Skip to content Skip to footer

Non-structuri teatrale în „Summit” @ Teatrul Masca

Într-un manifest care revendică neluatul în serios ca formă de expresie artistică și își compune atât gesturile, cât și mișcarea scenică dintr-o revoltă împotriva artelor ca demonstrație a intelectualismului, „Summit” abandonează convenția teatrală și compromisul comod, în spirit dada.

Printr-o serie de afirmații provocatoare precum „Logica e dansul impotenților” sau definirea dada ca „mijloc de vindecare al sifilisului politic și artistic”, non-structuri dramaturgice și o estetică care alătură camp-ul și expresionismul în profida aparentei incompatibilități, spectacolul lui Florin Fieroiu (concept, scenariu, regie) își ia ca schelet de lucru cele șapte manifeste dada regăsite în lucrarea lui Tristan Tzara, Sept manifestes Dada (1924). Echivalând moralistul cu „enervant”-ul și pretențiile intelectuale pentru subtexte mai mari decât arta cu o anumită închipuială oportunistă – lacrimogene sociale vandabile, forme acordate la sensibilitățile criticilor, mimetismul produselor de succes –, el devine în întregime un protest împotriva metodelor persuasive, a rețetelor și a justificării artistice în fața unei audiențe alese.

Deși aduce în scenă și un how-to al scrierilor dada, și istoria curentului, tradusă în câteva mentalități-cheie, puse ulterior chiar pe buzele spectatorilor, „Summit” nu-și propune nici să educe, nici să promită un altfel de spectaculos. Ce își propune, în schimb, este să își satisfacă propria nevoie de independență, în parametrii non-sensului. Într-un cadru în care textul își permite, pe alocuri, să reflecte fluxul conștiinței, iar gestul extrapolat de fiecare actor este atât de bine internalizat, încât un ecran aprins în primul rând devine prilejul perfect pentru Valentin Mihalache să treacă de la pupat picioare și săruturi în vânt, la „furtul” telefonului și puparea ostentativ-comică a aceluiași ecran, la fel ca mișcarea din care se inspiră, spectacolul nu cere să fie interpretat, ci gustat ca o gură de aer de la arta greoaie, pretențioasă, al cărei consum ajunge uneori etalat drept demonstrație a educației.

„Dada nu înseamnă nimic dacă cineva găsește dada inutil.”

Fără frică de penibil, fără mize mărețe și fără căutări filosofice, spectacolul-manifest esențializează opoziția față de rațiune și estetică prin fiecare nouă intervenție. Fie că e vorba de un fragment de muzică atonală (Vlaicu Golcea), strigăte și șoapte interpretate pe „mut” sau de stridențele costumelor, altfel împrumutând iconografia unor personaje de referință, atât de absurd plasate încât își pierd orice nuanțe de transtextualitate, „Summit” testează limitele încălcării de reguli, ale expresivității de dragul expresivității, dar mai ales, ale răbdării spectatorului obișnuit cu motivații psihologice, cu unități stilistice sau prea angrenat în familiar. Altfel spus, ale spectatorului convins că în calitatea actului artistic stă corectul, utilitarul, umanitarul.

Însă în toată aliterația acelorași gesturi, în repetiția de reformulări ale nimic în mod deosebit, de iluminări (Andrei Ignat) adesea contraintuitive dar care, indiferent, funcționează și în coregrafia căutat haotică, nu numai că fiecare dintre momentele montate rămâne imprevizibil și la fel de dadaist ca precedentul, dar nici nu alocă orice fel de timp cu adevărat mort pentru a încerca, ca spectator, asamblarea lor într-o structură cu sens. Anti-canonic, dar incontestabil bine lucrat astfel încât să respire și să transpire că nici tehnica, nici manifestarea artistică nu înseamnă obligații la discursuri politice, la structuri anterior agreate sau la captarea pulsului colectiv. Cu siguranță nu pentru toate gusturile, dar răspunzând la o nevoie încă actuală de a nu face din artă instrument politic sau pretext de epatare a figurilor stilistice vorbite, „Summit” poate fi tratat ca un moment de eliberare de la presiunea de a însemna.

 

Concept, scenariu și regie: Florin Fieroiu

Muzica: Vlaicu Golcea

Costume: Cristina Milea

Asistent scenografie: Cosmina Croitoru

Lighting-design: Andrei Ignat

Distribuția: Anamaria Pîslaru, Sorin Dinculescu, Dora Iftode, Alina Crăiță, Valentin Mihalache, Laura Duică, Mădălin Mladinovici

Credite foto: Mihai Stăncescu

 

Următoarea reprezentație are loc pe 28 ianuarie, la Teatrul Masca.

Lasă un comentariu