Skip to content Skip to footer

Părere Ziua Îndrăgostiților? (cu bune și cu rele)

Agenda de Ziua Îndrăgostiților implică să înghesuim toate florile și tandrețea într-o zi, în stil capitalist, sau să ne încruntăm urâcios la toate inimioarele din vitrine și să ne prefacem că iubirea a murit. Toxic much?

Suntem societate de consum, ghidată de trenduri și de piloni temporali care trebuie să ne spună când e timpul să facem un cadou. Normal că suntem atenți la iubire cel mai mult în ziua în care se bagă puțin marketing în ea. În paradigma asta trăim, cu asta defilăm. Alternativ, confundăm propria nefericire cu un fel de rebeliune împotriva sistemului, și nici asta nu e corect, în primul rând față de noi înșine.

Cât din această celebrare programată a iubirii are sens să disprețuiești?

Cum tragi linie între a petrece timp cu persoana pe care o iubești și a participa la cea mai mare reclamă la flori, ciocolată și comedii romantice? Mai mult, nu sunt astea preconcepții asupra a ce ar trebui să însemne 14 februarie? În eventualitatea în care ar trebui să însemne ceva din start, desigur.

Oare chiar nu există o cale de mijloc, în care sentimentele nu ne scârbesc, în care acceptăm că e ziua lor, dar în care nu trebuie să ne simțim presați să facem rezervări în serie și să mergem la date cu tocuri și cravată?

Peste tot, e asediu de reclame care încep cu mereu același clișeu pe spectrul „Fă-i jumătății tale o surpriză și 1+1=1…” până la „Cadoul ideal, astrograma momentului în care v-ați întâlnit” (dar se face și bine, vezi mai jos). Și eu, și tu suntem prinși într-o buclă care ne împinge să ne demonstrăm afecțiunea prin obiecte pe care dăm bani, pe care uneori le confundăm cu respectul și cu romantismul.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Electric Castle (@electriccastle)

N-o să vă mint, probabil că un inel generic de la Pandora nu este întruchiparea unei pasiuni mistuitoare, dar fiecare își știe convențiile. Dacă mie îmi plac inelele alea, și dacă persoana iubită știe și îmi arată că știe asta, este grozav. Problema vine din faptul că avem clișeizații trandafiri roșii în găleată, sau punguța roz de la Victoria’s Secret, și că ni se induce că asta e norma.

Dacă expresia dragostei ar fi mai puțin standardizată și mai puțin orientată spre „cash sau card”, Ziua lui Valentin ar putea să devină despre tine, despre relația ta și despre lucrurile pe care le iubești. Iar dacă deja sărbătorești așa, nu-i nimic rău să-ți scoți iubita la un suc de 14 februarie și să ziceți cu voce, tare, cât de puternice sunt lucrurile pe care le simțiți unul pentru altul.

Urăște capcana, nu urî iubirea și formele ei de expresie.

În fapt, nici extrema cealaltă, de hateri convinși de VDay, nu e cel mai pozitiv mod de a privi viața. Mie îmi place să primesc și să dăruiesc cadouri. Nu e inerent malefic să vrei flori. Oamenii au nevoie și de dovezi materiale ale aprecierii, atașamentului și afecțiunii celorlalți. Să vrei să ieși undeva drăguț cu persoana pe care o iubești nu te face superficial, nici chiar de 14 februarie (respectiv 24, că noi românii avem mai multă iubire de demonstrat, se pare).

Sigur că nu tot cinismul și respingerea vin din frustrarea singurătății, sau din prudență economică. Ziua îndrăgostiților e, garantat, nu cea mai utilă și mai solară dintre sărbători. Are înrădăcinate un milion de preconcepții sexiste care pun presiune pe ambele părți ale unui cuplu. N-ajută că e un americănism adoptat sintetic. Defectele îi sunt toate acolo, dar poți să alegi să înlături fixurile care nu funcționează în ecosistemul relației tale. S-o personalizezi, să iei din ea ceea ce vă servește, să vă simțiți bine fără să vă strofocați cum vă zice Instagramul că ar trebui.

 

Sau, fii complet spontan și spune „te iubesc” în toate aceste feluri și în celelalte zile ale anului. 

În mod ideal, n-ar trebui să ne înghesuim toate sentimentele într-o singură felicitare, de ocazie. Sentimentele sunt adesea alterate de dorința de a le exterioriza demonstrativ. Nu despre asta e vorba când iubești pe cineva, sigur, dar uneori ne ia pe sus inerția și avem nevoie de un reminder.

În general, e bine să ne luăm un timp special să ne comunicăm afecțiunea. E ceva în atmosfera momentului care ne împinge să facem confesiuni drăguțe, mai mult sau mai puțin reușite. Din punctul ăsta de vedere, Valentine’s Day face loc și pentru romantismele pe care le mai și omitem.

Fiecare poate să-și ciocnească paharul de șampanie, sau să-și bea berea singur, la discreție. Însă atunci când postăm 200 de story-uri cu cadouri și cine fițoase, sau când criticăm prea virulent faptul că sunt inimioare peste tot – atunci devine puțin toxică ZiUa ÎnDrĂgOsTiȚiLoR.

Bîrfoteca e noua rubrică Happ.ro în care cârcotim și chicotim despre pop culture-ul momentului, în care mai schimbăm o impresie, mai și punem țara la cale ca niște prieteni vechi la o ieșită în oraș. Ca să mai și comunicăm, nu?

Foto-credit imagine reprezentativă: Tehknolust (2002), pe Mubi

Lasă un comentariu