SURSA International Light Art Festival a fost o ocazie minunată de a explora viziunile unui grup eterogen de artiști care lucrează cu lumina ca materie primă. Această formă de artă capătă multe aspecte, de la proiecții monumentale, la holograme, de la jocuri de umbre la caleidoscopuri colorate, iar fiecare lucrare este capabilă să creeze câte o atmosferă unică, pe un spectru extraordinar de variat.
Între 13 și 19 octombrie, spațiul Bibliotecii Naționale a României a găzduit așadar o suită impresionantă de experiențe, iar una dintre cele mai memorabile pentru mine a fost cea propusă de lucrările artistei Catrinel Săbăciag, fiindcă acestea au reușit să dea luminii o dimensiune aproape tactilă, o materialitate concretă care mi-a rămas puternic întipărită în memorie.
Am stat de vorbă despre filosofia din spatele lucrărilor sale, despre multiplele valențe ale artei luminoase și despre posibilitățile pe care ea le oferă, la granița dintre tehnologie de ultimă oră și spiritualitate.
Mircea Laslo: Într-un context extrem de orientat înspre viitor, înspre digital și virtual, lucrările tale aduc o atmosferă aproape spirituală, meditativă, ancorată într-un aspect material, concret al tehnologiei. E ca și cum ai încerca să încetinești lumina. Ce te-a determinat să abordezi light-art în această manieră?
Catrinel Săbăciag: Într-o eră dominată de digital și de o ușurință maximă de prelucrare a imaginii prin inteligență artificială, mi se pare că tehnologia riscă să devină aproape banală în creația vizuală. În acest context, mă atrage în mod deosebit explorarea materialității și a fenomenelor optice, pentru că acest proces ne reamintește de prezența noastră în lumea fizică, dar poate să ne aducă mai aproape și de cea spirituală.
Îmi place să conturez lucrările de light art ca pe niște entități care îmbină o structură materială cu efecte imateriale, creând un joc al percepției. Astfel, efectele vizuale surprinzătoare cum ar fi cele holografice fac publicul să devină parte din povestea lucrării, iar această discrepanță între simțuri și percepție mă fascinează.
Mircea Laslo: Cum te-a primit spațiul Bibliotecii Naționale a României în cadrul Festivalului SURSA? Te-ai simțit inspirată? Provocată? Constrânsă? Eliberată?
Catrinel Săbăciag: Spațiul Bibliotecii Naționale m-a întâmpinat cu o inspirație deosebită încă de la început. Mi-a plăcut foarte mult selecția artiștilor și curatorierea atentă. Am ajuns direct la Light Art Forum din Cluj și am fost profund inspirată de prezentări, în special de cea a lui László, dar și de celelalte intervenții. Prezentarea lui László a fost prima și m-a introdus direct în universul fascinant al light art-ului, admirând atât creațiile sale, cât și toate celelalte discuții. M-am simțit provocată, pentru că speakerii aveau deja cariere remarcabile, iar eu fiind mai început de drum, am simțit atât entuziasm, cât și o oarecare anxietate. Mă bucur mult că am ajuns la eveniment și că am cunoscut asemenea artiști talentați; a fost o experiență profund inspirațională.
Mircea Laslo: Lucrările tale invită la recentrare și la redescoperirea realității printr-un joc de iluzii și reflecții. Cum reușești să-ți găsești propriul centru, propriul echilibru? Sau altfel spus, este procesul tău de creație propriul antidot la iureșul și anxietatea vremurilor în care trăim?
Catrinel Săbăciag: Procesul creativ, în sine, devine adesea un antidot, o formă subtilă de rezistență împotriva haosului cotidian și a anxietății vremurilor noastre. În acele momente, mă regăsesc nu neapărat în liniște, ci mai degrabă în centrul meu, ancorată în prezent. Cred că acesta este adevăratul antidot al timpurilor noastre: trăirea momentului prezent.
Simt că am o viziune proprie asupra lumii, o poveste ce trebuie să prindă contur prin creațiile mele, iar această transpunere devine o formă de terapie. Totuși, pe de altă parte, există și o doză de anxietate: îngrijorarea ca lucrurile să iasă bine, stressful deadlinurilor, eventualele probleme de transport și alte provocări ce generează stres. Astfel, se naște un amestec complex de emoții prin prisma cărora ajungi în final să te cunoști mai bine.
Pe de altă parte plimbările în natură mă relaxează mult, îmi oferă un cadru pentru acele momente de prezență autentică, unde natura îmi oferă lecții de viață și o liniște profundă, readucându-mă la centrul meu.
Mircea Laslo: Interdisciplinaritatea pare a fi o constantă în această sferă artistică. În momentul de față, am impresia că ne confruntăm cu un limbaj dificil, asemănător celui din chimie, în care fiecare element al unei molecule este desemnat și ies niște nume uriașe, criptice, care descriu totodată lucrări cât se poate de imediate, viscerale, cu un impact emoțional extraordinar. Crezi că e timpul pentru un nou limbaj care să descrie acest tip de abordare, între design, tehnologie și arte plastice? Ce se întrevede în acest sens?
Catrinel Săbăciag: Cred că limbajul pe care îl folosim pentru a descrie aceste practici hibride se află încă într-un proces de formare. Interdisciplinaritatea nu este doar o metodă, ci un teren fertil în care granițele se topesc și apar noi forme de expresie, și asta mă fascinează. Termenii existenți, fie că vin din design, din știință sau din artă, par uneori insuficienți pentru a surprinde complexitatea acestor procese care implică și materie, și lumină, și percepție.
Poate că mai mult decât un nou limbaj, avem nevoie de o nouă sensibilitate — una care să nu mai încerce să categorizeze, ci să descrie relațiile, vibrațiile și transformările dintre domenii.
Mircea Laslo: Într-un climat din ce în ce mai anti-intelectual, în care diferența dintre fapte și opinii este tot mai vagă, care este filosofia de la care pornești în creațiile tale? Cum îți păstrezi încrederea în artă, când tot discursul din jurul ei pare să se clatine?
Catrinel Săbăciag: În arta mea încerc să rămân fidelă unei idei, într-un fel. Adică, pentru mine asta este cel mai important — ideile le văd ca pe niște entități care există într-o zonă imaterială, un fel de „supă” de potențial, iar artistul este cel care le aduce cumva în lume. Și cred că are o mare responsabilitate să rămână autentic față de acea idee — să nu o deformeze, să nu o compromită doar pentru a atrage atenția, pentru a fi „în trend” sau pentru alte motive similare. E foarte tentant uneori, dar simt că ideile nu vin neapărat de la noi; mai degrabă ne conectăm la o sursă, la un câmp inspirațional, la un fel de spațiu diafan, ca să spun așa.
Sunt foarte atentă la aceste aspecte: ca totul să fie bine făcut, detaliile să fie clare, finisajele atent gândite și lucrate — să fie o lucrare de calitate.
Cât despre cum îmi păstrez credința… ei bine, de multe ori nu reușesc, ca să fiu sinceră. Totuși, continui să cred că arta este un pilon esențial al societății și al vieții, o valoare extraordinară. Doar că, adesea, nu rezonez cu ceea ce se întâmplă în arta contemporană. Am o listă scurtă de artiști și evenimente care m-au inspirat cu adevărat și cu care am rezonat. Așa că încerc să mă concentrez pe ceea ce iubesc, iar pot spune cu bucurie că, la SURSA, chiar am găsit inspirație.
Catrinel Săbăciag locuiește și crează în Cluj-Napoca, iar site-ul ei este un adevărat portal înspre universul său artistic, la care voi reveni din nou și din nou. O puteți găsi de asemenea pe Instagram.
Festivalul SURSA de-abia a luat sfârșit și deja aștept cu nerăbdare următoarea ediție, este realmente o experiență de neratat. Între timp, mă voi bucura de fotografiile din locație, disponibile pe paginile de Facebook și de Instagram ale organizatorilor.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 
Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
