Vinerea trecută s-a lansat în cinematografele din întreaga țară ultima parte din trilogia primei saga autohtone de familie, Moromeții 3. Cu o acțiune plasată în anii ‘50, unii de turnură pentru istoria României, lansarea filmului în weekend-ul alegerilor care au bulversat întreaga țară devine mai simbolică decât oricând.
La finalul de drum a acestei trilogii, un drum început acum aproape 40 de ani, i-am rugat pe mai mulți oameni-cheie din echipa filmului să ne lase pentru cititori un mesaj personal la finalul experienței despre ce și-ar dori ei să se știe și să nu se uite – de pe set sau din afara lui. Iată ce ne-au răspuns.
Stere Gulea: Aș vrea să se știe că, în ciuda greutăților de producție din cauza finanțării precare, am lucrat cu multă plăcere și bucurie. Aveam vârsta pe care o aveam, 80 de ani, și totuși aveam o energie care mă surprindea și pe mine și care mi-era dată de ceea ce se întâmpla în jurul meu. Credința, mai ales a actorilor, că putem face ceva de care să nu ne fie rușine.
Oana Bujgoi Giurgiu: Ce aș vrea sǎ nu se uite din filmele Moromeților? Aș vrea să nu se uite țăranul român, simplu, neșcolit, dar cu înțelepciunea pământului, cu ochii aia ageri și căutători de adevăr. Pe el au crezut toți cârmuitorii că îl pot păcăli „cu vorbe”, dar tot el e cel care găsește esența atunci când se încurcă mințile luminate. Mi-ar plăcea să nu ne pierdem instinctul lui Ilie Moromete și mi-ar plăcea să nu moară ți ultimele rămășițe ale satului lui. Filmul Moromeții a salvat o casă din Teleorman, acolo e prins universul ăla de câmpie al lui Moromete. Filmul s-a încheiat, dar sper să nu piară casa aia și sper ca pe prispa ei să găsească răspunsuri multe generații de acum înainte.
Tudor Giurgiu: Îi mulțumesc lui Stere Gulea pentru că, datorită lui, am pătruns mai adânc în lumea lui Marin Preda, l-am înțeles mai bine, am putut să aflu mai multe despre anii ‘50, o perioadă cumplită pentru intelectualitate sau artiști. Iar interviul făcut de Gulea cu Aurora Cornu la Paris e absolut delicios. Sunt așa rare ocaziile când filmele la care lucrezi te îmbogățesc spiritual sau îți stârnesc curiozitatea de a afla mai multe, încât nu pot decât să mă declar privilegiat că am făcut parte din povestea realizării acestei trilogii.
Dana Păpăruz: 5 luni de research, 6 săptămâni de pregătiri și conversații cu domnul Gulea, o echipă de costume absolut minunată, probe extrem de intense, în jur de 80 personaje și alte câteva sute de figuranți, 28 zile de filmare și dorința ca Moromeții 3 să creeze un univers autentic, romantic și plin de creativitate stilistică – acestea au fost pentru mine cele care au dus la bun sfârșit acest proiect. Unul dintre cele mai grele, dar atât de multă satisfacție!
Alex Călin: În momentul în care scriu asta sunt tare recunoscător ca lucrând la acest film, am putut să mă documentez și să aflu informații despre una dintre cele mai dure perioade din istoria României. Consider ca este extrem de important să ne cunoaștem istoria, pentru a nu o repeta, iar criza prin care trece România la ora asta ne dovedește asta. Dramul de speranța pe care îl oferă filmul nostru vine din trezirea unei conștiințe, ceea ce îi doresc și sper și țării ăsteia în momentul actual.
Olimpia Melinte: Moromeții 3 a fost mai mult decât un film, a fost o călătorie în timp, o reconectare cu rădăcinile noastre și cu esența a ceea ce înseamnă familia, cenzura și lupta pentru identitate. Pe set, am trăit momente care mi-au rămas aproape, de la energia specială a echipei până la clipele petrecute alături de fiul meu, care m-a însoțit în această aventură. Ce mi-aș dori să nu se uite? Prispa Moromeților, locul unde personajele prind viață, dar și locul unde m-am simțit aproape de istoria noastră, de experiențele care ne-au format. Și mai ales, să nu uităm că poveștile precum cea a Moromeților sunt încă vii, în noi și în alegerile pe care le facem în fiecare zi.
Mara Bugarin: Când filmezi, trăiești într-o lume paralelă pentru o lună din viața ta. Oamenii din echipă îți devin cei mai importanți – confidenți, prieteni, familia ta. Se sar mulți pași, e un proces turbo de creare a intimității. La Moromeții 3 a fost cu atât mai special, pentru că eram cu toții din generații atât de diferite. Îmi amintesc, de exemplu, că înainte de a se da „acțiune”, le spuneam o mică poezie, în glumă, uitându-mă direct în cameră, celor din spatele ei (Liviu Pojoni, Vivi Drăgan Vasile). Ei râdeau cu căldură și eu simțeam că aparțin. Pentru câteva secunde nu mai era stres, ci doar dragoste unii pentru alții.
Iulian Postelnicu: E rară o întâlnire cu un om ca domnul Gulea, cu un regizor ca dumnealui și cu o echipă așa dedicată. Și ar fi frumos să o ținem minte și să încercăm să o repetăm de fiecare dată. Să fie regula, să o cerem, să refuzăm altfel. Ne-ar fi mai ușor și mai bine tuturor.
Conrad Mericoffer: Sunt fericit că am făcut parte din trilogia Morometii. Este aproape un privilegiu să fac parte dintr-un film care va rămâne în istorie. Nu sunt un actor care să vorbească prea mult despre munca lui, cred foarte mult ca în această meserie totul se rezumă la prezent. Tot ce e înainte sau după e atat de relativ încât mi-e foarte greu să identific un moment concret care să definească o stare, o emoție, orice. Dar această trilogie știu sigur că va rămâne în istorie. Tocmai prezentul pe care-l trăim o demonstrează.
Moromeții 3 este distribuit în România de Transilvania Film. Programul complet din cinematografele din țară poate fi găsit aici.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh recomandări culturale ale săptămânii? Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.