Noa Zuk: „Fără pauze, fără oglinzi și fără ochi ce te privesc. Astea sunt regulile în Gaga”

După ce a dansat în toate creațiile lui Ohad Naharin, creatorul limbajului de mișcare și de dans Gaga, Noa Zuk s-a lansat ca și coregraf în 2009. O resursă în scena dansului contemporan, Noa se alătură Centrului Național al Dansului București pentru a preda în cadrul programului Academia de Dans și Performance #2. 

Într-un program care își propune să familiarizeze dansatorii cu tehnicile de mișcare contemporane și să îi plaseze pe rampa de lansare la nivel, Academia de Dans și Performance (pus în mișcare de CNBD, Brain Store Project Foundation, Sofia și Stanica – Service for Contemporary Dance, Belgrad) aduce profesori veniți din toate colțurile scenei de dans internațional. De la dansatori pe Broadway, până la vârfurile underground-ului berlinez, programul de șase luni pregătește nu doar studenții, ci și spectacolele de dans cu care urmează să urce pe scenele locale și străine.

Cu ocazia asta, am stat de vorbă cu Noa Zuk despre ce înseamnă Gaga, atât pentru dansatori profesioniști, cât și ca formă de mișcare și terapie care să înlocuiască sesiunea de pilates de la World Class, despre provocările de a face din dans o meserie și despre acele coregrafii care nu cunosc timpi morți.

 

Cum ai descrie Gaga unui public nefamiliar cu conceptul?

Gaga e un limbaj de mișcare conceput de Ohad Naharin, care e director și coregraf la Batsheva Dance Company. Am dansat acolo pentru 12 ani. Inițial, a vrut să dezvolte un limbaj prin care să comunice mai ușor cu dansatorii lui. A ieșit Gaga. După ce s-a format Gaga, oamenii din birouri au vrut și ei să danseze. Îl întrebau: „poți să ne înveți?”.

Așa că a început să predea persoanelor fără nicio formare în dans, de două ori pe săptămână, înaintea cursurilor companiei. Cu timpul și cu tot mai mult interes din partea oamenilor, nișa s-a împărțit în două: Gaga pentru dansatori profesioniști și Gaga pentru oameni fără niciun fel de training.

Acum, oamenii nu se mai duc la pilates și vin la Gaga. Faptul că este despre conștientizarea senzațiilor din corp și eliberarea lor în mișcare face Gaga accesibilă oricui, nu doar dansatorilor.

Diferențele sunt minore. Țin doar de un anumit vocabular de mișcare agreat de grup. De exemplu, dansatorii sunt antrenați pentru sărituri, mișcări largi sau mai solicitante, pe când cei care fac asta doar din plăcerea de a dansa, nu întotdeauna. 

 

Ce consideri că este exclusiv al acestei nișe?

În primul rând, spargerea obiceiurilor. Toată lumea s-a format într-un fel, este obișnuit să se miște într-un anume fel, de la cum îți aduci ceașca de ceai către gură, până la cum te miști pe un anumit gen muzical. Gaga vine să deconstruiască aceste obiceiuri pentru a putea construi unele noi, conștiente de nevoile corpului. Asta e provocarea la Gaga, să devii cu adevărat conștient de senzațiile din corp și de ceea ce îți cere el.

 

Crezi că există riscul ca acumularea a cât mai multe tehnici de mișcare să compromită plăcerea inițială de a dansa?

Nu. Dar uneori, o faci de atât de mulți ani, încât uiți de unde vine, ce anume îți satisface. Cât lucram la Batsheva, aveam minim un spectacol pe zi. Îmi aduc aminte că ritmul era atât de intens, încât ajunsesem să mă simt captivă în propriile obiceiuri. Mă ajuta să îmi reamintesc care era acel motor intern care îmi alimenta plăcerea, sau chiar nevoia, de a mă mișca.

E foarte dificil să dansezi profesionist. Dacă nu ești complet dependent de asta, nu o face. Nu sunt prea mulți bani la mijloc și e dureros. Dar dacă alegi asta, explorează-te constant, fii curios să aduci nevoile corpului tău la exterior. Ca dansator, dacă nu te consumi, devine deprimant. E necesar să te suprasoliciți, dar nu lucra împotriva ta. 

 

Te-ai gândit vreodată să renunți sau să te reprofilezi?

Chiar după acei 12 ani la Batsheva, atinsesem un punct de plafonare. Mi-am luat o vacanță de jumătate de an, în care am călătorit în natură, în India, în Japonia. Am plecat neștiind dacă o să mai vreau să mă întorc, deși îmi era clar că îmi păstraseră postul. Aproape că abia plecasem când am realizat că vreau să mă întorc. Dar într-un alt fel, ca și coregraf.

Nu a fost o decizie rațională, ci mai degrabă o nevoie care venea de undeva din profunzimile mele. Dar cred că trebuie să fii loial ție și nevoilor tale, oricât de mult timp sau răbdare ar putea costa.

 

Care e amprenta ta ca și coregraf, ceva care să nu lipsească din niciun spectacol?

Ceva ce se găsește în toate lucrările mele este sudarea dintre mișcarea și sunet. Nu am momente de pauză, în care dansatorii să stea și muzica să meargă. Uneori, ceea ce fac este că găsesc o propoziție ritmică care stă la baza tuturor mișcărilor. În dansul modern, muzica și dansul există ca două elemente separate. Mereu e acest timp mort, un spațiu poetic între sunet și mișcare care, pentru mine, nu e deloc poetic. Nu-mi place să cosmetizez prea mult sau să las pauze într-un spectacol. Coregrafiile mele au ceva raw în ele, aproape ca un desen animat. 

Imaginează-ți că absolut fiecărui sunet îi este atașată o mișcare. Există un trib african care folosește același cuvânt și pentru muzică, și pentru dans. Pentru ei, sunt una și aceeași. Așa îmi place să dansez, de parcă muzica e cântată de corpul meu în mișcare. 

 

Ce te-a convins să te implici în acest proiect?

Am mai colaborat cu CNBD și acum trei ani. În general, îmi face plăcere să călătoresc și să colaborez cu oameni din cât mai multe culturi. Dar deși scena de dans contemporan nu e atât de dezvoltată aici, cei de la CNBD plusează foarte mult pe nou. Au o viziune și îmi place să mă gândesc că iau parte în a construi ceva prolific alături de ei. Cât despre studenți, nu m-am simțit nicio secundă de parcă ar trebui să îi conving să lucreze. De ambele părți se citește pasiunea. 

Cel mai frumos lucru când predau Gaga e că nu pregătesc nimic. Vin la atelier și îmi explorez corpul împreună cu oamenii de lângă mine. Cum simte să se miște și încotro se îndreaptă. Chiar și la nivel de hobby, transformarea e imediată. 

Fără pauze, fără oglinzi și fără ochi ce te privesc. Astea sunt regulile în Gaga. De exemplu, pot să încep un curs cu instrucțiuni mai degrabă meditative. „Simte cum picioarele îți ating podeaua. Reglează-ți greutatea corpului și conștientizează în ce fel îți afectează mișcarea. Imaginează-ți că ești tot apă.” Și tot așa.

Nu e ceva pentru care trebuie să fii dansator ca să-ți vorbească.