„Moromeții 3”: Niculae Moromete, între două iubiri & între regimul comunist și integritatea artistului

Când cărțile permit, mai faci și un „Moromeții” care iese la oraș, cu un Niculae Moromete ceva mai trecut prin viață, de data asta prins între două femei și pentru care visul bucureștean devine presiunea de a-și compromite scriitura autentică în favoarea uneia care slujește propaganda comunistă a vremii. 

Urmând să aibă premiera în cinematografe în 2024,  „Moromeții 3,” după un scenariu original semnat de Stere Gulea, are la bază atât corespondențele dintre Marin Preda – a cărui construcție și experiențe personale sau profesionale conțin zeama personajului Niculae –, și apropiații săi, cât și un dialog interpretativ între actori și regizor și, mai ales, înțelegerea la prima mână a lui Stere Gulea asupra dinamicilor din regimul comunist. După încheierea filmărilor, unde o echipă bine închegată a jonglat prompt cu toate dificultățile neprevăzute de producție, de la filmatul pe ploaia care nu se vede întotdeauna pe cameră, la duble compromise de temperamentul animalelor din cadru, i-am întrebat pe Alex Călin (Niculae Moromete), Mara Bugarin și Olimpia Melinte (care interpretează fiecare una dintre cele două iubite ale protagonsitului) cum au săpat în esența personajelor lor.

Alex Călin, în rolul lui Niculae Moromete: „Cât este de important să fii un om al vremurilor tale ca artist?”

„Cel mai mult în dezvoltarea personajului, pe lângă cărți de memorii și romanele și scrisorile lui Marin Preda, m-au ajutat discuțiile cu domnul Gulea. Până la urmă, dânsul a reprezentat pentru noi portița de acces către lumea pe care nu o cunoșteam prea bine și către specificul ei social și politic, esențial pentru statutul unui scriitor cum e Niculae în Moromeții 3, care, ajuns la maturitate, se bucură de ceva recunoștință, dar care într-adevăr a și scris niște opere care au servit propagandei comuniste, alea fiind vremurile.

Vrând, nevrând, trebuie să faci parte din sistem pentru a exista. Cu ocazia filmului, am aflat că au fost și oameni care i s-au opus până la capăt, dar așa cum spunea și domnul Gulea, pentru asta trebuia să îți asumi că deveneai un scriitor de index, deci nu mai existai.

Asta este una dintre temele principale ale personajului meu, conștiința unui artist care, deși se adaptează la contextul sociopolitic în care trăiește inclusiv profesional, ajunge să vadă și realitatea de la țară așa cum este ea, de fapt, chiar prin intermediul oamenilor din satul lui de proveniență, Siliștea. Vede că ceea ce acceptă să scrie este deconectat de realitatea în care oamenii sistemului făceau din țărani chiaburi, doar pentru a li se lua până și acele trei vaci și mica bucată de pământ pe care le dețineau. Atitudinea în fața regimului, a tot ce însemna atunci colectivizare, cote impuse, viața grea a țăranilor reprezintă o latură foarte importantă a filmului, pe lângă cea romantică, a celor două iubiri surprinse pe parcursul filmului, cea cu Vera Solomon și cea cu Aurora Cornu.

Poate că sunt subiectiv, dar consider că Marin Preda a fost etichetat pe nedrept ca fiind om de sistem al regimului comunist când, fără să încerc să fac din el un erou, e un om care s-a împotrivit destul de tare, cu excepția câtorva opere pe care, dacă nu le-ar fi scris, acum nu aveam un roman ca Moromeții în literatura română. Capcana de a face lucruri în care nu crezi ca artist există și astăzi și m-am raportat la ea ca paralelă pentru aprofundarea personajului, chiar dacă acum nu mai există sub forma pericolului de închisoare, ci mai degrabă a pericolului media, de a accepta un proiect pentru că îți aduce, pe moment, bani, faimă sau like-uri.

Acest Niculae Moromete este un cumul de caracteristici luate de la Marin Preda, de la mine și de la domnul Gulea. O altă latură importantă a lui este și relația cu părinții, în special cu tatăl său, Ilie Moromete (Horațiu Mălăele), care are o anumită inteligență nativă și reușește, chiar dacă Niculae este acum pe propriile picioare, să pună acele întrebări esențiale care să îi semnalează cât de mult a deraiat de la drumul pe care și l-a propus începând cu plecarea din casa părintească. Până la urmă, cât este de important să fii un om al vremurilor tale ca artist, cât poți să scrii despre lucruri atât de îndepărtate de cruzimea realității socio-politice în care trăiești și, mai mult, mai contează să scrii dacă te poți face că această realitate nu există?”

Mara Bugarin, în rolul Aurorei Cornu: „Am încercat să construiesc o supraviețuitoare”

Odată ce s-a finalizat castul principal al filmului, ne-am întâlnit săptămânal pentru repetiții. Să dezbatem relațiile dintre personaje, dezvoltarea lor în secvențele filmului și să construim puntea dintre personajele reale, din care s-a inspirat Dl. Gulea pentru scenariu, și ce vedem în film. Am avut mai multe lecturi de parcurs – biografii, autobiografii, romane, am trecut prin majoritatea operelor lui Marin Preda. Toate ca să o înțeleg pe Aurora Cornu, personajul pe care-l interpretez eu în film.

Ea a fost o poetă, o actriță, o regizoare – o femeie extrem de carismatică și stăpână pe situație, care nu ceda în fața niciunei provocări. Am adus mult din vitalitatea, inteligența și siguranța de sine, pe care le stăpânea ea în Aurora mea. Dl. Gulea a menționat, la o repetiție, că Aurora e ca un cadou în viața lui Niculae. O nouă șansă. Și totuși, un personaj, care are un trecut bogat, tumultuos pentru vârsta pe care o are. Am încercat să construiesc o supraviețuitoare, mai mult, o ființă care răzbește în viață și se colorează și se maturizează prin iubirea pe care începe s-o nutrească față de Niculae Moromete.

Olimpia Melinte, în rolul Verei Solomon: „Stere Gulea a luat de la fiecare cât a fost necesar pentru a contura personajele”

Lucrul la personajul Vera a început odată cu primele întâlniri de la casting și până la ultima secvență filmată. S-a construit pe tot parcursul filmului, personajul și-a găsit noi valențe, noi sensibilități de la replică la replică. Deși am repetat și am avut multe întâlniri înainte de a începe, au fost multe secvențe rescrise în timpul filmărilor pentru că realizam că personajele cer altceva. De aceea am apreciat libertatea oferită de regizor, Stere Gulea ne-a ascultat instinctul, ne-a încurajat să fim creativi, să trecem și prin filtrul nostru povestea și a luat de la fiecare cât a fost necesar pentru a contura personajele. M-a inspirat lucrul cu el.

Iar în cazul meu, cea mai profundă și minuțioasă căutare a venit odată cu jurnalele Ninei Casian, acestea fiindu-mi temelie și călăuză pe perioada filmărilor. Personajul Vera Solomon are la bază această personalitate cameleonică, inteligentă și vibrantă de care m-am atașat și al cărui destin mă bucur că voi avea ocazia să-l împart cu publicul. Au mai rămas multe de spus despre ea, dar cine știe, poate în alt context, cu altă ocazie.