Un text care funcționează ca o oglindă nemiloasă și un joc care te ține alert până la sfârșit. Așa s-ar putea descrie spectacolul „Despre oameni, doctori şi rinoceri”, scris și regizat de Claudiu Goga, după piesa „Professor Bernhardi” a dramaturgului austriac Arthur Schnitzler. Este un traseu cu teme inconfortabile prin care treci când stupefiat, când revoltat, când îngândurat, în orice caz nu indiferent.
Povestea doctorului Bernhardi, datând din 1912, este adusă în zilele noastre, accentul căzând pe multipelele focare de tensiune existente în societatea actuală. Și dacă în versiunea pusă în scenă de Andrei Șerban la Teatrul Nottara zgomotul continuu al tobelor „traducea” cacofonia ideatică și informatică revărsată peste noi toți, imprimând și un ritm aproape sufocant al acțiunii, în varianta de la Teatrul Național din București, introducerea a fost făcută de un pian, cu muzică mai domoală, transmițând că parcursul nu va fi accelerat, ci va lăsa și loc pentru reflecție.
Cazul unei minore de origine străină ajunsă în stare gravă la spital în urma unui avort provocat și decedată înainte de a i se cunoaște identitatea, originea și eventualele convingeri religioase generează conflictul central, ramificat apoi în alte dispute, crize și lupte secundare. Se ciocnesc viziunea progresistă cu cea conservatoare, abordarea științifică cu poziția Bisericii, toleranța cu izbucnirile xenofobe, malpraxisul cu etica, neutralitatea politică cu partizanatul, totul pe fondul unui război pentru putere într-o instituție medicală de prestigiu. Iar în acest context deja incandescent apar și alte subiecte fierbinți, precum antisemitismul, excesele corectitudinii politice, atitudinea față de comunitatea LGBT și feminismul, ceea ce complică narațiunea.
Presat de colegi să dea satisfacție opiniei publice inflamate prin internet de grupări interesate, asumându-și public „vina” pentru o decizie profesională onestă, personajul principal, dr. Elias Bernhardi (extraordinar Mihai Călin în rol!), își apără energic poziția și, implicit, institutul cu care se identifică, dar, până la urmă, demisionează, își pierde licența și acceptă să ajungă chiar în arest, doar pentru a rămâne fidel propriilor principii. Gândurile sale – rostite de-a lungul acestui episod tumultuos de viață – sunt mai mult decât ecoul unei conștiințe lucide, apropiindu-se de diagnosticul crunt: „Oamenii au fost castrați de simțuri prin confort și divertisment”; „Condiția esențială e să fii mediocru, asta e noua elită”; „Nu am încredere în presă”; „Adevărul a murit când omul a început să creeze ficțiuni”.
Din echipa divizată de interese, de partea lui Bernhardi rămân dr. Thomas Reinhardt (excelent Alexandru Potocean) și dr. Peter Hertz (Ioan Andrei Ionescu foarte nuanțat), cărora li se alătură avocata Nina Hoss (Ofelia Popii îmbinând cinismul, sarcasmul și șarmul îndrăzneț). Ceilalți medici se aliază circumstanțial – prof. Philippe Ebenwald (un George Ivașcu arătând expresivitatea vicleniei), dr. Anne Blum (Medeea Marinescu încorsetată de rigiditatea personajului) și rezidentul Hoch (Ionuț Toader – oarecum precipitat), alături de asistenta Ludmila (Ada Galeș redând convingător frământările celei care declanșează criza, printr-o decizie de suflet, nu rațională). Iar undeva la mijloc se situează ministra Eva Flint (Mirela Oprișor foarte sigură), oscilând între nostalgia iubirii pierdute și ambițiile politice: „Mașinăria nu pierde niciodată… Nimeni nu poate distruge mașinăria”.
În rolul prelatului Frantz Reder, Richard Bovnoczki este echilibrat, în vreme ce mama lui Bernhardi, Martha, este interpretată degajat și spiritual de Dana Dogaru. Și tot ei i se datorează citarea piesei „Rinocerii”, de Eugen Ionesco, ca formă de încurajare a fiului adoptiv, nevoit să reziste asaltului sălbăticiunilor. Este de fapt un mesaj cu bătaie amplă, fiindcă, așa cum spunea Martha însăși, „Teatrul trebuie să dea speranță”.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
