Ultima reprezentație din turneul național cu 2025: Nouameapiesă?, un performance în care dramaturgul Peca Ștefan și artista multimedia Cinty Ionescu interacționează direct cu publicul, va avea loc la Teatrul Masca în data de 9 iunie, de la ora 19:00. Finalul din București este precedat de spectacole la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, pe 3 iunie, și la Teatrul GONG din Sibiu, pe 5 iunie.
Pe parcursul turneului, cei doi artiști au făcut un tur de orizont al teatrului independent și subvenționat din România. Turneul a inclus zece performance-uri desfășurate în teatre de stat, teatre independente și spații culturale alternative din Câmpulung Muscel, București, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Satu Mare, Timișoara, Sfântu Gheorghe, Piatra Neamț și Sibiu.
„Am ales în acest turneu numai spații performative pe care le admir, spații care au creat comunități în jurul lor. Spații – fie independente, fie subvenționate de stat – cu manageri care încearcă să facă lucrurile altfel. Spații care au în jurul lor artiști și alți lucrători culturali cu care și eu și Cinty ne-am intersectat în diferite puncte din carierele noastre. Performance-ul 2025: Nouameapiesă? e și un pretext pentru a documenta poveștile acestor spații, o documentare foarte subiectivă în care îi întrebăm pe cei din spatele acestor spații (fizice, mentale, comunitare) cum se descurcă în contextul foarte complicat pentru cultură – și nu numai – al lui 2025”, spune Peca Ștefan, dramaturg și inițiator al proiectului Narative și intersecții performative.
Despre piesă: la ce bun teatrul în epoca post-adevăr. În cuvintele lui Peca & Cinty
În 2025: Nouameapiesă?, o „(pseudo)prelegere (anti)performativă (inter)activă”, artiștii și publicul intră în dialog ca parte a unui experiment ce deschide limitele a ceea ce numim în mod convențional „reprezentație teatrală”. Publicul face parte, la propriu, din piesă – căci în timp ce autorul (Peca Ștefan) citește textul piesei, spectatorii îi devin parteneri de act artistic: răspund la întrebări, decid tema ori subiectul piesei și pot schimba textul. Astfel, dramaturgul devine un performer al propriului text, adaptându-l și modificându-l în funcție de interacțiunile cu spectatorii, iar fiecare reprezentație este unică. Cinty Ionescu, artistă multimedia, răspunde în timp real la acest parteneriat dintre autor și publicul său, creând o instalație video în timp real, unică fiecărei reprezentații. 2025: Nouameapiesă? devine astfel un „concert de cuvinte și video live”, co-creat împreună cu spectatorii din fiecare nou spațiu unde se desfășoară.
Spectacolul este realizat în cadrul proiectului Narative și intersecții performative al Asociației Narative, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul are trei componente: 10 reprezentații cu 2025: Nouameapiesă? (urmate de discuții-joc, post-spectacol, cu membrii echipei teatrului gazdă și spectatorii), un serial video documentar realizat în comunitățile artistice locale prin care trece turneul, respectiv o serie de ateliere de storytelling participativ.
Serialul online Narative în Km2025 va putea fi văzut în viitor și la TVR Cultural, partenerul media principal. Acest „road trip” documentar are în centru povestea spațiilor performative unde se desfășoară reprezentațiile, reflectată prin interviuri cu artiști, manageri, tehnicieni, membri ai comunităților create de și în jurul locurilor respective. Episoadele vor fi disponibile treptat pe site-ul www.narative.ro și vor constitui ulterior baza de creație pentru o serie de emisiuni-eseu realizate în colaborare cu TVR.
Pe parcursul turneului, Peca Ștefan și Cinty Ionescu au co-facilitat o serie de ateliere de storytelling participativ sub titulatura Narative și (auto)ficțiuni participative. La ateliere au fost invitați studenți ai centrelor universitare cu profil teatral din București (Scriere Dramatică, UNATC), Târgu Mureș (Scriere Dramatică, UAT), Cluj (Teatrologie, Facultatea de Teatru și Film, UBB), și Timișoara (Actorie, Facultatea de Muzică și Teatru, UVT). La Târgu Lăpuș a avut loc un atelier creativ special, organizat în parteneriat cu noul Centru de Creație pentru Copii și Adolescenți stART, program derulat de Asociația Sub Stejar în beneficiul unei comunități care nu are acces în mod uzual la evenimente culturale.
Concluziile Narative și intersecții performative
În condițiile unui buget minuscul alocat culturii, teatrul din România supraviețuiește cu dificultate, în special prin eforturile unor comunități creative. Bugetele locale sunt în multe cazuri insuficiente, teatrele de stat fiind nevoite să-și acopere producția prin accesarea unor granturi externe. În lipsa unei strategii coerente de programe multianuale dedicate exclusiv teatrului independent, acesta este nevoit să-și inventeze modele de supraviețuire care se bazează fie pe accesarea unor finanțări de stat, precum Administrația Fondului Cultural Național, fie pe modele de asociere cu structuri comerciale, cum ar fi baruri sau cafenele.
Ce mă bucură este că teatrele de stat unde am ajuns pe parcursul acestui turneu sunt exemple de bună practică, cu o viziune modernă și incluzivă, care dincolo de cerințele pentru un teatru de stat (deservirea unui public general) le oferă spectatorilor lor și propuneri inovative de spectacol, necesare pentru a diversifica gusturile publicului. La Satu Mare, de exemplu, există un program care aduce împreună voluntari din licee în jurul teatrelor, cărora le oferă posibilitatea de a face spectacole în care să ia contact cu scena și să prezinte poveștile care îi interesează. Inițiative similare de a-și apropia publicul foarte tânăr am găsit în Sfântu Gheorghe, Piatra Neamț, Sibiu sau la Teatrul Masca din București. De asemenea, am sesizat un interes constant a acestor teatre de stat de a-și cerceta publicurile”, spune Peca Ștefan.
Cel de-al doilea model este cel al spațiilor care s-au susținut financiar independent, dintr-un bar sau dintr-o cafenea. AUĂLEU Teatru din Timișoara este un astfel de exemplu „independent de orice”. Timp de 20 de ani, compania a creat un public și o comunitate în jurul trupei AUĂLEU, al barului Scârț Loc Lejer și al Muzeului Consumatorului Comunist.
În periplul lor, cei doi artiști au ajuns și la Iași, unde au aflat povestea Teatrului FIX, care s-a format într-un model similar de teatru cu bar, dar care se vede astăzi silit să se reinventeze din cauza lipsei unui spațiu susținut și de autoritățile locale. Momentul post-Colectiv și pandemia au dus la cvasi-dispariția acestui teatru cu producții premiate la nivel național și care a creat, de asemenea, un fenomen teatral și o comunitate în Iași.
La Câmpulung, un oraș unde nu există un teatru, proiectul Convivial a pornit dintr-o nevoie de a le oferi copiilor și adolescenților un spațiu de ateliere cu profil educațional și artistic, angrenând în jurul cafenelei și al barului din care se susține o comunitate de artiști. Convivial a devenit, pe parcurs, un spațiu care oferă concerte și performance-uri și își descoperă în acest context o nouă identitate.
În aceste condiții, actualul model de finanțare prin Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), pe bază de competiție de proiecte, a ajuns să susțină aproape un întreg sector cultural independent. Dar AFCN este deschis și instituțiilor de stat, în același timp, neexistând un program de finanțare destinat exclusiv proiectelor independente. „Unii dintre noi, care lucrăm cu fonduri AFCN, muncim practic câte o jumătate de an zi de zi, fără niciun fel de pauză”, spune Cinty Ionescu. „Cu siguranță, o anvelopă mai mare a finanțării și eventual o bugetare multianuală, derulată prin programe diverse, ar fi un pas înainte și un sprijin mai eficace pentru arta independentă.”
*
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
