Pe 8 noiembrie ai susținut primul tău concert la Carnegie Hall, alături de Stanley Jordan. Cum a început colaborarea voastră și ce înseamnă pentru tine să interpretezi „Impromptu” pe o scenă atât de prestigioasă?
Ne-am întâlnit prima dată când eram în primul meu turneu în America, cu proiectul RĂDĂCINI. Am fost invitată să particip la aniversarea chitaristului Les Paul la clubul Iridium din New York, cântând câteva momente alături de această legendă a jazz-ului. Stanley avea un alt concert în acea seară, nu era acolo, dar era fosta lui agentă, care a venit imediat la mine și mi-a spus „trebuie sa îl cunoști pe Stanley, haide să mergem la el’’. Spontaneitatea mi-a fost mare aliat de-a lungul vieții așa că în acea seară l-am cunoscut pe Stanley și am și cântat împreună la Decade – un club de jazz foarte special. După 11 luni cântam alături cu el, la festivalul Montreux – asta era în 2004, cred.
De-a lungul timpului am mai avut concerte împreună la diferite festivaluri din lume și întotdeauna întâlnirea cu Stanley a avut o dimensiune spirituală specială. Așa că a face cu el Impromptu a venit foarte ușor și iată că am ajuns la Carnegie Hall! Sunt foarte bucuroasă că am putut împărtăși cu Stanley acest proiect care este extrem de special, într-un loc atât de prestigios.
Impromptu este un proiect de creație spontană, unde muzica este realizată pe loc. Ce înseamnă pentru tine să te lași purtată de moment și să cânți într-un astfel de cadru atât de liber și neconvențional?
IMPROMPTU nu este doar improvizație, este conectare la sinele nostru profund, este inspirație divină, căci tot ce ține de legătura cu sufletul nostru este divin. Cred că este un moment important, vorbim de o nouă conștiință artistică și sunt convinsă că astfel se va deschide un nou drum printre artiști. Este un act de mare curaj să lași deoparte toate pattern-urile mentale și să alegi să fi inspirată de emoția pe care o purtăm cu noi, din generații dacă vrei.
Este și un proces cathartic, este și o călătorie în lumile noastre adânci de care suntem conștienți sau nu. Este vindecare prin sunet și prin bucurie. Este dragoste de tot ceea ce suntem și ceea ce ne leagă. Este mai mult decat un concert, este un ritual prin care ne conectăm la forța aceasta imensă care este în noi.
Cum descrii conexiunea dintre tine și Stanley Jordan atunci când cântați împreună? Care sunt elementele cheie ale acestei colaborări care o fac atât de specială?
Stanley gândește la fel și simte la fel. De fapt, el este foarte preocupat de această proprietate colosală a muzicii, de a vindeca. Și-a dat un doctorat în muzică de vindecare.
Pentru el, sunetul este adorație și cu asta am spus tot. Suntem niște artiști căutători, nu de dragul minții, ci din nevoia de unire cu acest mister al vieții. Acesta este punctul nostru comun și suntem norocoși că ne-am întâlnit pe un teren nou, nebătătorit, care va deschide multe drumuri de aici încolo.
La sfârșitul lunii noiembrie vei debuta pe scena din Marea Britanie, alături de London Symphony Orchestra. Cum te simți să interpretezi „Rhapsody” în fața unui public londonez și ce așteptări ai de la acest concert?
Acesta este un alt aspect, o altă față a mea, cea în care matematica se îmbină cu muzică.
Rhapsody este un proiect la care am muncit în ultimii 5 ani și pe care l-am crescut cu grijă – l-am început în formula de duo, alături de Călin Grigoriu, apoi l-am deschis tot mai mult, tot mai mult și iată-mă astăzi alături de LSO într-un concert de marcă.
Conceptul este foarte inovator, dar respectă spiritul clasic; așa acum zicea producătorul Jonathan Allen, spiritul lui Enescu și al lui Bartok sunt acolo. Deci nu am depășit granițele acestei muzici, doar le-am nuanțat, le-am colorat, propunând un suflu emoțional nou pe care vocea îl poate aduce.
Nu am așteptări, cred că deschid drumuri și originalitatea și curajul și creativitatea mea m-au adus aici. Sunt recunoscătoare și abia aștept să împărtășesc asta cu publicul londonez și, încet-încet, cu toată lumea. Iar prezența LSO este de o forță copleșitoare, o forță a naturii. Sunetul lor este atât de puternic și de vibrant că mă simt cutremurată.
Programul „Rhapsody” de la Londra reinterpretează lucrări clasice celebre ale unor personalități precum Bach, Beethoven, Bartók și Enescu. Cum alegi piesele din repertoriul clasic pe care să le integrezi în stilul tău unic de jazz și ce aduci nou în fața publicului?
În primul rând, conceptul este dedicat spiritului enescian. Datorită marelui compozitor român George Enescu am intrat în această zonă a muzicii, descoperindu-i rând pe rând pe Bartók, Beethoven, Bach… personalități colosale ale muzicii clasice, muzică de o vibrație atât de înaltă, că purifică această lume. Asta este ceea ce cred eu despre muzica clasică.
Cred că aduc un omagiu atât acestor titani ai muzicii, dar și vieții, prin sufletul meu, prin experiența mea, prin emoțiile mele, prin vocea mea.
Vei colabora cu Robert Ziegler pentru acest concert. Care este aportul său în acest proiect și cum te ajută abordarea sa în realizarea acestui performance?
Robert Ziegler este un dirijor fantastic, wow, abia aștept. Îmi voi da seama cu adevărat după ce voi avea prima întâlnire și repetiție doar cu el și apoi cu orchestra. Abia aștept! Cred că împreună vom aduce acest omagiu al nostru și ne vom bucura de darurile și de munca noastră.
Concertul de la LSO este organizat în colaborare cu Institutul Cultural Român, cu ocazia Zilei Naționale a României. Cum îți influențează rădăcinile românești abordarea muzicală și ce înseamnă pentru tine să reprezinți cultura română pe o scenă internațională?
Rădăcinile românești m-au purtat cu curaj în toată această lume, le port cu mine, le cânt și le daruiesc prin sunetul meu. Rădăcina românească mi-a îmbogățit sufletul, mă simt recunoscătoare și norocoasă că o port cu mine. Îi mulțumesc Institutului Cultural Român pentru această susținere și sunt fericită să dedic acest concert Zilei Naționale a României.
După Carnegie Hall și debutul din Londra, ce planuri ai pentru viitorul apropiat? Ce proiecte te inspiră în acest moment și cum îți imaginezi evoluția carierei în următorii ani?
În primul rând, vreau să petrec puțin timp cu familia mea, cu mama mea, cu soțul meu, cu copiii mei, vin sărbătorile… Voi mai avea un concert la Lugano, de data aceasta nu am avut timp încă să vorbesc despre el… Dar întâi și întâi mi-e dor de ai mei, sufletul meu tânjește după timp cu familia.
Muzica ta transcende genurile și abordările tradiționale. Care este mesajul pe care vrei să-l transmiți publicului prin fiecare concert și ce înseamnă pentru tine libertatea creativă în acest proces?
Cred că Dumnezeu ne-a dăruit mici semințe prin care putem fi ca El. Putem crea, putem vindeca, putem trăi în bucurie. Să nu uităm că aceste semințe vin de la El, dar noi avem dreptul și datoria de a le valorifica și de a ne construi viața cu curaj, cu bucurie, așa după cum poate fiecare.
Prin muzica mea doresc să dăruiesc curajul de a-ți urma Visul și de a dărui din roadele acestui Vis. Așa, cred că lumea va fi mai bună și cu sens înalt.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh recomandări culturale ale săptămânii? Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
