s-a muncit pentru asta și m-am pregătit, dar au mers cumva normal. Mai departe, când am început această profesie de actor, diverși prieteni de familie sau prieteni ai alor mei le scriau mamei sau tatălui meu că m-au văzut nu știu unde la TV. Sper să aibă conturi de Netflix ca să le scrie în continuare părinților mei: „l-am văzut pe Cosmin pe Netflix, în serial”.
I.A.: Și dacă nu au conturi de Netflix, să-și facă și să se uite. Eu am avut șansa să-mi fac prieteni peste tot prin lume. Și toată lumea te întreabă, când află că ești actor „băi, unde pot să te văd?” Acum, real, pot să le zic „băi, pe Netflix”. Adică e în sfârșit cumva diferit de „stai să-ți explic, că eu fac ceva doar la mine în țară, și teatru și tot așa”. Cumva oferă șansa asta să mă reconectez, poate, cu acești prieteni.
C.T.P.: Eu cred că încă nu-mi vine să cred. Adică aștept să-l văd. O să stau după Sfântul Ion, la mine pe canapea, să mă uit la Netflix și o să văd Subteran acolo. Și cred că o să paralizez.
D.B.: Recomandă-ne te rugăm un lungmentraj și un serial de pe Netflix, care te-au acaparat total.
I.A.: E imposibil unul, refuz. Society of the Snow ca lungmetraj, clar. Nu degeaba toată lumea vorbește despre el, it makes perfect sense. Și serial, nu pot să aleg unul, le văd pe toate, sunt disperată. La Casa de Papel, fie. Sex Education, Stranger Things, Baby Reindeer. Plus că sunt multe filme de Crăciun, Klaus, spre exemplu. Timp să avem!
C.T.P.: Peaky Blinders. Voi vă dați seama că noi o să fim acolo printre toate originalele Netflix? Uitați-vă la toate!
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh recomandări culturale ale săptămânii? Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
