Regizorul aduce în lumina reflectoarelor textul lui David Mamet, în care o studentă (Ioana Niculae) și profesorul ei (Marius Turdeanu) se află într-o luptă a privilegiilor, a consimțământului și a puterii.
de Georgiana Ene
Întâlnirea dintre cei doi are loc în biroul profesorului, mobilat și luminat simplu: birou și scaune, iar în fundal o reproducere inteligentă a unei fresce celebre a pictorului renascentist, Rafael: Școala din Atena.
Piesa lui Mamet este o piesă controversată, care a făcut senzație pe Broadway în anii ‘90 și a fost ecranizată și regizată de autor, în aceeași perioadă. Este controversată deoarece abordează tema corectitudinii politice, a dezbaterilor ideologice în jurul pedagogiei și elitismului. Astfel, în timp ce expune cu abilitate complexitatea cazurilor de hărțuire sexuală, aduce în discuție și educația, un subiect la fel de sensibil ca celelalte.
Spectacolul în două personaje, Oleanna, are un subiect în aparență simplu: o studentă se întâlnește cu profesorul de curs în biroul acestuia pentru a discuta situația notelor ei. Întâlnirea însă se termină cu o plângere la facultate pentru presupusul comportament nepotrivit al acestuia. El crede că nu a făcut nimic rău, în timp ce ea se simte abuzată și vrea să i se facă dreptate. Textul lui Mamet este despre un anumit tip de putere a personajelor, care se angajează într-o luptă pentru supremație: inițial într-o bătălie lingvistică, ca în final să se transforme într-una aproape violentă. Totul se desfășoară în decorul ingenios semnat de Răzvan Bordoș.
Marius Turdeanu îl interpretează cu îndreptățire pe profesor, deloc conștient de propriile sale infracțiuni: o fantezie platonică, paternală din mintea sa îl face să nu mai fie credibil în fața studentei lui, Carol. Aceasta nu are încredere în ea, ia tot timpul notițe și devine încet-încet confuză atunci când în discuție apar termenii academici pe care acesta îi folosește, în timp ce-i ține prelegeri. Spectatorul pare că-i înțelege punctul de vedere, acela că ea confundă prietenia și ajutorul pe care vrea să i-l ofere cu mârlănia, și-i scoate cuvintele din context, transformând astfel metaforicul în literal.
Ioana Niculae dezvăluie neputința lui Carol prin limbajul trupului: mai întâi confuză de dispariția demarcațiilor dinamicii profesor-elev, ca apoi să se retragă subtil – strângându-și picioarele, înfășurându-și brațele în jurul ei – în timp ce el pătrunde în spațiul dintre birouri pentru a crea noi nivele de intimitate.
Mădălin Hîncu surprinde excelent confuzia și tensiunea dintre cele două personaje: dacă în prima parte Carol e nesigură și ușor confuză și John puternic, în cea de a doua parte, aceasta capătă din ce în ce mai multă autoritate pe măsură ce înțelege impactul pe care îl poate avea asupra carierei profesorului. În final, raportul de forțe se schimbă și inversarea de roluri provoacă reflecții asupra puterii, a dinamicii de gen și a modului în care percepțiile pot influența realitatea.
În esență, textul lui Mamet vorbește nu doar despre conflictele student – profesor – un subiect foarte mediatizat și în zilele noastre, ci și despre cele dintre superiori și subordonați. Acestea sunt mai complexe decât permite feminismul convențional centrat pe victimă, iar textul lui sugerează cumva că ambele părți poartă aceeași responsabilitate în orice tranzacție socială. „Oleanna” pune cumva publicul să jurizeze, să analizeze comportamentul celor două personaje în conflict și să le cântărească mărturiile. Cu siguranță concluziile vor fi diferite.
Piesa examinează structurile relațiilor moderne dintre profesori și elevi și deschide o întrebare: Care este scopul educației? Este memorarea faptelor sau extinderea perspectivei?
Foto: Volker Vornehn
Oleanna de David Mamet
Distribuție: Ioana Niculae, Marius Turdeanu
Regie: Mădălin Hîncu
Scenografie: Răzvan Bordoș
Producător: Vasile Blohat
Lumini: Traian Marin
Sunet: Roberto Gae
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh recomandări culturale ale săptămânii? Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.