Skip to content Skip to footer

Nicoleta Rădăcină, coordonatoarea programului Unfinished Love Stories: „Sunt oameni care ne scriu și spun «mi-am făcut curaj să scriu și eu o poveste»”

O platformă editorială strânge povești reale despre relații contemporane și iubire în sens larg. Așa sună, pe scurt, o idee lansată de Fundația EIDOS, adică platforma editorială UNFINISHED LOVE STORIES, care are ca sursă de inspiraţie Modern Love, cea mai citită rubrică din The New York Times, coordonată de jurnalistul Daniel Jones.

Am stat de vorbă cu Nicoleta Rădăcină, jurnalist și coordonator al proiectului Unfinished Love Stories, despre această inițiativă care îi încurajează pe oameni să vorbească despre emoțiile lor într-un spațiu sigur, în care diminețile de duminică sunt dedicate publicării unor povești noi. Cele mai captivante texte vor prinde viață într-un podcast moderat de psihoterapeutul Alexandra Nedea.

Nicoleta Rădăcină: Inițiativa UNFINISHED LOVE STORIES a fost a lui Cristian Movilă, fondator al festivalului multidisciplinar UNFINISHED și al fundației EIDOS. Sămânța s-a plantat o dată ce l-a cunoscut pe Daniel Jones, editorul Modern Love, una dintre cele mai citite rubrici din New York Times și modelul după care ne-am ghidat încă de la început. 

Pandemia și războiul de la graniță, două evenimente încărcate de vești apăsătoare și știri contradictorii, ne-au convins ca trebuie să testăm ideea. Astfel că, în 2022 și 2023, Daniel Jones, editorul Modern Love, a adunat povești de iubire de la comunitatea festivalului UNFINISHED, de data asta în limba engleză, iar cele mai bune texte au prins viață pe scenă, cu ajutorul unor actori. 

UNFINISHED LOVE STORIES, pe atunci un proiect special în cadrul festivalului, a apărut ca o gură de aer proaspăt de care aveam cu toții atâta nevoie.

Să vedem că nu suntem singuri, că iubirea se naște și în vremuri de restriște, că forța și motivația ți-o poți lua și din experiențele altora. Feedback-ul publicului ne-a motivat să-l transformăm într-un proiect editorial pe termen lung. 

A fost un argument cu care am rezonat din prima; mai ales că și eu m-am confruntat, pe vremea când eram reporter și la graniță tocmai izbucnise un război – cu un sentiment angoasant de neputință, care mă făcea să cred că sunt legată de mâini și de picioare. Poveștile acestea despre dragoste în sens larg – despre instinctul matern care te deschide să iubești toate ființele vii, despre îndârjirea cu care navighezi birocrație de toate felurile ca să-ți cunoști viitorul copil, despre reconstrucția sinelui după un accident – fac tocmai opusul; te împing la acțiune, te motivează să nu renunți, îți arată că iubirea e peste tot, chiar dacă n-o primești în forma în care ți-o dorești – ci în cea de care ai cu adevărat nevoie. 

Pentru mine, o poveste puternică este una extrem de specifică, personală și detaliată, încât devine foarte ușor universală. Sunt acele povești pe care le vizualizezi ca pe un film, sunt poveștile pline de verbe de acțiune și substantive care deschid matrioșkă după matrioșkă. Sunt poveștile scrise simplu și clar, căci știu că acțiunea bate orice metaforă ermetică ar fi păcălit dirigintele din clasa a VI-a. Și-atunci cred că e clar ce povești aș respinge: descrierile fără acțiune, fără intrigă, poveștile-compunere pe care nu le poți descifra din cauza epitetelor metaforice, scrierile impersonale, care ar putea fi atribuite oricui, declarațiile de dragoste fără arc narativ, fără un personaj cu care să mă identific.  

Poveștile pe care le publicăm au potențialul de a fi oglinzi pentru cititori. Oamenii intră de curiozitate, dar rămân pentru că ceva îi atinge. Fie pentru că au avut și ei o mamaie care făcea cococi pe plită la țară, fie pentru că și-au văzut și ei mama recompunându-se după plecarea tatălui, fie pentru că prietenul cel mai bun urmează să se mute din țară, iar spaima lor primește, citind, o alinare. 

Sunt oameni care ne scriu și spun “mi-am făcut curaj să scriu și eu o poveste”; curajul ăsta este fix vulnerabilitatea de care întrebi. Știi că nu e ușor să te expui, știi că nu toată lumea va rezona cu tine, dar o faci pentru că vrei să le oferi și tu altora ce ți-au oferit ție: sentimentul că suntem cu toții în asta împreună. Și că orice lucru e mai bun atunci când e împărtășit. 

Ce ne dorim noi e să publicăm povești de iubire în sens larg, contemporan, care să reflecte încercările, obstacolele, tranzițiile pe care le navigăm tot mai mulți azi, într-o lume a vitezei, a lipsei de focus, a hustle culture, a dezechilibrelor de toate felurile, a căutărilor de sine. De aceea, am publicat până acum povești de iubire extrem de diverse – despre dragostea adolescentină care te orbește până la dragostea pe care o simți când îți găsești, în sfârșit, locul pe lume. Suntem abia la început, dar cert e că vrem să extindem cât mai mult acest concept de iubire în sens larg, pentru că iubirea are un limbaj transcendental, care trece dincolo de rasă, vârstă, sex sau orientare. 

Ce valoare aduce formatul narativ lung al poveștilor într-o lume digitală concentrată pe conținut rapid? Emoția; emoția care mișcă real ceva în tine. Oricât de dinamic și isteț făcut este conținutul rapid pe care-l scrollăm zi de zi, el nu reușește să ne ofere decât răspunsuri superficiale, care deseori ne scot din minți, pentru că le-am căzut în plasă. Cred că formatul ceva mai lung – vorbim totuși de 1.500 – 2.000 de cuvinte – poate fi tocmai ghiontul motivator pentru a reveni la beletristica pe care o citeai până dimineața în liceu, în care te imersai trăind zeci de vieți diferite care-ți puneau imaginația la încercare, în timp ce te pompau cu serotonină. Deși stăteai în patul tău, navigai o întreagă lume. 

Asta sper să reușească și UNFINISHED LOVE STORIES. Să te găsească acolo unde ești, fix la momentul în care aveai cea mai mare nevoie să înțelegi că e OK să o iei mai încet, că FOMO e un concept de marketing, că viața are ritmul ei și că procesul e deseori mult mai incitant și mai revelator decât rezultatul pipernicit într-un Reel de 15 secunde. 

Un sfat pentru cei care vor să trimită povestea lor. Să nu se teamă să-și trimită povestea pentru că nu se consideră “scriitori”. Dacă simt că au ceva de spus – o istorie neîncheiată care încă îi vizitează în momente vulnerabile, o dragoste pe care vor s-o urle în gura mare sau o încercare care îi schimbă as we speak –, să aibă încredere că putem lucra împreună și putem găsi cea mai bună formă pentru povestea lor. Important e să fie adevărată, verificabilă, să fie specifică, concretă, detaliată și, ideal, să încerce să găsească niște răspunsuri contemporane la problemele de când lumea. Nu în ultimul rând, să nu se teamă să fie vulnerabili. Trimite-ți și tu povestea de iubire adevărată! 

INFO

Cei care vor să trimită o poveste de iubire, în limba română, o pot face la adresa editorial@unfinishedlove.com în două variante acceptate: text lung, de 1500 de cuvinte, și text scurt, de 150 de cuvinte. Textele vor fi editate de către un editor, alături de autor, și doar poveștile publicate vor fi remunerate cu 500 de lei, respectiv 150 de lei varianta scurtă.

Website: unfinishedlove.ro

Instagram: https://www.instagram.com/unfinishedlove.ro/

👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok

Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.

Lasă un comentariu