Ansamblul de muzică barocă SEMPRE continuă primăvara barocă bucureșteană cu un eveniment muzical de excepție – LA NOTTE. Duminică, 26 mai 2024, de la ora 19, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României.
Concertul este unul asociat Festivalului de Muzică Veche București și este organizat în contextul stagiunii bucureștene de muzică veche.
LA NOTTE este o construcție a ansamblului de muzică barocă SEMPRE în jurul universului nocturn.
Noaptea este, conform Dicționarului explicativ al limbii române, „intervalul de timp cuprins între apusul Soarelui și răsăritul lui, când este întuneric”. Caracterizată prin absenţa luminii, noaptea a fost întotdeauna definită prin opoziţie cu ziua. Si totuși, cum totul este relativ, lumina nu este cu desăvârșire absentă pe timpul nopţii, iar opoziţia cu ziua e mai degrabă o continuitate, o consecinţă firească a ei.
Pornind de la această idee a continuității între noapte și zi, proiectul „La Notte” reunește piese aparținând „registrului nocturn al muzicii baroce” cu scurte „extensii” către trecerea de la întuneric la lumină și, invers. Iar cum ideea acestei succesiuni „noapte – zi” ni s-a părut extrem de ofertantă din punctul de vedere al explorării muzicale, a fost foarte simplu să facem o extrapolare către ideea trecerii de la întuneric la lumină sau de la moarte la viață. Am ales ca și context de expresie câteva dintre cele mai cunoscute partituri ale Barocului muzical european: extrase din ”The Fairy Queen” opera lui Henry Purcell, compusă pe baza piesei „Visul unei nopți de vară” a lui William Shakespeare și trei dintre cele mai cunoscute concerte ale lui Antonio Vivaldi: „Noaptea”, „Primăvara” și ”Toamna” (trad. rom.).
Prin această „țesătură muzicală”, pe cât de contrastantă, pe atât de unitară, încercăm să redăm ideea nopții, în context extins. Pentru că fără zi, nu am realiza că a venit noaptea, fără întuneric nu ne-am da seama ce înseamnă lumina iar fără moarte, nu am realiza ce este, cu adevărat, viața. Iar între toate acestea, Primăvara și Toamna exprimă exact momentele de trecere de la o extremă la alta, de percepere a căldurii sau frigului, de conștientizare a raționalului în opoziție cu iraționalul. Pentru că, dacă Ziua a fost de-a lungul timpului asociată cu Soarele, lumina, claritatea și căldura, Noaptea a fost guvernată, în imaginarul colectiv, de Lună, întuneric, obscuritate și răceală.
În program:
Henry Purcell (1659 – 1695):
– din opera „The Fairy Queen”, 1692, Z. 629:
Prelude – Hornpipe – Air – Rondeau – See, even night Herself is here…
Antonio Vivaldi (1678 – 1741):
„La Primavera”, RV 269, pentru vioară și orchestră de coarde:
Allegro – Largo e pianissimo – Allegro pastorale
Antonio Vivaldi (1678 – 1741):
„L’Autunno”, RV 293, pentru vioară și orchestră de coarde:
Allegro – Adagio molto – Allegro
Antonio Vivaldi (1678 – 1741):
„La Notte”, RV 439, pentru vioară și orchestră de coarde: Largo – Allegro – Largo – Allegro – Largo – Allegro
Henry Purcell (1659 – 1695):
– Din opera „The Fairy Queen”, 1692, Z. 629:
If love is a sweet passion – Hark! The Echoing Air – Chaconne
Interpretează: Ansamblul de muzică barocă Sempre
Cristina Vasilache – soprană,
Rafael Butaru / Melinda Béres / Mircea Grigore Lazăr – viori baroce,
Tamara Dica – violă barocă,
Zsombor Lázár – violoncel baroc,
István Csata – contrabas,
Zsombor Filip – chitară barocă / lăută,
Raluca Enea – clavecin.
👉 Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai tari evenimente ale săptămânii ? 📨 Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
