Trilogia gemenilor tratează teme actuale cum ar fi războiul, singurătatea, moarte și înstrăinarea. Aflată la granița dintre ficțiune și realitate, trilogia Agotei Kristof pare a fi scrisă pentru ca noi să privim în abisul umanității.
Agota Kristof (1935-2011) a fost o scriitoare de origine ungurească. Se naște în Csikvand, la vârsta de 21 de ani emigrează în Elveția împreună cu fiica ei de 4 luni, respectiv soțul (fostul ei profesor de istorie). Nu se adaptează în țara adoptivă, iar ani mai târziu declară că ar fi preferat să fie deportată decât să muncească în fabricile elvețiene. Istoria ei stă, de fapt, la baza Trilogiei Gemenilor.
A fost tradusă în română la editura Pandora M, colecția Anansi Clasic de Tristana Ir. Volumul de 508 pagini însumează cele trei părți: Marele Caiet (1986), Dovada (1988) și A treia minciună (1991). Multă lume alege să se rezume la prima parte, dar celelate două oferă claritate atât din punct de vedere emoțional, cât și medical și politic. Alegerea Anansi de a le traduce pe toate trei în același volum a fost o idee cât se poate de inspirată.
Marele Caiet
Trilogia începe cu cea mai dură parte, copilăria gemenilor Claus și Lucas într-o Ungarie aflată în plin Război. Băieții sunt aduși de mama lor într-un oraș de provincie, la Bunică. Primirea nu este foarte drăguță. Relația mamă-fiică este una cât se poate de disfuncțională, iar gemenii ajung să fie numiți fii de cățea. Pe tot parcursul narațiunii, Vrăjitoarea (așa este poreclită în sat pentru că e bănuită că și-ar fi otrăvit soțul) nu folosește alte cuvinte la adresa lor.
Abandonul mamei și trauma războiului îi determină pe cei doi să se supună la exerciții prin care se călesc. Își spun cuvinte mult mai crude decât cele ale Bunicii, se bat unul pe celălalt până la sânge, postesc negru și se privează de unele simțuri. În același timp, setea lor de cunoaștere există, iar împreună învață să scrie și să citească folosindu-se de Biblie și de Enciclopedia tatălui lor.
Marele caiet ne aduce în față doi copii care formează un întreg. Kristof reușește să construiască stereotipul gemenilor care gândesc, se deplasează și vorbesc la fel. Relația celor doi pare a fi ceva supranatural. Nici nu li se dau numele în această parte. Nu există eu, tu sau el. Toată narațiunea este scrisă la persoana întâi plural și descrie cu exactitate viața pe care o trăiesc cei doi; faptic, nu emoțional.
Dovada
Cea de-a doua carte începe să răspundă întrebărilor lansate de Marele caiet. Narațiunea este din perspectiva geamănului rămas în Ungaria comunistă, Lucas. Singurul exercițiu care rămăsese pe lista lor era despărțirea. Fiind conștienți că formează același organism, gemenii aleg să înfrunte și cea mai mare teamă a lor.
A doua carte este viața lui Lucas. Rămas în micuțul orășel de la graniță, acțiunile lui sunt limitate. În primele săptămâni de la despărțire este incapabil să facă ceva. Fuga fratelui e sinonimă cu fuga vitalității. Încet însă, cel rămas învață să se readapteze la viață. Își reia activitatea din ogradă, vizitează preotul căruia îi duce alimente, iar serile și le petrece fie scriind pentru fratele lui, fie cu Mathias ori Clara. Caietul din prima carte este continuat de Lucas pentru că, în adâncul ființei lui știe că fratele său se va întoarce.
A treia minciună
Ultima carte e trilogiei pare a ne răspunde la toate întrebările, dar în același timp ne adâncește și mai mult în abisul uman. Cititorului îi este greu să înțeleagă ce e real și ce e literatură. S-a scris că Marele Caiet este de o duritate năucitoare, dar consider că A treia minciună îl depășește. Sigur, în prima carte avem parte de o duritate fizică, de o pereche de gemeni care se schigiușeste, dar A treia minciună vorbește despre durerea emoțională, despre viața unui om care a trăit Cel de-al Doilea Război Mondial în copilărie.
Povestea spusă de geamănul Claus este de claritate și de un realism care poate veni numai dintr-o experiență personală (a autoarei în cazul de față). Discursul lui abundă de traume ale abandonului, anxietate în fața morții, însingurare și lipsa iubirii.
Mă culc și, înainte de-a adormi, vorbesc în mintea mea cu Lucas, așa cum fac de mulți ani. Îi spun aproape aceleași lucruri ca de obicei. Îi spun că, dacă e mort, are noroc și că tare mi-ar plăcea să fiu în locul lui. Îi spun că a avut parte de ce era mai bun, eu trebuie să duc povara cea mai grea. Îi spun că viata n-are niciun rost, niciun sens, e aberație, nesfârșit suferință, născocirea unui Non-Dumnezeu a cărui răutate depășește orice înțelegere.
De o duritate și claritate ieșite din comun, Trilogia gemenilor nu este o carte pe gustul tuturor, dar este o carte necesare în contextul politic internațional. Marele Caiet a fost ecranizat în 2013 în regia lui Janos Szasz. De asemenea, Trilogia gemenilor a câștigat premii importante precum: Grand Prix Littéraire Européen (1986), Prix du Livre Inter (1992), Gottfried Keller Preis (2001), European Literary Award (2008).
