Maria Popistașu este actriță de teatru și film, featured în producții de pe spectrul „Sex Traffic”, „Legături bolnăvicioase”, „Marți după Crăciun”, „Întregalde”, „Taximetriști”. A scris, co-regizat și jucat în scurtmetrajul „Pescărușul” (2018), urmând să lucreze la o nouă producție, tot în colaborare cu Alex Baciu.
În zona artelor spectacolului, actrița a regizat (și interpretat alături de Alex Bogdan în) punerea în scenă „Gruesome Playground Injuries” de la Apollo 111 Teatrul, și a urcat pe scena Teatrului Național din București încă din studenție.
Cu Maria Popistașu am vorbit cu ocazia celei de-a treia ediții a Festivalului de Teatru și Film Șerban Ionescu, în calitate de membră a juriului și de invitată în cadrul întâlnirilor din secțiunea FORUM cu tinerii artiști și cu publicul larg. Am surprins-o la fel de incisivă, de pragmatică și de hotărâtă ca pe marele ecrane – într-o lumină puțin difuză, cu un deadpan recognoscibil.
Conversațional și fără paranteze, interviul trece în revistă puțin din ce a însemnat ultima săptămână, în care s-a desfășurat festivalul pe malul mării, la 2 Mai, câte ceva despre generații de actori & traseul profesional al artistei.
Dacă tot suntem la mare săptămâna asta și vedem spectacolele unor noi generații la Festivalul Șerban Ionescu, cum vezi acest „nou val” de artiști? Există, până la urmă, valuri noi?
Sigur că da, vor veni mereu generații noi care vor avea teme comune. E încă devreme să spun ce îi leagă pe cei pe care tocmai am avut ocazia să îi văd. Deocamdată am văzut 2 spectacole în care am observat și m-a emoționat tinerețea lor, entuziasmul și căutările de sine.
Cum este concediul la 2 Mai în cadrul unui proiect cultural atât de complex? Ce e la fel, ce e aproape la fel și ce e altfel la stațiunea actorilor în perioada festivalului?
Eu n-am mai fost în 2 Mai de 8 ani, iar diferențele sînt multe. Strict legat de festival, pot spune că a scăzut notabil media de vîrstă din localitate. Deși n-am luat-o ca pe un concediu, am avut destul de mult timp liber, de care am profitat să socializez cu foști și viitori colegi.
Cât din industriile de teatru și film este competiție și cât este colaborare?
Eu nu sînt, sau poate corect ar fi să spun că nu mai sînt o persoană competitivă. Cred că printre primele lecții a fost să înțelegem că nu putem face profesia de actor de unii singuri, că principala condiție este să existăm în scenă împreună cu ceilalți. Probabil resimți competiția fix în contexte de genul ăsta, concursuri și festivaluri, dar eu am simțit că preocuparea organizatorilor a fost să îi aducă împreună pe actori, regizori și scenografi, oameni de teatru și film, nu să îi antagonizeze.
Cum ar fi fost un astfel de proiect pentru tine, Maria Popistașu-studenta la actorie?
Acest proiect adică festivalul?
Dacă da, trebuie spus că mai erau si pe vremea cînd am terminat eu niște festivaluri studențești de teatru, exista CinemaIubit. Nu erau la mare, și nu în formula asta, de departamente combinate, în asta mi se pare că stă și ineditul demersului.
Cum este pentru tine, Maria Popistașu-actriță de teatru și film, și jurată?
Este mereu plăcut să cunosc tineri profesioniști. Sună, probabil, banal, dar m-am bucurat să văd oameni talentați, să aflu cum se raportează ei la profesie și să le răspund la întrebări.
Cochetezi și cu scrisul, cu regia… Cum funcționează această trecere spre multidisciplinaritate pentru tine? Cât de greu este?
E un verb destul de frivol “cochetezi”. Voi face un film pe care l-am scris și îl voi co-regiza alături de Alex Baciu. O simt ca pe o trecere explicabilă, sînt mulți actori care vor să aibă mai mult control asupra meseriei lor și își generează proiecte. Așa e și în cazul meu. Procesul este unul anevoios, mai ales cînd vorbim despre finanțarea lui.
Din afară, Festivalul Șerban Ionescu se vede ca un melanj foarte fericit între muncă de calitate și persistență & fler și simț al umorului. Cum alternezi tu, în viața ta profesională, acest mix?
Vorbim despre a treia ediție, sper să persiste dar depind și ei de entuziasmul organizatorilor și de măsura în care vor găsi parteneri care văd potențialul festivalului. Eu nu cred că sînt o persoană insistentă, flerul mă ajută să aleg proiectele care mi se potrivesc iar simțul umorului să trec peste cele pe care n-am avut flerul să le refuz.
Și… ca să anticipăm puțin întâlnirea din secțiunea FORUM pe care o vei avea cu publicul și cu actorii debutanți, ce simți să le spui celor care sunt acum la început cu teatrul?
FORUMUL a trecut, dar a fost o ocazie să povestesc un pic din începuturile mele în profesie. Eu, pentru că sînt un om mai degrabă cinic m-am temut să nu le fi tăiat din avînt. Drumul nu e unul neapărat ușor, dar formulele prin care poți reuși sînt multe și fiecare are drumul lui. I-am îndemnat să se asculte.
