Cea mai neobișnuită zi. Un puzzle tragicomic de personaje în căutare de normalitate, siguranță, libertate și sens. „Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Mureșanu și prezentat în premieră mondială la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, a intrat în programul cinematografelor din România pe 24 septembrie, distribuit de Forum Film.
Este 20 decembrie 1989. România fierbe, dar nimeni nu vorbește despre asta. Viața pare să continue ca de obicei, cu piese de teatru cenzurate, case demolate, proletari adunați pentru o mare demonstrație, momente artistice ale studenților care ironizează comunismul, în același timp cu spectacolele TV care se pregătesc de Anul Nou pentru glorificarea lui Ceaușescu. În disconfortul casele lor neîncălzite, oamenii încă se luptă cu problemele vechi de când lumea: diferențele de opinie dintre tată și fiu, nostalgia după un fost iubit sau ura față de mama soacră. Dar, mai presus de toate, Securitatea veghează vigilent.
Șase personaje și povești de viață aparent paralele se întâlnesc în anumite puncte invizibile ale acestei tragicomedii, iar la explozia unei petarde toate duc la o rezoluție comună: sfârșitul unei lumi, căderea regimului comunist în România.
După fuga unei actrițe care avea un rol important în programul patriotic de Anul Nou (Victoria Raileanu), o echipă TV caută soluții rapide pentru a o înlocui. O tânără actriță de la un teatru de stat (Nicoleta Hâncu) vrea să scape de rolul patriotic pentru care este chemată la televiziunea publică. Fiul unui regizor TV și colegul său, amândoi studenți, urmăriți de Securitate, plănuiesc să fugă din țară (Andrei Miercure, Vlad Ionuț Popescu). Regizorul de la TVR (Mihai Călin) trebuie să aleagă între a-și salva fiul de la exmatriculare și a-și proteja colegii. O pensionară (Margareta Dincă) se luptă să-și păstreze amintirile înainte de demolarea casei, în ciuda insistențelor și asigurărilor de bine ale fiului (Iulian Postelnicu).
Un muncitor (Adrian Văncică) și soția lui (Ioana Flora) încearcă să își protejeze familia după ce copilul lor (Luca Toma) a scris o scrisoare periculoasă către „Moș Gerilă”.
În familia Dincă, din filmul „Anul Nou care n-a fost”, pe 20 decembrie 1989 are loc un eveniment important: Margareta Dincă (Emilia Dobrin) trebuie să se mute din casa ei de pe strada Uranus (care urmează să fie demolată), într-un apartament nou dintr-un bloc de locuințe, convinsă de fiul ei, un ofițer de securitate. O ajută Gelu (Adrian Văncică), un muncitor din echipa fabricii unde lucrează nora sa, Camelia Dincă (Ada Galeș).
Margareta Dincă este foarte atașată de casa plină de amintiri plăcute și dragi, și nu vrea s-o părăsească. Conștient de posibile și dramatice schimbări, fiul ei, Ionuț, e preocupat mai degrabă să se asigure că are liniște în familie, în relația cu soția sa.
Personajul meu mă provoacă, pentru că o mare pierdere se petrece în viața ei și bătălia ei este extraordinară, va reuși sau nu va reuși? Are deja un plan și pentru nereușita ei, care s-ar sfârși cu o tragedie.”, spune Emilia Dobrin.
Margareta este o doamnă în vârstă, elegantă, care a simpatizat inițial cu idealul unei societăți mai juste. A fost, cum mărturisește chiar ea, membră de partid din convingere. Acum, însă, trăiește dezamăgirea unui regim care urmează să-i șteargă trecutul prin lucrările masive de demolare a întregului cartier în care a trăit. Relația cu fiul ei este una ambiguă și, crede regizorul, este firesc așa, dat fiind că Ionuț reprezintă un sistem pe care acum îl reneagă cu toată puterea.
Pentru actrița Emilia Dobrin, amintirile despre perioada ce urmează zilei în care se petrece acțiunea filmului sunt încă vii.
La Revoluție am ieșit din prima zi și am stat pe străzi, față în față cu liniile de soldați care voiau sa ne oprească. Nu știu ce declic a fost, ce curaj am avut atunci. Dacă acum trece pe lângă mine un camion, mă lipesc de pereți. Dar atunci săream pe camioanele uriașe care mergeau spre TVR, direcționam șoferii, făceam tot felul de lucruri. Era cât pe ce să mă urc și pe un TAB, dar m-au oprit niște colegi. Chiar nu știu de unde venea acel curaj.”
Filmul marchează o ultimă zi, înainte de cea mai mare schimbare.
Trecerea dintre România comunistă și România actuală a fost cu multe bune, dar și cu rele. Cu multe bune, pentru că n-am visat niciodată că vom avea deschidere, iar cu rele – cele derivate dintr-un capitalism sălbatic și odată cu noua tehnologie, o lume dezechilibrată sufletește și spiritual.”, crede Emilia Dobrin.
Despre personajul Ionuț Dincă, jucat de Iulian Postelnicu, regizorul Bogdan Mureșanu spune: „Am vrut să am un securist în film. Unul despre care nu putem spune nici că-i rău, nici că-i bun. Am vrut în mod deliberat să nu-l înțelegem, ba mai mult, să trezească o senzație de repulsie ca și cum ar fi dintr-o specie cu sânge rece.
Un personaj aflat sub vremuri cărora încearcă să le facă față și nu să le înțeleagă, Ionuț este om doar uneori în raport cu mama însingurată și cu soția însărcinată, dar și atunci mai curând ca un reflex condiționat decât ca dat natural. Niciodată deschis, niciodată ușor de citit, Ionuț Dincă poate fi descifrat doar dacă i-ai putea studia microexpresiile faciale cu ajutorul unei lupe imense. Chiar și în felul în care se mișcă are ceva robotic ca și cum doar repetiția l-ar mai putea ține în viață.”
Îmi place la personajul meu că tace mult. Și n-am avut prea multe replici de învățat.”, spune amuzat Iulian Postelnicu.
Pentru el, acea perioadă îndepărtată nu e asociată decât cu câteva amintiri din copilărie.
N-am simțit atât de mult lipsurile ca adulții. Eram copil la Revoluție, mă jucam cu mașinuțele.”, povestește actorul.
A trecut mult de atunci. „Dar principala schimbare pe care am perceput-o ține de libertate: libertatea de expresie, a faptului că poți critica pe oricine, libertatea de exprimare a votului, posibilitatea de a circula liber, de a călători liber.”, completează Iulian Postelnicu.
Pentru actrița Ada Galeș, proiectul „Anul Nou care n-a fost” a fost unul plin de bucurie, pentru că „fiecare actor a venit cu povestea lui, cu energia lui, și împreună am reușit să creăm ceva cu adevărat magic. Mi-a plăcut enorm să lucrez cu Iulian Postelnicu și cu Adrian Văncică, și sunt onorată că am jucat cu Emilia Dobrin.”
La Camelia îmi place că e simpatică, sinceră, relaxată, normală, determinată, mi se pare că i-am adus un pic de feminitate, ea e și fermă, jucăușă. E un personaj care îmi place mult. Iar la scenariu, cel mai mult îmi place faptul că este generos, are mai multe povești, are dialoguri bune, între comic și dramatic, și că se oprește când izbucnește Revoluția”, completează actrița.
Prin gesturi mici am vrut să redau lupta constantă a Cameliei pentru a găsi un echilibru și o oarecare plăcere sau bucurie în cotidianul ei. Asta a venit din nevoia mea de a vedea reprezentate femei puternice și reziliente. Probabil că m-am inspirat din toate femeile din familia mea.”, mai spune Ada Galeș.
În opinia ei, „cel mai mare câștig interior al ultimilor 35 de ani este conștientizarea libertății și a dreptului de a te exprima liber. Este esențial să continuăm să educăm și să inspirăm noile generații să gândească liber și să acționeze cu empatie.”
„Anul Nou care n-a fost” este una dintre cele mai ample producții românești ale ultimilor ani, având în distribuție peste 50 de actori.
Întotdeauna am fost interesat de ceea ce înseamnă ACUM. Mai ales când vine vorba de un ACUM istoric, și anume un moment unic în timp care îi conectează pe toți la o conștiință comună. Unele dintre aceste momente sunt de fapt puncte de schimbare într-o paradigmă istorică, cum ar fi, de exemplu, Revoluția Română, probabil cea mai televizată revoluție din lume, dacă nu chiar prima. Am vrut totuși să abordez subiectul din perspectiva microscopică a oamenilor obișnuiți și nu de sus în jos. Am vrut să recreez acel moment în timp în care schimbarea a avut loc fără ca măcar să fie observată. O schimbare care a șters complet o dictatură pentru a face loc libertății și demnității. Acesta este un film cu o viziune simfonică asupra unui eveniment istoric care a fost poate de prea multe ori prezentat în filmele noastre printr-o singură lentilă.”, spune Bogdan Mureșanu.
Urmărind acțiunea și personajele, vedem cu poveștile lor se întrepătrund și se suprapun. Cea mai mare provocare a fost să găsim introducerea potrivită, să creez legături subtile, să redau un context comun, cu fire distincte, dar să păstrez impresia că totul se petrece simultan. Am ales o structură de puzzle, în care piesele din fiecare poveste se grupează mai mult la început, se despart la mijloc și apoi se apropie unele de altele înspre finalul finalul filmului.”, adaugă regizorul.
Un film despre „umanitatea vieților mici expuse evenimentelor istorice mari și cum fac ele față sentimentului unei lumi care dispare”, tragicomedia „Anul Nou care n-a fost” este o amplă poveste pentru toate vârstele, toate generațiile, și reamintește cât de importante sunt curajul, speranța, libertatea și empatia.
Spectatorii sunt invitați să descopere la cinema mai multe despre emoțiile pe care le-au trăit mulți români într-o anume perioadă, dincolo de statistici, istorisiri sau programe de știri, să se apropie de viețile de atunci pentru a le înțelege și aprecia mai bine pe cele de astăzi.
*
Urmărește Happ.ro pe Facebook / Instagram / LinkedIn / TikTok
Vrei pe mail o selecție cu cele mai fresh produse culturale ale săptămânii ? Abonează-te la newsletterul Happening Now, aici.
