Într-un volum experimental de poezie, deopotrivă prin faptul că-și permite rime bilingve, cât și printr-un permanent suport vizual mixed-media alăturat poemelor, Tatiana Ernuțeanu face din Sentimental Scara C „același geamăt pentru toți”, exprimat fără ascunzișuri, artificii sau formule-șablon.
Parțial o aprofundare a insuportabilului cu rezonanțe corporale, revizitat în madlene proustiene cât se poate de personale („am curățat pește și îmi miros mâinile a veneția amor vecchio non fa rugine”) și de vizavi de scaune goale care „invită timpul” să ia un loc, parțial un jurnal al vieții netrăite tastat în saltul către persoana I, făcut de la volumele anterioare — Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra (2020), Buletin de știri blues (2022) —, colecția scripto-vizuală de emoții simțite din preaplin vine ca un picior pus în pragul autocenzurii și atentează direct la orice „amicalități conjuncturale” sau structuri poetice deja agreate. Cu o expunere unapologetic, măsurată în autoironie („a numărat mai puține mandarine decât știai tu că am plombe”), asupra dedesubturilor femeii ca apariție („să duci un război cu un șnitel goală în fața oglinzii”), seducătoare prin artificiu și constrânsă social să fie în primul rând decorativă, poeta normalizează fiecare calorie numărată în conflict cu tine însăți, „obraji supți” ca să meargă cu fața de lume sau impresie făcută printr-un palton scump trântit peste pijamale.
să tac în lumina de sodiu
a singurei case în fața căreia am zis
prezentul nu va copula cu viitorul
nicicum
m-am văzut pe mine
în curbura unei linguri
made in china
cu care mâncam lacom
îngustarea clipei
și am găsit ceva mulțumitor
ca bastonașele din pește frosta mâncate
reci în picioare la miezul nopții
în reținere
Publicat în dezacord cu amorțirea sentimentală, cu înfrumusețări făcute să reziste „și dacă tragi, și dacă bei și dacă rupi și dacă mănânci până în clipa în care sacoșa devine corpus de frigider” și cu tendința de a folosi cultura ca simplă demonstrație intelectuală, volumul își asumă cu capul sus orice „furt” poetic, într-o goană a conștiinței care face ca imaginea cuplului de actori Juliette Binoche – Jeremy Irons, asociată unui cântec de Otis Redding, să redeschidă rana unei relații poate la ultima suflare. Din mijlocul unui spațiu emoțional în care parfumul înscrie amintiri în hainele cu care ai mers „săgeată înainte”, în care dragostea e întâmpinată cu nesiguranță și în care nopțile din Kreuzberg pot coexista cu picnicurile întinse într-o dimineață în parc pe clasice italiene, Tatiana Ernuțeanu construiește un autoportret din obiecte inanimate revalorizate și fragmente de viață aparent pasagere, dar în permanență reluate.
Lăsându-se să trăiască mai mult în imaginație decât în fapt și transformându-și idealismul într-o pauză publicitară între intersecții ratate, vocea din Sentimental Scara C pendulează între consolarea că nimic nu e irepetabil și un adio amânat cu fiecare seară în care, în absență, „respirația lui îmi dă paginile cărții”. Oricât de particular în asocieri, discursul Tatianei face apel la insecurități pe care ai putea să le potrivești pe limba oricărei femei, la tăceri regretate care-ți rămân companie, la spații încărcate de imposibilitatea de a returna altcuiva părți din tine și la drumul unui „aproape” cu sens unic.
Sentimental Scara C este disponibil pe site-urile Cărturești și Editura Eikon.
