Nu eram convinsă că vreau să citesc „Spune-mi unde să apăs mai tare” de Ramona Boldizsar, dar mă bucur că am ales să o fac.
Am primit un pachet de PR de la Editura Cartex. Știam doar de două cărți, dar a venit și o a treia, Spune-mi unde să apăs mai tare de Ramona Boldizsar. Știam că Ramona a publicat un al doilea volum de poezie. Ne urmărim reciproc în online de ceva vreme și sunt familiară cu ce postează. Știam că are o fiică și simțeam că noul volum de poezie este despre maternitate; o temă care pe mine mă îngrozește și fascinează deopotrivă. Din acest motiv aveam mixed feelings. Nu eram convinsă că vreau să o citesc, dar când am deschis pachetul și am văzut-o am știut că trebuie.
Volumul Ramonei m-a obligat la introspecție. Nu vă gândiți că am stat o săptămână să îmi fac analiză simbolistă pe text sau mai știu eu ce. Nu, am citit totul în mai puțin de o oră. Dar acea oră s-a simțit cât doi ani și a reușit să mă convingă. M-a convins să scriu despre maternitate și identitate. Să mă uit în oglinda sinelui și să înfrunt.
Am devenit conștientă de maternitate când s-a născut fratele meu, dar am simțit-o când a murit. La nici 24 de ore după ce a fost incinerat am primit cea mai dură întrebare a vieții mele
Acum că a murit L, tu mai vrei să faci copii?
Nu îmi dorisem cu adevărat niciodată asta. Una dintre cele mai mari temeri ale mele era să nu rămân însărcinată din greșeală și să fiu nevoită să iau acea decizie. Întrebarea a venit ca un topor în moalele capului. Gluma mea cu mama și L. era că noi două l-am crescut. M-a durut ca dracu întrebarea. Am răspuns foarte agresiv.
Totuși am început să mă gândesc. Cât de legată sunt de fapt de conceptul de maternitate. Zelul meu creativ e limitat la asta? E legat de asta? Am găsit niște răspunsuri în versurile Ramonei.
Spune-mi unde să apăs mai tare vorbește despre condiționarea femeii. Despre concepția potrivit căreia femeia este o mașină (nu de scris, cum i-ar fi plăcut Ramonei). Femeia trebuie să facă cel puțin doi copii în caz că se întâmplă ceva cu primul. Sweetheart, trebuie minim trei. Believe me. Femeia trebuie să fie blândă și fermă. Femeia nu trebuie să se plângă, mai ales de copilul ei. Femeia nu trebuie să își accepte emoțiile. Femeia ar trebui să fie lobotomizată.
În ultimii ani se poate observa o nouă direcție în artă. Direcția feminină via patriarhat. Cred cu tărie că este minunat că există voci ca a Ramonei care vorbesc despre identitate, parenting, maternitate, feminitatea (aia reală nu bullshit-ul promovat în online), body image, asumarea emoțiilor și sentimentelor și tot ce nu a acceptat literatura masculină. Am prins momentul istoric în care femeile scriu personaje femei reale.
Cum i-am zis și Ramonei: Să se ducă și dracu patriarhatul ăsta!
