Criticul de film Ionuț Mareș, selecționerul celor două competiţii de scurtmetraje, româneşti şi internaţionale de la Anonimul, vorbește pentru Happ.ro despre punctele tari ale secțiunilor pe care își dorește ca publicul să le descopere cât mai mult și oferă câteva tips & tricks pentru oricine vrea să-și îmbunătățească experiența de festival.
Cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Anonimul se desfășoară la Sfântu Gheorghe, între 12 și 18 august 2024. Programul festivalului, aici.
Ai văzut peste 100 de scurtmetraje și ai ales 14 pentru competiția de scurtmetraj românesc și peste 200 de scurtmetraje și ai ales 12 pentru competiția internațională. Ce te stimuleaza cel mai mult atunci cand faci o selectie de un asemenea calibru si te motiveaza sa pui pe hartie o lista scurta?
Îmi place ca filmele să mă surprindă, atât narativ, cât mai ales formal. Să simt că încearcă să evite cărările bătătorite şi că propun voci regizorale particulare. Asta mă face să le pun pe lista scurtă. Sigur, mă gândesc şi la cum ar funcţiona în atmosfera aparte de la Anonimul, în faţa spectatorilor de acolo (în special în cazul proiecţiilor open-air din camping, unde e un public numeros şi amestecat). Apoi, când finalizez cele două selecţii (românească şi internaţională), ţin cont, pe cât posibil, şi de o anumită diversitate.
100 de scurtmetraje romanesti inscrise. E mult sau putin in peisajul cinemaului romanesc din 2024? Cat e cantitate si cat e calitate?
Nu ştiu dacă e mult sau puţin raportat la întreaga industrie de film din România, dar e cert că numărul creşte de la an la an (la fel cum şi lungmetrajele româneşti se înmulţesc). De asemenea, mi-e greu să spun dacă e şi o evoluţie valorică (aş înclina să spun că asta oscilează), însă e clar că există o tot mai mare diversitate – nu doar de poveşti şi stiluri, cât şi de moduri de producţie. Se înscriu nu doar scurtmetraje studenţeşti (de la şcolile de film din Bucureşti şi Cluj) sau produse cu sprijin de la Centrul Naţional al Cinematografiei, ci şi tot mai multe filme aşa-zis independente, făcute de diverşi cineaşti (cu niveluri de experienţă variate; mulţi cu background de actori) din bani proprii şi cu prieteni, sau rezultate din ateliere de film particulare.
Ce spune scurmetrajul ca gen cinematografic despre sanatatea unui sistem? Daca te uiti la ce s-a produs anul acesta in Romania si in ultimii ani exista speranta ca vom ramane competitivi si relevanti la nivel international sau se vede o epuizare a mijloacelor si a originalitatii?
Nu cred că se întrevede o epuizare a originalităţii şi a mijloacelor, ci mai degrabă o transformare a lor. Ce mi se pare însă bizar – şi mă pune pe gânduri – e că, în ciuda înmulţirii semnificative a scurtmetrajelor româneşti în ultimii ani, ele sunt totuşi puţin prezente în competiţiile marilor festivaluri. Mai ales dacă ne gândim la perioada de vârf a Noului Cinema Românesc, acum 15 ani, când filmele scurte de la noi nu doar că se regăseau în selecţia prestigioaselor evenimente cinematografice internaţionale, dar se întorceau de acolo cu premii (să ne amintim că pe atunci se câştigau trofee la Cannes, Berlin sau Locarno, la această categorie). Probabil asta ţine de starea generală a filmului românesc de autor, care nu mai pare la fel de atractiv pentru curatori şi jurii, dar poate că are legătură şi cu îndrăzneala ceva mai potolită a tinerelor generaţii.
Esti un invitat vechi al Festivalului Anonimul. Cu ce experiente de cinefil ai ramas de la ultimele editii si ce astepti entuziasmat la editia de anul asta?
Am făcut un ritual din a sta în sală, în spate, sau din a mă amesteca printre spectatorii de afară, în camping, în timpul proiecţiilor de scurtmetraje, în încercarea de a depista dacă le place sau nu ce văd, în funcţie de atmosfera şi reacţiile pe care le simt. E un test la care mă supun. Dar şi e o experienţă cinefilă în sine. De asemenea, mă îmbogăţesc discuţiile informale cu cineaşti, pe care atmosfera de la Anonimul le facilitează – de la cei tineri, la regizori de renume internaţional (mă gândesc şi acum cu plăcere la întâlnirile nocturne, de la cortul festivalului, cu Serghei Lozniţa sau Michel Franco). De asemenea, mă bucur să descopăr filmele din competiţia internaţională de lungmetraje, alese de Ludmila Cvikova, şi de cele din off, decise de Miruna Berescu – sunt momente când revin la starea de cinefil. De la ediţia asta, aştept să descopăr în special filmele de la Cannes ce se vor vedea în camping, alături de mii de oameni.
Ce i-ai spune unui cinefil care vine pentru prima oara la Anonimul, ca sa se bucure pe deplin de experienta de festival? Ce tactica sa abordeze si ce greseli sa nu faca?
I-aş spune să încerce atât proiecţiile din sală (dimineaţa, la prânz şi după-masa), cât şi pe cele de afară, de seara şi noaptea. La proiecţiile din cinema, să se aşeze din timp la coadă, pentru a prinde loc. Să participe măcar la câteva Q&A-uri şi să nu ezite să îi abordeze pe cineaşti după proiecţii, pentru a le împărtăşi opiniile despre filme – regizorii şi actorii se bucură când se întâmplă asta. Dacă vrea să intre cât mai bine în atmosfera unui film şi să nu fie deranjat de zgomotul de la terase, atunci e bine ca la proiecţiile de seară, din camping, să îşi caute un loc mai în faţă. Evident, nu trebuie ratate plaja, mâncarea şi plimbatul prin sat – şi astea fac parte din experienţa specială oferită de Anonimul. Iar cea mai mare greşeală pe care ar putea să o facă cineva ar fi să nu se protejeze corespunzător de ţânţari, mai ales în ora crucială de la apusul soarelui, când insectele ies la cină.
🔸 Găsește-ne și pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok.
Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh recomandări ale săptămânii ? Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici. 
