Lynx Festival e despre râsul legendar din pădurile Transilvaniei, despre frica de eșec a unui fotograf danez care a renunțat la Armată ca să-și urmeze visul în Groenlanda, despre -90 de grade în Antarctica și +50 în deșertul Sonora, acolo unde un cactus își trăiește cu voluptate cei 200 de ani.
E despre liniștea pe care doar filmul documentar, în modul lui unic și responsabil ți-o poate da. Și despre semnale de alarmă, la fel de puternice ca tânguirea unei balene.
La Brașov, în cea de-a doua ediție a festivalului, niște oameni sunt fermecați și responsabilizați de 13 documentare alese pe sprânceană, nouă dintre ele fiind proiectate în premieră națională, un privilegiu pentru îndrăgostiții de documentar, care le-au putut vedea pe ecranele mari ale cinematografelor Astra sau Cinema City, între 4 și 9 iunie.
„Când eram copii, era natural să spunem povești. La un moment dat, în viață, asta încetează. Cum poți fi mai bun atunci când spui povești fotografiind natura?“ Frazele astea, spuse de fotograful-aventurier Morten Hilmer la „Chasing my Lost Spirit”, masterclassul organizat de Nikon România, ar putea fi foarte bine un motto al festivalului.
Morten Hilmer a renunțat la o carieră în forțele speciale daneze pentru a îmbrățișa necunoscutul. A căutat un loc în care să trăiască simplu, să-și reaudă gândurile uitate și să se conecteze cu natura. Pare un clișeu, până când îl trăiești.
„Toți avem vise, mai ales atunci când suntem copii. Vise pe care le uiți atunci când avansezi în vârstă“, a spus el, în fața publicului din Brașov: fotografi, spectatori tineri și copii.
Când a văzut pentru prima dată soarele în Groenlanda, după trei luni și jumătate de când nu îl mai văzuse, s-a simțit mai fericit ca oricând. Și-a spus că nu mai are nevoie de altceva. Că nu mai are nevoie de bani sau de lucruri materiale ca să fie fericit. Scopul lui a fost să le arate oamenilor că sezonul de iarnă în Arctic nu e atât de plictisitor și de întunecat. Așa că a plecat în Groenlanda, cu așteptări mari, dar și-a dat seama că nimic nu poate fi controlat, iar întâlnirile cu animalele de acolo nu pot fi provocate. După o lună și 10 zile de expediții cu sania trasă de câini, nu reușise să fotografieze nici măcar un animal. După 0 fotografii cu animale, a prins însă perioade în care așteptarea i-a fost răsplătită. Așa a fotografiat vulpea polară, una dintre imaginile lui preferate, printre altele. Puteți vedea aici mai multe imagini surprinse de el.
Nu trebuie să ai o fotografie perfectă, ci o poveste
Avea nevoie de proiecte mari, de povești puternice. Nu putea fotografia lucruri banale. A început să aibă prezentari și ateliere și așa a câștigat timp și resurse pentru expediții noi.
Pentru a-și redescoperi pasiunea pe care la un moment dat o pierduse, a început să filmeze aventurile lui alături de alți oameni. Și s-a simțit mai viu.
Cea mai dificilă parte a fost să iasă din zona de confort. Avea un salariu bun în Armată, nu trebuia să-și facă griji pentru nimic. Cel mai greu i-a fost să-și spună că o să lucreze la ceva care nu o să-i aducă niciun venit.
„Pentru mine, calea de mijloc nu putea să funcționeze. E nevoie de multă energie ca să te dedici fotografiei în natură“, spune el. Și fizică, și emoțională. Așa că a lucrat mai mult, a economisit 30.000 de euro și a demisionat. După câteva experimente și simulări, și-a zis că o să poată trăi un un an cu această sumă. Evident, fără mari răsfățuri.
Dar a cheltuit mult, la un moment dat, pentru o expoziție unde a investit în rame și materiale și a vândut o singură fotografie. Asta l-a dat peste cap, dar l-a făcut să se gândească la alte modalități prin care să-și folosească accesul unic în acele zone neexplorate, pentru a câștiga bani. În 2014 a devenit fotograf full time. A început să scrie articole pentru reviste de fotografie, dar cele mai bune venituri au fost din prezentări și workshop-uri. Și-a făcut un canal de YouTube, întrebându-se cum își poate păstra integritatea ca fotograf și în același timp să-și împărtășească experiențele. Atunci când a trimis fotografii pentru concursuri, a ales mereu cu inima, nu cu creierul. A trimis imaginile care i-au oferit lui acces la o experiență reală, intimă, umană, și nu a vrut să mulțumească neapărat juriul. „Pentru că dacă vei face asta, te vei urî“, spune el. Canalul lui de YouTube are acum 521.000 de abonați.
„De ce am pierdut uneori pasiunea? Din cauza globalizării fotografiei. M-am întrebat cum mai pot face fotografia mea specială, când internetul a fost inundat cu fotografie? Îți pierzi pasiunea atunci când nu îți definești scopul“, crede el.
„Asta e lumea în care trăim, lucrurile se schimbă. E sănătos să te întrebi de ce faci fotografie. Fii sincer cu tine: pentru că îți place să fii în natură, îți place să fabrici acel moment. Dă-ți seama care îți e stilul! Am început să fac fotografii minimaliste care îmi vorbeau într-un mod aproape de suflet, personal“.
Morten Hilmer a devenit ambasador european Nikon și a putut să călătorească pentru a surprinde sălbăticia celor mai inaccesibile locuri din Europa.
„Mulți fotografi fac fotografii ca să impresioneze alți fotografi. Nu mă interesează asta. Mă interesează să ajung la familii, la comunități mici. Încearcă să ajungi la alți oameni decât la fotografi. Fă un mic video, fă o poză simplă, transmite o emoție la care doar tu ai acces. Arată-le frumusețea naturii. Mixează-ți fotografia cu muzică. Fă-o mai accesibilă. Dacă poți inspira doar trei oameni să iubească mai mult natura și ei mai pot inspira încă trei, atunci vocile noastre sunt mai puternice“.
Morten Hilmer, fotograf
Lynx e un festival de care te îndrăgostești instantaneu, pentru că doar dacă ești aici poți citi în ochii oamenilor pasiunea. E un festival generos, intrarea e gratuită la toate proiecțiile, de exemplu, dar nu e vorba doar de asta. E generos cu accesul către tărâmuri fantastice, e generos cu informațiile pe care le oferă, și pe care directorii Dan Dinu și Matei Truța sau invitații festivalului le-au cules din locuri în care mulți dintre noi nici nu visăm să ajungem. E generos cu starea de liniște și de reflecție pe care ți-o așterne în față. Iar în fața ta sunt tot cerul și pământul.
📸 deschidere Morten Hilmer
Foto festival 📸 Daniel Hașiegan 📸 Adi Dedu
